ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8436/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 martie 2005, la Tribunalul Prahova, reclamantul R.P.E. a contestat, în

temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 69 din 31 ianuarie 2005

emisă de Primarul municipiului Câmpina, prin care a fost respinsă

notificarea de restituire în natură a imobilului (teren în

suprafață de 10.024 mp) situat în Câmpina, punctul Vârful Muscelului.

Reclamantul a solicitat, prin acțiune, anularea dispoziției emise de

primar și în consecință restituirea în natură a imobilului,

despre care a arătat că a fost preluat abuziv, fără nici un

titlu valabil.

Soluționând litigiul în

primă instanță, Tribunalul Prahova, secția civilă,

prin sentința nr. 854 din 30 septembrie 2005, a admis în parte

acțiunea (contestația), a dispus anularea dispoziției nr. 69 din

31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului Câmpina și a

obligat această primărie să restituie reclamantului în

natură terenul intravilan în suprafață de 10.000 mp, identificat

prin expertiza topografică întocmită în dosar. Prin aceeași sentință

a fost respinsă acțiunea față de Ministerul Finanțelor

Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală pasivă.

Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă, prin decizia nr. 50 din 29 martie 2006, a respins ca

nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Câmpina împotriva

sentinței Tribunalului Prahova. Hotărând astfel, curtea de apel a

reținut că imobilul aflat în litigiu a fost preluat de la autorii

reclamantului în mod abuziv, fără un temei legal și

fără un document justificativ, astfel încât reclamantul este

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul

Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei curții de

apel a declarat recurs Primăria municipiului Câmpina susținând

că decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

Legii nr. 10/2001 deoarece reclamantul nu a prezentat dovezi că imobilul a

fost preluat de stat în mod abuziv, iar, pe de altă parte, nu a fost

corect făcută identificarea și poziționarea terenului pe

vechiul amplasament.

Recursul declarat este întemeiat în

sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul nu a precizat datele necesare identificării

terenului revendicat.

Printre actele anexate cererii de

chemare în judecată se află un act de vânzare încheiat în anul 1915

(filele 15-16), care, de asemenea, nu este lămuritor pentru identificarea

terenului.

Comisia internă de analiză

a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 din cadrul

Primăriei municipiului Câmpina a întocmit un referat la 25 ianuarie 2005,

prin care, examinând notificarea și actele anexate acesteia, a arătat

că terenul aflat în litigiu nu poate fi identificat cu exactitate, dar

amplasamentul indicat este situat în extravilanul municipiului (fila 29).

Constatând punctele de vedere ale

părților, prima instanță a considerat necesar să

cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor

împrejurări de fapt referitoare la identificarea terenului aflat în

litigiu și în consecință a dispus efectuarea unei expertize

tehnice.

Raportul de expertiză

judiciară tehnică topografică întocmit sumar de expertul D.N.M.

(filele 60-62) a concluzionat că terenul de 10.000 mp se află în

extravilanul municipiului Câmpina dar că reconstituirea, identificarea

și măsurarea au fost efectuate conform datelor furnizate de

reclamantul contestator.

Nefiind lămurită prin

expertiza făcută, prima instanță a dispus întregirea

expertizei, cerând expertului să răspundă la obiecțiunile

ce au fost formulate de părți.

Prin completarea la raportul de

expertiză (filele 92-93) expertul a arătat că reclamantul nu a

put identifica și preciza amplasamentul și limitele terenului,

situație în care expertul a consultat vecinii și unele persoane din

zonă. Contrar celor arătate în expertiza inițială, prin

completarea la expertiză s-a apreciat că terenul se află în

intravilanul municipiului Câmpina.

Raportul de expertiză a fost

însușit necritic de către prima instanță.

Cu toate că prin apelul

declarat de pârâtă a fost criticată hotărârea primei

instanțe cu privire la „identificarea și poziționarea”

terenului, instanța de apel nu a dispus completarea probelor pentru ca

situația de fapt să fie deplin stabilită.

Întrucât prin probele ce au fost

administrate nu a fost identificat terenul aflat în litigiu, instanța de

apel trebuia să dispună completarea probelor prin efectuarea unei noi

expertize tehnice topografice care să fie efectuată pe baza actelor

prezentate de părți, a hărților cadastrale ce au fost

efectuate în zonă și a evidențelor existente atât la pârâtă

cât și la instituția județeană de evidență a

cadastrului.

Era, de asemenea, necesar ca, în

exercitarea rolului activ, instanța să pună în discuția

părților necesitatea completării probelor pentru a se stabili

când a fost preluat terenul de la fostul proprietar și situația

proprietății asupra imobilului la data preluării în mod abuziv a

acestuia.

Numai după completarea în acest

mod a dovezilor și apoi după examinarea, prin coroborare, a tuturor

probelor administrate, instanța era în măsură să

decidă, în cunoștință de cauză, dacă reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii în înțelesul Legii

nr. 10/2001 cu privire la imobilul menționat în cererea de chemare în

judecată.

Recursul declarat de pârâtă

fiind întemeiat urmează să fie admis și în baza art. 313 C.

proc. civ. să fie casată decizia atacată și să fie

trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Câmpina împotriva deciziei nr. 50 din 29 martie 2006

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o

casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 octombrie 2006.