ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 octombrie 2002 și completată la data de 27 aprilie 2005, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar, instituție de interes public local aflată sub autoritatea Consiliului General al municipiului București, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 533/2002, pentru imobilele din Anexa nr. 4, pozițiile nr. 581, nr. 582, nr. 583, nr. 788, nr. 789, nr. 792, nr. 793, nr. 795, nr. 810, nr. 811, nr. 812, nr. 814, nr. 823 și nr. 824 și a H.G. nr. 265/2005, în privința celor 14 imobile, recunoașterea dreptului de administrare al Consiliului General al municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar asupra fondului locativ constituit din aceste imobile.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, cele 14 imobile au fost incluse în mod nelegal în domeniul privat al Statului, ce se administrează de R.A. A.P.P.S., vătămând dreptul său de administrare asupra imobilelor cu destinație de locuință, transmise Primăriei municipiului București, prin procesele-verbale de schimb încheiate cu R.A. L. În interes propriu și în interesul reclamantei au formulat cereri de intervenție, Consiliul General al municipiului București și L.I. În cererea depusă în baza art. 57 C. proc. civ., la 20 noiembrie 2002, de Consiliul General al municipiului București, s-a susținut că actualul proprietar al celor 14 apartamente este municipiul București, reprezentat de Primarul general și că reclamanta este titulara dreptului de administrare.
Intervenienta L.I. a motivat cererea sa depusă la 16 aprilie 2003, pe existența dreptului său de a cumpăra, conform Legii nr. 85/1992, unul din cele 14 apartamente, respectiv apartamentul situat în București, sectorul 2, deținut în baza contractului de închiriere nr. 1455 din 27 august 1999. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare și a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În interesul pârâtului și în interes propriu, la data de 6 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenție, R.A. A.P.P.S. și a invocat excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate a acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990 și cu litigiile în curs de soluționare cu privire la dreptul de proprietate asupra unor imobile din cele precizate în acțiune, de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1497 din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de intervenție formulată de R.A. A.P.P.S., a respins excepțiile și cererile de intervenție formulate în cauză și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă. Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că H.G. nr. 533/2002 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 8 și 10 din Legea nr. 213/1998 și că reclamantei nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege, asupra celor 14 apartamente aflate în patrimoniul fostei R.A. L., reorganizată în R.A. A.P.P.S., datorită faptului că Protocolul nr. 7307 din 6 octombrie 1999, privind transferul imobilelor la Primăria municipiului București, nu a fost executat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond s-a întemeiat greșit pe dispozițiile Legii nr. 213/1998, care nu erau aplicabile în cauză, având în vedere contractul de schimb intitulat „Protocol”, încheiat de Consiliul General al municipiului București și de R.A. L., pentru cele 14 apartamente. Față de existența acestei convenții, recurenta a arătat că Guvernul României nu avea competența să cenzureze efectele juridice ale schimbului intervenit și să dispună modificarea patrimoniilor private ale părților, prin actul administrativ contestat în cauză pentru abuz de autoritate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Acțiunea formulată de recurenta-reclamantă a avut ca obiect anularea parțială a H.G. nr. 533/2002, privind organizarea și funcționarea R.A. A.P.P.S., în sensul radierii din Anexa nr. 4, a unui număr de 14 imobile. Pe parcursul soluționării cauzei, H.G. nr. 533/2002 a fost abrogată prin H.G. nr. 60/2005, care a reluat în Anexa nr. 4, cele 14 imobile indicate în acțiune. Anexele nr. 1 - 5 ale H.G. nr. 60/2005 au fost modificate și înlocuite cu Anexele nr. 3 - 7 ale H.G. nr. 265/2005 și Anexa nr. 4 a cuprins și imobilele pentru care s-a formulat acțiunea în anulare parțială.
Recurenta-reclamantă a completat și precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în raport cu fiecare act administrativ adoptat de Guvernul României, cu privire la cele 14 apartamente, având în vedere că a fost menținut regimul lor juridic prevăzut în H.G. nr. 533/2002, prin includerea lor în Anexa nr. 4, cuprinzând bunurilor imobile din domeniul privat al Statului și aflate în administrarea R.A. A.P.P.S. Instanța de fond a analizat corect acest regim juridic în raport și cu prevederile Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pe care a fost întemeiată în drept acțiunea în anulare.
Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cuprinde și dispoziții referitoare la domeniul privat al Statului, care erau incidente în cauză, dat fiind că recurenta a contestat apartenența celor 14 imobile la proprietatea privată a Statului și implicit, competența Guvernului României de a transmite dreptul de administrare a lor prin acte juridice, de natura celor deduse judecății. În consecință, recurenta a criticat neîntemeiat hotărârea instanței de fond, pentru aplicarea Legii nr. 213/1998. Pe fondul pricinii, se constată că nu se mai impune examinarea celorlalte considerente de fapt și de drept reținute de instanța de fond, întrucât H.G.
nr. 265/2005 și-a încetat efectele juridice în privința imobilelor indicate de recurenta-reclamantă în acțiune, pentru care au fost abrogate expres pozițiile nr. 506, nr. 507, nr. 508, nr. 696, nr. 697, nr. 700, nr. 701, nr. 702, nr. 717, nr. 718, nr. 719, nr. 721, nr. 730 și nr. 731 din Anexa nr. 4, prin articolul unic al H.G. nr. 30/2006. Urmare a intrării în vigoare a acestui act administrativ, acțiunea în anulare formulată de recurenta-reclamantă a rămas fără obiect și recursul declarat în cauză se dovedește a fi lipsit de interes. Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge prezentul recurs declarat de Administrația Fondului Imobiliar București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Fondului Imobiliar împotriva sentinței civile nr. 1497 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.