ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

octombrie 2002 și completată la data de 27 aprilie 2005, reclamanta

Administrația Fondului Imobiliar, instituție de interes public local aflată sub

autoritatea Consiliului General al municipiului București, a solicitat anularea

parțială a H.G. nr. 533/2002, pentru imobilele din Anexa nr. 4, pozițiile nr. 581,

nr. 582, nr. 583, nr. 788, nr. 789, nr. 792, nr. 793, nr. 795, nr. 810, nr. 811,

nr. 812, nr. 814, nr. 823 și nr. 824 și a H.G. nr. 265/2005, în privința celor

14 imobile, recunoașterea dreptului de administrare al Consiliului General al municipiului

București - Administrația Fondului Imobiliar asupra fondului locativ constituit

din aceste imobile.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin actele administrative contestate, cele 14 imobile au fost

incluse în mod nelegal în domeniul privat al Statului, ce se administrează de R.A.

A.P.P.S., vătămând dreptul său de administrare asupra imobilelor cu destinație

de locuință, transmise Primăriei municipiului București, prin procesele-verbale

de schimb încheiate cu R.A. L.

În interes propriu și în interesul

reclamantei au formulat cereri de intervenție, Consiliul General al municipiului

București și L.I.

În cererea depusă în baza art. 57 C. proc. civ., la 20 noiembrie 2002, de Consiliul General al municipiului București, s-a susținut

că actualul proprietar al celor 14 apartamente este municipiul București,

reprezentat de Primarul general și că reclamanta este titulara dreptului de

administrare.

Intervenienta L.I. a motivat cererea

sa depusă la 16 aprilie 2003, pe existența dreptului său de a cumpăra, conform

Legii nr. 85/1992, unul din cele 14 apartamente, respectiv apartamentul situat

în București, sectorul 2, deținut în baza contractului de închiriere nr. 1455

din 27 august 1999.

Pârâtul Guvernul României a depus

întâmpinare și a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa

calității procesuale active, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată.

În interesul pârâtului și în interes

propriu, la data de 6 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenție, R.A.

A.P.P.S. și a invocat excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate a

acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 și cu litigiile

în curs de soluționare cu privire la dreptul de proprietate asupra unor imobile

din cele precizate în acțiune, de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1497 din 19

septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție formulată de R.A. A.P.P.S.,

a respins excepțiile și cererile de intervenție formulate în cauză și a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.

Hotărând astfel, instanța de fond a

constatat că H.G. nr. 533/2002 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 8

și 10 din Legea nr. 213/1998 și că reclamantei nu i-a fost vătămat un drept

recunoscut de lege, asupra celor 14 apartamente aflate în patrimoniul fostei

R.A. L., reorganizată în R.A. A.P.P.S., datorită faptului că Protocolul nr. 7307

din 6 octombrie 1999, privind transferul imobilelor la Primăria municipiului București, nu a fost executat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii, astfel

cum a fost formulată.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond s-a întemeiat greșit pe dispozițiile Legii nr. 213/1998, care

nu erau aplicabile în cauză, având în vedere contractul de schimb intitulat

„Protocol”, încheiat de Consiliul General al municipiului București și de R.A. L.,

pentru cele 14 apartamente. Față de existența acestei convenții, recurenta a

arătat că Guvernul României nu avea competența să cenzureze efectele juridice

ale schimbului intervenit și să dispună modificarea patrimoniilor private ale

părților, prin actul administrativ contestat în cauză pentru abuz de

autoritate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recursul, ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Acțiunea formulată de

recurenta-reclamantă a avut ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 533/2002,

privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S., în sensul radierii din Anexa

nr. 4, a unui număr de 14 imobile.

Pe parcursul soluționării cauzei, H.G.

nr. 533/2002 a fost abrogată prin H.G. nr. 60/2005, care a reluat în Anexa nr. 4,

cele 14 imobile indicate în acțiune.

Anexele nr. 1 - 5 ale H.G. nr. 60/2005

au fost modificate și înlocuite cu Anexele nr. 3 - 7 ale H.G. nr. 265/2005 și Anexa

nr. 4 a cuprins și imobilele pentru care s-a formulat acțiunea în anulare

parțială.

Recurenta-reclamantă a completat și

precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu fiecare act

administrativ adoptat de Guvernul României, cu privire la cele 14 apartamente,

având în vedere că a fost menținut regimul lor juridic prevăzut în H.G. nr. 533/2002,

prin includerea lor în Anexa nr. 4, cuprinzând bunurilor imobile din domeniul

privat al Statului și aflate în administrarea R.A. A.P.P.S.

Instanța de fond a analizat corect

acest regim juridic în raport și cu prevederile Legii nr. 213/1998, cu

modificările ulterioare, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe care a fost întemeiată în drept acțiunea în

anulare.

Legea nr. 213/1998 privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cuprinde și dispoziții

referitoare la domeniul privat al Statului, care erau incidente în cauză, dat

fiind că recurenta a contestat apartenența celor 14 imobile la proprietatea

privată a Statului și implicit, competența Guvernului României de a transmite

dreptul de administrare a lor prin acte juridice, de natura celor deduse

judecății.

În consecință, recurenta a criticat

neîntemeiat hotărârea instanței de fond, pentru aplicarea Legii nr. 213/1998.

Pe fondul pricinii, se constată că

nu se mai impune examinarea celorlalte considerente de fapt și de drept

reținute de instanța de fond, întrucât H.G. nr. 265/2005 și-a încetat efectele

juridice în privința imobilelor indicate de recurenta-reclamantă în acțiune,

pentru care au fost abrogate expres pozițiile nr. 506, nr. 507, nr. 508, nr. 696,

nr. 697, nr. 700, nr. 701, nr. 702, nr. 717, nr. 718, nr. 719, nr. 721, nr. 730

și nr. 731 din Anexa nr. 4, prin articolul unic al H.G. nr. 30/2006.

Urmare a intrării în vigoare a

acestui act administrativ, acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă

a rămas fără obiect și recursul declarat în cauză se dovedește a fi lipsit de

interes.

Pentru considerentele expuse, Curtea

va respinge prezentul recurs declarat de Administrația Fondului Imobiliar

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Administrația Fondului Imobiliar împotriva sentinței civile nr. 1497 din 19

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.