ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 95/2007

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 415 din 29 iunie 2004, Tribunalul Constanța a condamnat pe

inculpatul B.N., la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 61

– art. 64 C. pen.

S-a constatat că

părțile vătămate B.I. și T.L. nu s-au constituit

părți civile.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.N., în folosul statului, a

sumei de 12.500 dolari S.U.A.

Totodată, inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, așa cum

rezultă din dispozitivul sentinței.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

În perioada anilor 2001 –

2002, inculpatul B.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale

a recrutat din România mai multe tinere, unele prin exercitarea de

amenințări, pentru a practica prostituția în Turcia și

Spania, însușindu-și sumele de bani obținute în urma

practicării prostituției de către acestea.

Curtea de Apel

Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 69/ P din

16 martie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Constanța și inculpatul B.N.

Prin recursul declarat

apărătorii aleși ai recurentului inculpat au solicitat: casarea

deciziei atacate în baza art. 385

9

pct. 5, 6 și 21 C. proc. pen., și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, întrucât nu a

fost îndeplinită procedura de citare cu recurentul inculpat și a fost

încălcat dreptul la apărare al acestuia; casarea deciziei, în baza art.

385

9

pct. 9 C. proc. pen. și achitarea recurentului inculpat,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) și d)

C. proc. pen., iar, în subsidiar, casarea ambelor hotărâri și trimiterea

spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu s-a efectuat complet

cercetarea judecătorească, iar motivarea soluției contravine

dispozitivului hotărârii.

Recursul inculpatului este

fondat, prioritar, pentru motivele ce urmează a fi arătate în continuare:

Potrivit art. 171 alin. (2) C.

proc. pen., asistența juridică este obligatorie și în cauzele în

care învinuitul sau inculpatul este reținut sau arestat chiar în altă

cauză, iar potrivit art. 314 C. proc. pen., judecata nu poate avea loc

decât în prezența inculpatului când acesta se află în stare de

deținere, alin. (2) al aceluiași articol stabilind că aducerea

inculpatului arestat la judecată este obligatorie.

La termenul din 22 februarie

2005, instanța de apel a reținut, prin încheierea de

ședință de la fila 45 lipsa apelantului inculpat B.N., pentru

care s-a prezentat apărătorul ales al acestuia, avocat N.T., care a

solicitat amânarea judecării apelului pentru imposibilitatea de

prezentare.

Totodată, prin

încheierea de la același termen, din 22 februarie 2005, a Curții de Apel Constanța, s-a reținut că, pentru termenul următor,

din 8 martie 2005, la care a fost amânată cauza, inculpatul va fi asistat

de avocații aleși N.T. și M.I.

La termenul din 8 martie

2005, instanța de apel a judecat cauza în lipsa apărătorului

ales N.T.

Or, prin notele scrise

depuse la dosarul instanței de apel, apărătorul ales N.T. a

arătat că, la termenul din 8 martie 2005, a intrat în sală la ora 9

15

, și a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru

încălcarea dreptului la apărare și a principiului

contradictorialității, arătând că judecarea cauzei s-a

realizat fără a i se da posibilitatea să-și exercite

mandatul de apărător ales al inculpatului.

În concret,

apărătorul ales a motivat că, procedând în acest mod,

inculpatului nu i s-a asigurat exercitarea completă și deplină a

dreptului la apărare, instanța nelămurind, printre altele,

situația stării de arest preventiv a acestuia în Spania.

Dacă instanța ar

fi asigurat în mod deplin și complet dreptul la apărare al

inculpatului, ar fi avut posibilitatea să constate că, deși

inculpatul B.N. a fost pus în libertate de către autoritățile

spaniole la data de 19 octombrie 2004, ulterior, la 7 februarie 2005, el a fost

arestat din nou, tot în Spania, așa cum rezultă din actul tradus în

limba română existent la dosar, depus de avocatul inculpatului în

fața instanței de recurs.

Neprocedând în acest mod,

instanța de apel a judecat cauza cu încălcarea dispozițiilor art.

171 alin. (2) și art. 314 C. proc. pen., ceea ce atrage sancțiunea

nulității absolute și impune casarea deciziei pronunțate

și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat.

Cu ocazia rejudecării

apelului, urmează a fi avute în vedere și celelalte critici formulate

de inculpat prin apărătorii săi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat B.N. împotriva deciziei penale nr. 69/ P din 16 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția penală.

Casează decizia atacată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

Curtea de Apel Constanța.

Menține măsura

obligării de a nu părăsi țara privind pe recurentul

inculpat B.N.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 ianuarie 2007.