ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4481/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4481/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 504 din 08

aprilie 2009 Tribunalul București a respins ca nefondată acțiunea formulată de

reclamanta P.N.A. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., având ca obiect

contestația întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 formulată împotriva

deciziei nr. 347 din 15 octombrie 2008 emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 164 din 15

februarie 2007 comunicată pârâtei A.V.A.S. prin intermediul Biroul Executorului

Judecătoresc „N.T.”, reclamanta P.N.A. a solicitat conexarea dosarului format

ca urmare a cererii sale la dosarul unchiului său A.C.M. înaintat A.V.A.S. de

către SC F.B. SRL Bicaz, format ca urmare a notificării nr. 7754 din 06

septembrie 2005 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă

de despăgubiri bănești, pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp din care

2.157 mp teren arabil și 3.386 mp fânaț, situat pe raza orașului Bicaz, județul

Neamț, în perimetrul F.A.B. (actuala SC F.B. SRL Bicaz).

Prin notificarea nr. 164 din 20

noiembrie 2007 comunicată SC F.B. SA prin intermediul Biroul Executorului

Judecătoresc „N.T.”, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul menționat mai sus.

SC F.B. SA a înaintat către pârâta A.V.A.S.,

spre competentă soluționare, notificarea nr. 164 din 20 noiembrie 2007

formulată de reclamantă.

Prin decizia nr. 347 din 15

octombrie 2008 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea nr. 164/2007

formulată de reclamantă, întrucât notificarea nu a fost formulată în termenul

prevăzut de lege.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta a formulat contestația ce formează obiectul cauzei de față,

solicitând anularea deciziei și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

constând în despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 5.543 mp din care

2.157 mp arabil și 3.386 mp fânaț, situat pe raza orașului Bicaz, județul

Neamț, în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz.

Examinând decizia atacată, prin

prisma criticilor formulate de reclamantă, în raport cu probele administrate și

dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a apreciat că contestația nu este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.

(1)-(3) din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările

ulterioare, persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică

deținătoare a imobilului, în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a

legii prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei

circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei

circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului.

Termenul de șase luni prevăzut de

art. 22 (art. 21 în forma inițială a legii) a fost prelungit cu trei luni, prin

O.U.G. nr. 109/2001 și apoi cu încă trei luni, prin O.U.G. nr. 145/2001,

împlinindu-se astfel la data de 14 februarie 2002.

Prin Legea nr. 247/2005 nu s-au adus

modificări dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 și nici nu s-au prevăzut

noi termene de formulare a notificărilor pentru cei care nu s-au adresat

persoanelor deținătoare ale imobilelor în termenul legal.

Având în vedere că termenul prevăzut

de dispozițiile art. 22 (fost art. 21) din Legea nr. 10/2001 este un termen

legal imperativ, nerespectarea acestuia atrage decăderea persoanei îndreptățite

din dreptul de a solicita măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent,

împrejurare care rezultă, de altfel, din dispozițiile art. 22 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001.

În speță, notificarea formulată de

reclamantă a fost comunicată pârâtei A.V.A.S. la mai mult de cinci ani de la

expirarea termenului prevăzut de lege.

În atare condiții, în mod corect

pârâta A.V.A.S. a respins notificarea nr. 164/2007 formulată de reclamantă ca

fiind tardivă.

A înlăturat susținerea reclamantei,

în sensul că cererea sa de restituire a imobilului ar fi trebuit admisă, ca

urmare a conexării notificării nr. 164/2007, formulată de ea la notificarea nr.

7754 din 06 septembrie 2005, formulată de unchiul său A.C.M. Astfel, trebuie

avut în vedere, pe de o parte, că nici notificarea formulată de numitul A.C.M.

nu a fost formulată în termenul legal - care, așa cum a mai arătat mai sus, a

expirat la data de 14 februarie 2002, iar, pe de altă parte, chiar dacă

notificarea ar fi fost formulată în termen, admiterea acesteia nu ar fi putut

produce efecte decât în privința unchiului reclamantei. În acest sens, art. 4 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 prevede că, de cotele moștenitorilor legali sau

testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III (deci nu au

formulat notificări în termenul legal) profită ceilalți moștenitori ai

persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.

