ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul L.G. a chemat în judecată Tribunalul Teleorman,

solicitând să se constate că în mod greșit a declinat competența de soluționare

a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1875/2005.

Prin sentința civilă nr. 41 din 11

ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul L.G., ca

inadmisibilă, reținând că prin încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, Tribunalul

Teleorman a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe L.A. și M.T.,

iar reclamantul nu a utilizat calea de atac a recursului împotriva respectivei

încheieri.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, L.G., care a motivat că nu i-a fost comunicată încheierea în

cauză pronunțată de Tribunalul Teleorman.

Recursul este nefondat.

În mod corect, Curtea de Apel

București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul L.G.,

cu motivarea că acesta nu a declarat recurs împotriva încheierii nr. 156 din 30

mai 2005, prin care Tribunalul Teleorman a declinat competența soluționării

cauzei privind pe L.A., în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede.

Critica vizând nelegalitatea

sentinței, pe motiv că încheierea nr. 156/2005 nu a fost comunicată

recurentului-reclamant L.G., este nefondată față de dispozițiile art. 266 alin.

(3) C. proc. civ. și prevederea imperativă a art. 158 alin. (3) teza I din

același cod, potrivit căreia termenul de recurs împotriva hotărârii de

declinare a competenței curge de la pronunțarea acesteia.

În subsidiar, se reține și excepția

de inadmisibilitate a acțiunii, invocată la fond, constând în aceea că

recurentul-reclamant L.G., nefiind parte în dosarul în care s-a pronunțat

încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, nu justifică un interes legitim și personal

în promovarea acțiunii, prevederile art. 30 și 35 C. fam., invocate de recurentul-reclamant, nefiind relevante sub acest aspect.

Față de cele ce preced, recursul

declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.G. împotriva

sentinței civile nr. 41 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2006.