ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8436/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 martie 2005, la Tribunalul Prahova, reclamantul R.P.E. a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 69 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primarul municipiului Câmpina, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului (teren în suprafață de 10.024 mp) situat în Câmpina, punctul Vârful Muscelului. Reclamantul a solicitat, prin acțiune, anularea dispoziției emise de primar și în consecință restituirea în natură a imobilului, despre care a arătat că a fost preluat abuziv, fără nici un titlu valabil.

Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 854 din 30 septembrie 2005, a admis în parte acțiunea (contestația), a dispus anularea dispoziției nr. 69 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului Câmpina și a obligat această primărie să restituie reclamantului în natură terenul intravilan în suprafață de 10.000 mp, identificat prin expertiza topografică întocmită în dosar. Prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 50 din 29 martie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Câmpina împotriva sentinței Tribunalului Prahova.

Hotărând astfel, curtea de apel a reținut că imobilul aflat în litigiu a fost preluat de la autorii reclamantului în mod abuziv, fără un temei legal și fără un document justificativ, astfel încât reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs Primăria municipiului Câmpina susținând că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece reclamantul nu a prezentat dovezi că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv, iar, pe de altă parte, nu a fost corect făcută identificarea și poziționarea terenului pe vechiul amplasament. Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a precizat datele necesare identificării terenului revendicat. Printre actele anexate cererii de chemare în judecată se află un act de vânzare încheiat în anul 1915 (filele 15-16), care, de asemenea, nu este lămuritor pentru identificarea terenului. Comisia internă de analiză a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Câmpina a întocmit un referat la 25 ianuarie 2005, prin care, examinând notificarea și actele anexate acesteia, a arătat că terenul aflat în litigiu nu poate fi identificat cu exactitate, dar amplasamentul indicat este situat în extravilanul municipiului (fila 29). Constatând punctele de vedere ale părților, prima instanță a considerat necesar să cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt referitoare la identificarea terenului aflat în litigiu și în consecință a dispus efectuarea unei expertize tehnice.

Raportul de expertiză judiciară tehnică topografică întocmit sumar de expertul D.N.M. (filele 60-62) a concluzionat că terenul de 10.000 mp se află în extravilanul municipiului Câmpina dar că reconstituirea, identificarea și măsurarea au fost efectuate conform datelor furnizate de reclamantul contestator. Nefiind lămurită prin expertiza făcută, prima instanță a dispus întregirea expertizei, cerând expertului să răspundă la obiecțiunile ce au fost formulate de părți. Prin completarea la raportul de expertiză (filele 92-93) expertul a arătat că reclamantul nu a put identifica și preciza amplasamentul și limitele terenului, situație în care expertul a consultat vecinii și unele persoane din zonă.

Contrar celor arătate în expertiza inițială, prin completarea la expertiză s-a apreciat că terenul se află în intravilanul municipiului Câmpina. Raportul de expertiză a fost însușit necritic de către prima instanță. Cu toate că prin apelul declarat de pârâtă a fost criticată hotărârea primei instanțe cu privire la „identificarea și poziționarea” terenului, instanța de apel nu a dispus completarea probelor pentru ca situația de fapt să fie deplin stabilită. Întrucât prin probele ce au fost administrate nu a fost identificat terenul aflat în litigiu, instanța de apel trebuia să dispună completarea probelor prin efectuarea unei noi expertize tehnice topografice care să fie efectuată pe baza actelor prezentate de părți, a hărților cadastrale ce au fost efectuate în zonă și a evidențelor existente atât la pârâtă cât și la instituția județeană de evidență a cadastrului.

Era, de asemenea, necesar ca, în exercitarea rolului activ, instanța să pună în discuția părților necesitatea completării probelor pentru a se stabili când a fost preluat terenul de la fostul proprietar și situația proprietății asupra imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia. Numai după completarea în acest mod a dovezilor și apoi după examinarea, prin coroborare, a tuturor probelor administrate, instanța era în măsură să decidă, în cunoștință de cauză, dacă reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul menționat în cererea de chemare în judecată. Recursul declarat de pârâtă fiind întemeiat urmează să fie admis și în baza art. 313 C. proc.

civ. să fie casată decizia atacată și să fie trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Câmpina împotriva deciziei nr. 50 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.