ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Direcția Controlului Financiar

Fiscal Prahova, prin procesul-verbal de control nr. 2782 din 8 septembrie 2001,

a reținut că SC C.C. SA Ploiești a înregistrat în mod nelegal pe cheltuieli,

suma de 1.920.000.000 lei, reprezentând rambursarea împrumutului pretins

acordat de L.N., în valoare de 95.000 dolari SUA, în condițiile în care

societatea nu a beneficiat de acest împrumut, acordat în realitate Asociației

C. PAS din cadrul societății și, totodată, în care prestatorul de servicii de

consultanță pentru privatizare, – SC O. SRL București nu a înregistrat în

evidențele sale contabile, vreo sumă de bani, ca fiind primită de la societate

sau de la Asociația C. PAS.

În urma acestor constatări, organele

fiscale au recalculat obligațiile de plată ale societății, privind impozitul pe

profit și majorările de întârziere, iar actul de control nu a fost contestat de

SC C.C. SA Ploiești, ci de L.N., în nume propriu, ca persoană fizică interesată

în clarificarea întinderii datoriilor societății.

Prin decizia nr. 1670 din 23

octombrie 2001, Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația formulată

de L.N., reținând că acesta nu are calitatea procesuală activă, întrucât prin

actul de control s-au stabilit obligații fiscale în sarcina altui debitor,

respectiv SC C.C. SA Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 273 din 18 decembrie 2001, a

respins acțiunea reclamantului L.N., prin care a solicitat anularea deciziei

nr. 1670 din 23 octombrie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, precum și a

procesului-verbal de control nr. 2782 din 7 septembrie 2001.

S-a reținut că, potrivit O.U.G. nr.

13/2001, împotriva măsurilor dispuse prin actul de control sau imputare,

întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, se pot exercita căile

administrative de atac prevăzute de acest act normativ, numai de către

debitorii obligațiilor fiscale, persoane juridice sau fizice, ori

reprezentanții legali ai acestora; or, în cauză, SC C.C. SA Ploiești, în

sarcina căruia s-au stabilit sume datorate bugetului de stat, nu a contestat

actul de control, astfel că, în mod corect, Ministerul Finanțelor Publice a

apreciat că petiționarul, în nume propriu, nu poate ataca procesul-verbal de

control, în temeiul O.U.G. nr. 13/2001.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul L.N., invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie a

actelor administrative atacate, prin care a fost prejudiciat.

Recursul este nefondat.

În adevăr, în cauză, procesul-verbal

de control nr. 2782/2001, prin care Direcția Controlului Financiar Fiscal

Prahova a stabilit obligații fiscale în sarcina SC C.C. SA Prahova, nu a fost

contestat de către această societate, ca debitoare, ci numai de către L.N., în

nume propriu.

În situația dată, prima instanță a

interpretat și aplicat corect dispozițiile O.U.G. nr. 13/2001, în vigoare în

acel timp, reținând că reclamantul, în nume propriu, nu putea ataca actul de

control, pe calea prevăzută de această ordonanță, întrucât actul privește o

societate, iar el nu are calitatea de drept fiscal și debitor al obligației de

plată.

În consecință, se constată că atât

Ministerul Finanțelor Publice, cât și prima instanță au apreciat corect că nu

se poate examina pe fond legalitatea actului de control, întrucât reclamantul

nu are calitatea de debitor al obligației stabilite prin acest act.

Așadar, în cauză, nu sunt incidente

dispozițiile nr. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât prin actele administrative

atacate, reclamantul nu a fost vătămat în vreun drept recunoscut de lege.

Față de cele menționate, soluția

adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul, nefondat,

urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.N.

împotriva sentinței civile nr. 273 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercială, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 aprilie 2004.