ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 martie 2006, reclamanta SC U. SA Târgoviște a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală

București, solicitând anularea procesului-verbal nr. 733461 din 4 noiembrie

2005, prin care s-a reținut că societatea și-a pierdut înlesnirile de plată

acordate prin Convenția nr. 161 din 4 decembrie 2002, încheiată cu Ministerul

Finanțelor Publice, nr. ET/6047/14 din 6 decembrie 2002 și nr. ET/6047/2 din 6

decembrie 2002, încheiate cu C.N.A.S., întrucât nu au fost respectate

dispozițiile art. 7 pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.

580/2002.

Mai susține reclamanta, că

s-a mai reținut prin procesul-verbal de control și încălcarea art. 16 din

O.U.G. nr. 40/2002, constând în participarea la proceduri de privatizare

organizate de instituțiile publice, implicate sau de agenții de privatizare în

vederea cumpărării de acțiuni, de la alte societăți comerciale.

Reclamanta susține că

procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu îndeplinește condițiile

imperative prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003.

Cu privire la cele reținute

prin acest act, reclamanta arată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece nu s-a

avut în vedere faptul că la data emiterii procesului-verbal, O.U.G. nr. 40/2002

era abrogată expres de art. 4 din O.U.G. nr. 26/2005.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 115

din 28 aprilie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat actul

administrativ atacat.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, susținând că aceasta este nelegală, întrucât reclamanta a

procedat la vânzarea de active corporale către diverse persoane fizice și

juridice, fără a transmite organismului fiscal intenția de înstrăinare.

Instanța de fond nu a

reținut faptul că toate cele 3 convenții se aflau în derulare în perioada

martie 2003 - martie 2005 și că sumele eșalonate la plată prin aceste convenții

au fost achitate în totalitate abia în luna martie 2005, și nu în luna

noiembrie 2004, cum în mod eronat a reținut instanța.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.

25 alin. (1) din O.U.G. nr. 40/2002, „nerespectarea termenelor de plată și a

condițiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată, atrage anularea acestora

sau continuarea după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și

obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere

calculate de la data la care termenul sau condițiile nu au fost respectate”.

Prin procesul-verbal

încheiat la 3 noiembrie 2005 s-a efectuat inspecție fiscală la SC U. SA

Târgoviște, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - aprilie 2005, reținându-se că

intimata-reclamantă nu a respectat dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G.

nr. 40/2002.

Organul de control, însă, nu

a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal atacat prevederile O.U.G. nr.

26/2005, care la art. 1 pct. 4, precizează că: „la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanțe de urgență se abrogă O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea

arieratelor bugetare”.

În art. 3 pct. 6, așa cum a

fost modificat prin Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005,

prevede o dispoziție legală de protecție fiscală a debitorilor care au stins

anticipat ratele eșalonate.

Potrivit acestui text de

lege „pentru debitorii care au stins anticipat ratele eșalonate, deși prin

graficul de plată erau stabilite termene și după data menționată al alin. (1),

precum și pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror

termene de plată din grafice au expirat până la data intrării în vigoare a

legii de aprobare a prezentei ordonanțe sau expiră până la data menționată la

alin. (1), înlesnirea la plată se consideră respectată la data la care toate

condițiile au fost sau vor fi îndeplinite, dar nu mai târziu de data menționată

la alin. (1), inclusiv în situația în care nu au fost constituite în termen

garanțiile, sau nu a fost anunțată înstrăinarea de active”.

În cazul în speță,

intimata-reclamantă a achitat valorile aferente convenției încheiate cu

C.N.A.S., în luna aprilie 2005, deși scadența ultimei rate era la 20 august

data de 4 decembrie 2002, aceasta a fost achitată în data de 17 august 2004,

deși scadența ultimei rate era la 15 august 2006.

În condițiile în care SC U.

SA Târgoviște a achitat ratele de eșalonare cu anticipație, executarea silită

nu se mai impunea, anularea înlesnirilor la plată fiind și tardivă.

Faptul că

intimata-reclamantă a respectat condițiile prevăzute de art. 7 din Ordinul

Ministerului Finanțelor Publice nr. 580/2002 rezultă și din adresele nr. 55180

din 25 iulie 2006 și nr. 55177 din 25 septembrie 2003, depuse la dosarul

cauzei, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală recunoaște că

înlesnirile la plata obligațiilor restante la bugetul de stat acordate în baza

O.U.G. nr. 40/2002 prin cele 3 convenții au fost finalizate cu respectarea

condițiilor.

Având în vedere cele mai sus

expuse, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili împotriva sentinței nr. 115 din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.