ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3452/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 549 din 19

aprilie 2005, Judecătoria Caracal, în baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002,

a condamnat pe inculpatul C.Z.S., la un an închisoare.

În baza art. 81 pct. 1 din O.U.G. nr.

195/2002 a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 184 alin. (1) și (3) C.

pen., a condamnat pe același inculpat la 7 luni închisoare.

Potrivit art. 33 – art. 34 C. pen.,

a dispus că inculpatul va executa 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86

7

C.

pen., a dispus executarea pedepsei la locul de muncă în cadrul SC L.C. SRL

Caracal.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

9

C. pen.

A admis în parte cererea părții

civile P.L.D. și a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune materiale și

5.000.000 lei, daune morale către acesta.

A obligat inculpatul la 2.252.052

lei plus dobânda legală aferentă către C.A.S. Olt.

Inculpatul a fost obligat la

1.000.000 lei cheltuieli judiciare statului și 1.000.000 lei către partea

vătămată.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că la data de 14 august 2004, inculpatul C.Z.S. a condus

autoturismul Dacia pe str. Buzești din municipiul Caracal fără a avea permis de

conducere, părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor abilitate

și producând accidentarea părții vătămate P.L.D., provocându-i acestuia leziuni

traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 13-14 zile îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel partea vătămată P.L.D. și inculpatul C.Z.S.

Partea vătămată a criticat hotărârea

primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în urma

accidentului de circulație a cărui victimă a fost a suferit o infirmitate

permanentă, în sensul că și-a pierdut auzul.

Inculpatul a criticat hotărârea

pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicată,

respectiv faptul că modalitatea de executare a pedepsei este mult prea aspră,

iar în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei a apreciat că daunele

morale acordate sunt prea mari în raport de prejudiciul generat.

Tribunalul Olt, prin decizia penală nr.

49 din 1 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în

parte sentința sub aspect penal și în totalitate sub aspect civil.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art.

33 și 34 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.Z.S. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 33 și 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței cu privire la latura penală.

A înlăturat dispozițiile privind

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor către

C.A.S. Olt.

A respins, ca nefondat, apelul

părții civile P.L.D.

A obligat partea civilă la 280 Ron,

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 Ron, reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a apreciat că prima instanță a realizat o interpretare

corespunzătoare a probelor administrate în cauză și a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 78 alin. (1) și art. 81 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța de control judiciar a

constatat însă, față de concluziile raportului de expertiză nr. 1299 din 2

noiembrie 2005, (avizat de Comisia de control și avizare din cadrul I.M.L. Craiova),

din care rezultă că pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de partea

vătămată au fost necesare numai 4-5 zile de îngrijiri medicale, că fapta

săvârșită de inculpat, nu este prevăzută de legea penală și că se impune

achitarea acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă

prevăzută de art. 184 alin. (1) și 3 (C). pen.

În raport și de dispozițiile art. 346

alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora instanța penală nu soluționează

acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut de art. 10 alin.

(1) lit. b) din același cod, instanța de apel a înlăturat dispozițiile privind

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.L.D.

și a cheltuielilor de spitalizare către C.A.S. Olt.

În ce privește individualizarea

pedepsei aplicate, instanța de control judiciar a apreciat că este conformă

criteriilor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., atât prin cuantum cât și

prin modalitatea de executare și nu se justifică modificarea.

În termenul legal, decizia penală a

fost atacată cu recurs de către partea vătămată P.L.D., care a solicitat

casarea hotărârilor și admiterea în totalitate a acțiunii civile promovate în

procesul penal și de inculpatul C.Z.S., care a susținut că se impunea aplicarea

unei pedepse sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante,

conform art. 74 și 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 350 din 29

martie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile declarate de partea

vătămată și de inculpat, a casat decizia penală nr. 49/2006 și sentința penală nr.

549/2005 și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond și

anume, Judecătoria Caracal.

În motivarea deciziei penale,

instanța de recurs a arătat că din actele medicale și medico-legale depuse la

dosar rezultă că partea vătămată a fost diagnosticată cu „hipoacuzie de

percepție bilaterală” și în aceste condiții, apreciază că partea s-a aflat în

imposibilitate de a percepe chestiunile supuse dezbaterii la instanța de fond

cât și în apel, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil

privitor la oralitatea și contradictorialitatea desfășurării procedurii de

judecată.

A mai apreciat că, în acest context,

analizarea cererii de nouă expertiză medico-legală efectuată în cursul

judecății în faza de apel, a încălcat dreptul la apărare al părții vătămate,

instanța având posibilitatea, potrivit rolului activ instituit de art. 287 C.

proc. pen., să dispună asupra necesității de a asigura asistența juridică a

părții vătămate, în condițiile art. 173 alin. (3) din același cod, de vreme ce

această parte, deși prezentă în instanță, nu a putut să înțeleagă solicitările

celorlalte părți și măsurile dispuse de instanță.

S-a apreciat, totodată, că se

impunea sesizarea I.M.L. București – Comisia de nouă expertiză medico-legală,

care să se pronunțe asupra contradicției între cele două acte medico-legale

privitor la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării

leziunilor suferite de partea vătămată, în condițiile accidentului rutier dedus

judecății, precum și referitor la legătura de cauzalitate între infirmitatea

prezentată de partea vătămată (hipoacuzie bilaterală) și traumatismul suferit.

S-a dispus ca în rejudecare, să fie

analizată și critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor, cu referire la incidența dispozițiilor art. 74 C. pen.,

dar și raportat la pericolul social concret al faptelor deduse judecății.

Nemulțumită și de această din urmă

decizie penală, partea civilă P.L.D. a declarat recurs, reiterând criticile

formulate în căile de atac exercitate anterior și anume, că în urma

accidentului de circulație provocat de inculpat și-a pierdut auzul și solicită

acordarea de despăgubiri civile.

Recursul declarat de partea civilă

este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.

Potrivit dispozițiilor înscrise în

Capitolul III din Titlul II al Codului de procedură penală, deciziile

pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac.

Cum decizia nr. 350 din 29 martie

2006, atacată, a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova ca instanță de

recurs, recursul declarat de partea civilă P.L.D. împotriva acesteia este

inadmisibil.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, va respinge recursul declarat de partea civilă, ca inadmisibil și o

va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

include și onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat C.Z.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă

P.L.D. împotriva deciziei penale nr. 350 din 29 martie 2006 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpatul C.Z.S.

Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 220 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2006.