ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10
octombrie 2002 și completată la data de 27 aprilie 2005, reclamanta
Administrația Fondului Imobiliar, instituție de interes public local aflată sub
autoritatea Consiliului General al municipiului București, a solicitat anularea
parțială a H.G. nr. 533/2002, pentru imobilele din Anexa nr. 4, pozițiile nr. 581,
nr. 582, nr. 583, nr. 788, nr. 789, nr. 792, nr. 793, nr. 795, nr. 810, nr. 811,
nr. 812, nr. 814, nr. 823 și nr. 824 și a H.G. nr. 265/2005, în privința celor
14 imobile, recunoașterea dreptului de administrare al Consiliului General al municipiului
București - Administrația Fondului Imobiliar asupra fondului locativ constituit
din aceste imobile.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că prin actele administrative contestate, cele 14 imobile au fost
incluse în mod nelegal în domeniul privat al Statului, ce se administrează de R.A.
A.P.P.S., vătămând dreptul său de administrare asupra imobilelor cu destinație
de locuință, transmise Primăriei municipiului București, prin procesele-verbale
de schimb încheiate cu R.A. L.
În interes propriu și în interesul
reclamantei au formulat cereri de intervenție, Consiliul General al municipiului
București și L.I.
În cererea depusă în baza art. 57 C. proc. civ., la 20 noiembrie 2002, de Consiliul General al municipiului București, s-a susținut
că actualul proprietar al celor 14 apartamente este municipiul București,
reprezentat de Primarul general și că reclamanta este titulara dreptului de
administrare.
Intervenienta L.I. a motivat cererea
sa depusă la 16 aprilie 2003, pe existența dreptului său de a cumpăra, conform
Legii nr. 85/1992, unul din cele 14 apartamente, respectiv apartamentul situat
în București, sectorul 2, deținut în baza contractului de închiriere nr. 1455
din 27 august 1999.
Pârâtul Guvernul României a depus
întâmpinare și a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa
calității procesuale active, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea
acțiunii, ca neîntemeiată.
În interesul pârâtului și în interes
propriu, la data de 6 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenție, R.A.
A.P.P.S. și a invocat excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate a
acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 și cu litigiile
în curs de soluționare cu privire la dreptul de proprietate asupra unor imobile
din cele precizate în acțiune, de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1497 din 19
septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție formulată de R.A. A.P.P.S.,
a respins excepțiile și cererile de intervenție formulate în cauză și a respins,
ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.
Hotărând astfel, instanța de fond a
constatat că H.G. nr. 533/2002 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 8
și 10 din Legea nr. 213/1998 și că reclamantei nu i-a fost vătămat un drept
recunoscut de lege, asupra celor 14 apartamente aflate în patrimoniul fostei
R.A. L., reorganizată în R.A. A.P.P.S., datorită faptului că Protocolul nr. 7307
din 6 octombrie 1999, privind transferul imobilelor la Primăria municipiului București, nu a fost executat.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct.
9 și art. 304
1
C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii, astfel
cum a fost formulată.
Recurenta a susținut că hotărârea
instanței de fond s-a întemeiat greșit pe dispozițiile Legii nr. 213/1998, care
nu erau aplicabile în cauză, având în vedere contractul de schimb intitulat
„Protocol”, încheiat de Consiliul General al municipiului București și de R.A. L.,
pentru cele 14 apartamente. Față de existența acestei convenții, recurenta a
arătat că Guvernul României nu avea competența să cenzureze efectele juridice
ale schimbului intervenit și să dispună modificarea patrimoniilor private ale
părților, prin actul administrativ contestat în cauză pentru abuz de
autoritate.
Analizând actele și lucrările
dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recursul, ca nefondat, pentru următoarele
considerente.
Acțiunea formulată de
recurenta-reclamantă a avut ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 533/2002,
privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S., în sensul radierii din Anexa
nr. 4, a unui număr de 14 imobile.
Pe parcursul soluționării cauzei, H.G.
nr. 533/2002 a fost abrogată prin H.G. nr. 60/2005, care a reluat în Anexa nr. 4,
cele 14 imobile indicate în acțiune.
Anexele nr. 1 - 5 ale H.G. nr. 60/2005
au fost modificate și înlocuite cu Anexele nr. 3 - 7 ale H.G. nr. 265/2005 și Anexa
nr. 4 a cuprins și imobilele pentru care s-a formulat acțiunea în anulare
parțială.
Recurenta-reclamantă a completat și
precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu fiecare act
administrativ adoptat de Guvernul României, cu privire la cele 14 apartamente,
având în vedere că a fost menținut regimul lor juridic prevăzut în H.G. nr. 533/2002,
prin includerea lor în Anexa nr. 4, cuprinzând bunurilor imobile din domeniul
privat al Statului și aflate în administrarea R.A. A.P.P.S.
Instanța de fond a analizat corect
acest regim juridic în raport și cu prevederile Legii nr. 213/1998, cu
modificările ulterioare, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute
de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe care a fost întemeiată în drept acțiunea în
anulare.
Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cuprinde și dispoziții
referitoare la domeniul privat al Statului, care erau incidente în cauză, dat
fiind că recurenta a contestat apartenența celor 14 imobile la proprietatea
privată a Statului și implicit, competența Guvernului României de a transmite
dreptul de administrare a lor prin acte juridice, de natura celor deduse
judecății.
În consecință, recurenta a criticat
neîntemeiat hotărârea instanței de fond, pentru aplicarea Legii nr. 213/1998.
Pe fondul pricinii, se constată că
nu se mai impune examinarea celorlalte considerente de fapt și de drept
reținute de instanța de fond, întrucât H.G. nr. 265/2005 și-a încetat efectele
juridice în privința imobilelor indicate de recurenta-reclamantă în acțiune,
pentru care au fost abrogate expres pozițiile nr. 506, nr. 507, nr. 508, nr. 696,
nr. 697, nr. 700, nr. 701, nr. 702, nr. 717, nr. 718, nr. 719, nr. 721, nr. 730
și nr. 731 din Anexa nr. 4, prin articolul unic al H.G. nr. 30/2006.
Urmare a intrării în vigoare a
acestui act administrativ, acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă
a rămas fără obiect și recursul declarat în cauză se dovedește a fi lipsit de
interes.
Pentru considerentele expuse, Curtea
va respinge prezentul recurs declarat de Administrația Fondului Imobiliar
București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
Administrația Fondului Imobiliar împotriva sentinței civile nr. 1497 din 19
septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 iunie 2006.