A mai reținut că, nu are nicio

relevanță în cauză decizia civilă nr. 203/2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău

în dosarul nr. 26/103/2006, întrucât reclamanta nu a fost parte în acea cauză,

hotărârea nefiindu-i opozabilă; pe de altă parte, prin decizia respectivă nu

s-a reținut că notificarea formulată de unchiul reclamantei ar fi fost depusă

în termenul legal, ci doar că ar fi trebuit să fie soluționată de unitatea

deținătoare a imobilului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta solicitând admiterea căii de atac formulate,

schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost

formulată, arătând în esență următoarele:

Tribunalul București în mod greșit a

apreciat contestația neîntemeiată motivat de faptul că nu au fost respectate

prevederile art. 22 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată,

cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, persoana

îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare a imobilului, în

termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, prin executorul

judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se

află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana

juridică deținătoare a imobilului pentru următoarele considerente:

În fapt, în calitate de nepoată a

defunctului A.N.C. și M., au solicitat în conformitate cu prevederile art. 653,

art. 654, art. 661, art. 662, art. 664 și art. 665, art. 669 și urm. C. civ.

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru

imobilul teren în suprafață de 5.543 mp, din care 2.157 mp teren arabil și

suprafața de 3.386 mp fânaț, situat pe raza orașului Bicaz, județul Neamț în

perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz, motivat de faptul că, în anul

1953 prin Decretul nr. 326/1953 bunica apelantei împreuna cu cei șapte copii,

bunicul fiind decedat în anul 1951, au fost expropriați pentru cauză de

utilitate publică din satul Bicaz în satul Capșa, deoarece urma să fie

construită F.A.B. Bicaz.

În satul Bicaz, bunicii apelantei au

avut în proprietate o casă de locuit, un grajd și suprafața de 5.543 mp teren,

din care 2.157 mp teren arabil și suprafața de 3.386 mp fânaț.

Ca urmare a exproprierii pentru

utilitate publică, bunicii acesteia au primit în satul Capșa o casă de locuit,

un grajd și suprafața de 920 mp teren curți - construcții, iar diferența de teren

în suprafață de 4.623 mp din care 2.157 mp teren arabil și 3.386 mp fânețe

situat în perimetru F.A.B. a fost evaluată la aceeași sumă, respectiv 0,30

bani, sumă care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958.

Față de această situație, Curtea de

Apel Bacău prin decizia civilă nr. 203/2007 pronunțată în ședința publică din

07 mai 2007, a admis apelul promovat de fratele tatălui apelantei, A.C.M., a

anulat dispoziția nr. 430 din 26 iunie 2006 emisă de Primarul orașului Bicaz și

a obligă Primarul orașului Bicaz să înainteze notificarea nr. 7754 din 06

septembrie 2005 formulată de A.C.M. spre competentă soluționare SC M. SA Bicaz,

actuala SC F.B. SRL Bicaz.

Față de această situație, având în

vedere prevederile art. 653, art. 654 art. 661, art. 662, art. 664, art. 665,

art. 669 și urm. C. civ., în calitate de moștenitor legal al bunicului apelant A.N.C.,

tatăl acesteia fiind decedat la data de 10 februarie 1998, a solicitat conexarea, notificării formulată de apelantă înregistrată sub nr. 164/2007, dosar

intern nr. CB/18986 din 04 decembrie 2007 aferent notificării, la dosarul

petentului A.C.M., dosar înaintat instituției de către SC F.B. SRL Bicaz,

respectiv notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005.

