ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3585/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea introductivă de

instanță înregistrată la data de 6 februarie 2004 la Tribunalul Neamț și

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta G.E. a chemat în

judecată pe pârâtul primarul orașului Bicaz solicitând anularea dispozițiilor

nr. 15 și 16 din data de 13 ianuarie 2004 emise de acesta și prin care i s-au

respins notificările referitoare la măsuri reparatorii în echivalent pentru

două imobile situate în orașul Bicaz, deoarece nu a făcut dovada proprietății.

Prin sentința civilă nr. 61 C din 16

februarie 2005 Tribunalul Neamț a admis acțiunea și a anulat dispoziția nr. 15

din 13 ianuarie 2004, emisă de primarul orașului Bicaz. A stabilit valoarea

echivalentă a imobilului (casă și teren) în sumă de 74.268.000 lei reprezentând

diferență valorică între imobilele expropriate și cele atribuite în limita

căreia i se vor acorda, funcție de opțiunea sa, acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

A anulat dispoziția nr. 16 din 13

ianuarie 2004 emisă de primarul orașului Bicaz, a respins cererea de restituire

în natură a terenului în suprafață de 1574 mp și a stabilit ca valoare

echivalentă a terenului suma de 12.723.233 lei reprezentând diferența valorică

între imobilul expropriat și cel atribuit în limita căreia i se vor acorda

reclamantei în funcție de opțiunea acesteia acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare.

A dispus trimiterea notificării nr.

38 din 27 septembrie 2001 la SC M.P. SA Bicaz ca unitate deținătoare pentru

soluționarea cererii de restituire în natură a diferenței de 1261 mp.

A obligat intimatul la plata sumei

de 8.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut, în baza probatoriului administrat, în esență, că imobilele au fost în

proprietatea autorului reclamantei, de la care au fost expropriate, reclamanta

având calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Cu privire la prima notificare,

vizând imobilul casă și teren, instanța a reținut că pentru imobilele acordate

în schimb autorului reclamantei este necesar un echivalent valoric care a fost

stabilit prin raport de expertiză.

Cu privire la terenul în suprafață

de 3835 mp, care reprezintă diferența dintre fosta suprafață de 5175 mp și

terenul atribuit în schimb de 1340 mp, instanța a stabilit prin raport de

expertiză pentru suprafața de 1574 mp, imposibil de restituit, valoarea de

12.733.233 lei iar pentru diferența până la 3875 mp ocupată de SC M.P. SA a

dispus trimiterea notificării către aceasta în calitatea de unitate

deținătoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

274 C. proc. civ. obligând pârâtul la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanta și pârâtul primarul orașului Bicaz.

Pârâtul primarul orașului Bicaz

arată că reclamanta nu a anexat la notificare actele doveditoare și nu se poate

reține o culpă procesuală pentru a fi obligat la cheltuieli de judecată,

sarcina probei revine reclamantei.

Reclamanta critică hotărârea pentru

cuantumul măsurilor reparatorii, al suprafeței de teren care a reținut că este

cu 1000 mp mai puțin decât în realitate cât și pentru cuantumul cheltuielilor

de judecată stabilite.

Prin decizia civilă nr. 3 din 18

ianuarie 2006 Curtea de Apel Bacău a admis ambele apeluri, a schimbat în parte

sentința în sensul că a dispus trimiterea notificării către SC M.P. SA cu privire

la 2261 mp în loc de 1261 mp și a înlăturat obligația pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că, pârâtul nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată

deoarece reclamanta nu a depus toate actele anexă la notificare.

Cu privire la apelul reclamantei

instanța a reținut că deși s-a constatat dreptul reclamantei la restituire

pentru o suprafață de 3835 mp, din care pentru suprafața de 1574 mp s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor, instanța a dispus cu 1000 mp mai puțin,

respectiv 1261 mp în loc de 2261 mp cât se cuvenea până la totalul de 3835 mp.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a declarat recurs.

Pârâtul primarul orașului Bicaz a

solicitat prin întâmpinare respingerea recursului.

Sub un prim aspect recurenta critică

decizia pentru că instanța nu a dispus retrocedarea în natură și nu prin

echivalent a suprafeței de 1574 mp.

O altă critică se referă la

cheltuielile de judecată, reclamanta invocând culpa procesuală a comisiei

comunale reprezentată de primar, care, emițând dispozițiile nr. 15 și 16 din 3

ianuarie 2004, a determinat-o să se adreseze instanței.

Recursul nu este fondat și pentru

considerentele ce vor urma va fi respins ca atare.

Criticile recurentei urmează a fi

încadrate în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. în motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., față de împrejurarea că se invocă

nesocotirea dispozițiilor de drept material.

În mod cert, în contextul probator

al cauzei, o expertiză tehnică reprezintă un mijloc de dovadă util pentru

aflarea adevărului și lămurirea situației de fapt.

Din conținutul rapoartelor de

expertiză (filele 163-165), cu completări la filele 195 și 181-184 dosar fond

urmare obiecțiunilor reclamantei rezultă că suprafața de 1574 mp nu poate fi

restituită în natură.

Astfel, potrivit schiței anexă

raportului de expertiză de la fila 164 dosar fond suprafața de teren de 1574 mp

este ocupată după cum urmează: suprafața de 260 mp teren este ocupată de str.

U. pe aliniamentul H 4 – H 3 – H 8 – H 4, suprafața de teren de 504 mp teren

este ocupată de proprietățile particulare aparținând lui F.V. și G.G. și este

delimitată pe schiță prin culoarea verde, suprafața de 476 mp teren este

ocupată de str. E., iar suprafața de 334 mp teren (268 mp plus 66 mp) este

deținută de F.V. și traversată de o conductă de gaz metan.

Rezultă că terenul de 1574 mp nu

poate fi restituit în natură.

Critica privind neacordarea

cheltuielilor de judecată nu poate fi primită deoarece, așa cum rezultă chiar

din conținutul cererii de chemare în judecată (fila 1 dosar fond), reclamanta

arată că nu a depus la dosarul administrativ dovada proprietății.

Așa fiind, deoarece nici una din

critici nu este întemeiată, recursul va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 3 din 18 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.