ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3976/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 martie 2006, reclamanta SC U. SA Târgoviște a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală București, solicitând anularea procesului-verbal nr. 733461 din 4 noiembrie 2005, prin care s-a reținut că societatea și-a pierdut înlesnirile de plată acordate prin Convenția nr. 161 din 4 decembrie 2002, încheiată cu Ministerul Finanțelor Publice, nr. ET/6047/14 din 6 decembrie 2002 și nr. ET/6047/2 din 6 decembrie 2002, încheiate cu C.N.A.S., întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 7 pct. 6 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 580/2002.

Mai susține reclamanta, că s-a mai reținut prin procesul-verbal de control și încălcarea art. 16 din O.U.G. nr. 40/2002, constând în participarea la proceduri de privatizare organizate de instituțiile publice, implicate sau de agenții de privatizare în vederea cumpărării de acțiuni, de la alte societăți comerciale. Reclamanta susține că procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. 43 din O.G. nr. 92/2003. Cu privire la cele reținute prin acest act, reclamanta arată că acestea nu sunt întemeiate, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că la data emiterii procesului-verbal, O.U.G. nr. 40/2002 era abrogată expres de art. 4 din O.U.G. nr. 26/2005.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 115 din 28 aprilie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat actul administrativ atacat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, susținând că aceasta este nelegală, întrucât reclamanta a procedat la vânzarea de active corporale către diverse persoane fizice și juridice, fără a transmite organismului fiscal intenția de înstrăinare. Instanța de fond nu a reținut faptul că toate cele 3 convenții se aflau în derulare în perioada martie 2003 - martie 2005 și că sumele eșalonate la plată prin aceste convenții au fost achitate în totalitate abia în luna martie 2005, și nu în luna noiembrie 2004, cum în mod eronat a reținut instanța.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 40/2002, „nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată, atrage anularea acestora sau continuarea după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenul sau condițiile nu au fost respectate”. Prin procesul-verbal încheiat la 3 noiembrie 2005 s-a efectuat inspecție fiscală la SC U. SA Târgoviște, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - aprilie 2005, reținându-se că intimata-reclamantă nu a respectat dispozițiile art. 25 alin. (1) din O.U.G.

nr. 40/2002. Organul de control, însă, nu a avut în vedere la întocmirea procesului-verbal atacat prevederile O.U.G. nr. 26/2005, care la art. 1 pct. 4, precizează că: „la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare”. În art. 3 pct. 6, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2005, prevede o dispoziție legală de protecție fiscală a debitorilor care au stins anticipat ratele eșalonate.

Potrivit acestui text de lege „pentru debitorii care au stins anticipat ratele eșalonate, deși prin graficul de plată erau stabilite termene și după data menționată al alin. (1), precum și pentru debitorii care au beneficiat de înlesniri la plată ale căror termene de plată din grafice au expirat până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe sau expiră până la data menționată la alin. (1), înlesnirea la plată se consideră respectată la data la care toate condițiile au fost sau vor fi îndeplinite, dar nu mai târziu de data menționată la alin. (1), inclusiv în situația în care nu au fost constituite în termen garanțiile, sau nu a fost anunțată înstrăinarea de active”.

În cazul în speță, intimata-reclamantă a achitat valorile aferente convenției încheiate cu C.N.A.S., în luna aprilie 2005, deși scadența ultimei rate era la 20 august 2006. Referitor la Convenția încheiată cu Ministerul Finanțelor Publice, la data de 4 decembrie 2002, aceasta a fost achitată în data de 17 august 2004, deși scadența ultimei rate era la 15 august 2006. În condițiile în care SC U. SA Târgoviște a achitat ratele de eșalonare cu anticipație, executarea silită nu se mai impunea, anularea înlesnirilor la plată fiind și tardivă. Faptul că intimata-reclamantă a respectat condițiile prevăzute de art. 7 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 580/2002 rezultă și din adresele nr. 55180 din 25 iulie 2006 și nr. 55177 din 25 septembrie 2003, depuse la dosarul cauzei, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală recunoaște că înlesnirile la plata obligațiilor restante la bugetul de stat acordate în baza O.U.G.

nr. 40/2002 prin cele 3 convenții au fost finalizate cu respectarea condițiilor. Având în vedere cele mai sus expuse, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței nr. 115 din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.