Intimata A.V.A.S. a formulat

întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat menținerea

sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 652 A din 3

decembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.N.A.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut, în esență următoarele:

Prevederile art. 22 din Legea nr.

10/2001 condiționează beneficiul măsurilor reparatorii (în natură sau

echivalent) de formulare a unei notificării de către persoanele îndreptățite în

termen de 6 luni, termen care a fost succesiv prelungit de legiuitor până la

data limită de 14 februarie 2002.

Sancțiunea nerespectării acestui

termen imperativ este reglementată de dispozițiile alin. (5) al art. 22 din

Legea nr. 10/2001 și constă în decăderea solicitantului din dreptul de a cere

în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent.

Făcând aplicarea corectă a acestor

prevederii legale, Curtea a apreciat că soluția de respingere ca tardivă a

notificării și respectiv de respingere ca nefondată a contestației de către

prima instanță este legală și temeinică.

De asemenea, în mod corect prima

instanță a argumentat în sensul că Legea nr. 247/2005 nu a modificat în nici un

fel prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și nici nu a stabilit termene noi

pentru formularea notificărilor de către cei care nu au depus cererii de

acordare a măsurilor reparatorii în termenul legal.

În mod corect a reținut prima

instanță că decizia nr. 203/2007 a Curții de Apel Bacău nu are nicio înrâurire

asupra soluției din prezenta cauză. Prin decizia sus-menționată, Curtea de Apel

Bacău a admis apelul formulat de A.M. a schimbat în parte hotărârea atacată în

sensul admiterii contestației si anularii dispoziției nr. 430/2006 emisă de

Primăria Orașului Bicaz cu obligarea Primarului orașului Bicaz să înainteze

notificarea nr. 7754 din 06 septembrie 2005 formulată de apelant spre

competentă soluționare către SC M. SA.

Așa cum a reținut și Tribunalul

București, susținerile reclamantei în sensul că cele două notificări ar fi

trebuit conexate nu sunt relevante în prezenta cauză, date fiind soluția

pronunțată de respingere ca tardivă, prin decizia A.V.A.S. contestate.

Conexarea celor două notificări ar

fi constituit o măsură în interesul unei soluționări unitare a cererilor de

acordare a măsurilor reparatorii, însă nu ar fi putut schimba soluția dată

asupra notificării depuse de reclamantă. Chiar dacă notificarea formulată de A.M.

ar fi fost depusă în condițiile de regularitate procedurală (ceea ce, în

realitate nu este cazul, fiind înregistrat tardiv), nu ar fi putut, prin

conexare, să confere această calitate și notificării reclamantei - apelante.

Față de prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul de

notificare trebuie exercitat de fiecare persoană îndreptățită și conferă doar

personal dreptul la măsuri reparatorii și nu si altei persoane (chiar dacă este

vorba de același imobilul revendicat și există o legătură de rudenie între

solicitanți).

Limitarea temporală a exercițiului

dreptului de notificare se înscrie în marja de apreciere recunoscută statului

de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că această limitare

nu aduce atingere substanței dreptului și nu reprezintă un impediment pentru

valorificarea dreptului în condiții de rezonabilitate. Un argument în plus în

sensul convenționalității dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

îl reprezintă posibilitatea solicitantului notificator de a supune controlului

judiciar, pe calea contestației reglementate de prevederile art. 26 din Legea

nr. 10/2001 a dispoziției sau deciziei emise de autoritatea componentă în

soluționarea notificării.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamanta P.N.A., susținând în esență următoarele:

Că, în calitate de nepoată a

defunctului A.N.C. și M., a solicitat în conformitate cu prevederile art. 653, și

urm. C. civ. acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în

despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 5543 mp, din care 2157 mp

teren arabil și suprafața de 3386 mp fânaț, situat pe raza orașului Bicaz,

județul Neamț în perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz, motivat de

faptul că, în anul 1953 prin Decretul nr. 326/1953 bunica mea împreuna cu cei

șapte copii, bunicul fiind decedat în anul 1951, au fost expropriați pentru

cauză de utilitate publică din satul Bicaz în satul Capșa, deoarece urma să fie

construită F.A.B. Bicaz.

În satul Bicaz, bunicii săi au avut

în proprietate o casă de locuit, un grajd și suprafața de 5543 mp teren, din

care 2157 mp teren arabil și suprafața de 3386 mp fânaț.

Ca urmare a exproprierii pentru

utilitate publică, bunicii săi au primit în satul Capșa o casă de locuit, un

grajd și suprafața de 920 mp teren curți construcții, iar diferența de teren în

suprafață de 4623 mp din care 2157 mp teren arabil și 3386 fânețe situat în

perimetru F.A.B. a fost evaluată la aceeași sumă, respectiv 0,30 bani, sumă

care a fost plătită la data de 31 decembrie 1958.

Față de această situație, Curtea de

Apel Bacău prin decizia civilă nr. 203/2007 pronunțată în ședința publică din

07 mai 2007, dosar nr. 26/103/20006, în conformitate cu dispozițiile art. 21,

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările

ulterioare a admis apelul promovat de fratele tatălui acestuia, A.C.M., a anulat

dispoziția nr. 430 din 26 iunie 2006 emisă de Primarul orașului Bicaz și a

obligat Primarul orașului Bicaz să înainteze notificarea nr. 7754 din 06

septembrie 2005 formulată de A.C.M. spre competentă soluționare SC M.T. SA

Bicaz, actuala SC F.B. SRL Bicaz.

Având în vedere prevederile art. 653,

și urm. C. civ., în calitate de moștenitor legal al bunicului său A.N.C., tatăl

fiind decedat la data de 10 februarie 1998, recurenta a solicitat conexarea

notificării înregistrată sub nr. 164/2007, dosar intern nr. CB/18986 din 04

decembrie 2007 aferent notificării, la dosarul petentului A.C.M., dosar

înaintat instituției de către SC F.B. SRL Bicaz, respectiv notificarea nr. 7754

din 06 septembrie 2005.

Având în vedere considerentele sus

menționate, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul

modificării hotărârii atacate pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 ca

fiind nelegală.

Examinând legalitatea deciziei

atacate prin prisma criticilor invocate în raport de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

La data de 15 februarie 2007,

reclamanta P.N.A. a notificat intimata-pârâtă A.V.A.S. pentru acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent în despăgubiri pentru imobilul teren în

suprafață de 3386 mp, situat pe raza orașului Bicaz, Județul Neamț, în

perimetrul F.A.B., actuala SC F.B. SRL Bicaz.

Prin decizia nr. 347 din 15

octombrie 2008, pârâta-intimată A.V.A.S. a respins notificarea reclamantei ca

fiind tardiv formulată.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001

(art. 21 în forma inițială a legii) termenul de formulare a notificării s-a

împlinit la data de 14 februarie 2002.

În speță, recurenta-reclamantă a

formulat notificare la data de 15 februarie 2007.

În aceste condiții, în mod legal

ambele instanțe au reținut că reclamanta a formulat notificare cu depășirea

termenului imperativ prevăzut de textul de lege mai sus-menționat.

Nefondată este și critica recurentei

că, cererea sa de restituire a imobilului din litigiu ar fi trebuit admisă, ca

urmare a conexării notificării înregistrată la nr. 164 din 15 februarie 2007 la

cea înregistrată la nr. 7754 din 6 septembrie 2005, notificare formulată de

unchiul său A.C.M., dat fiind că demersul acestuia din urmă nu are nici un

efect în privința reclamantei care nu a formulat notificarea în termenul legal

prevăzut de lege.

În sensul celor de mai sus sunt și

prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, de cotele

moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la

cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus

în termen cererea de restituire.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta P.N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta P.N.A. împotriva

deciziei civile nr. 652/A din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

septembrie 2010.