Decizia nr. 2846/2006 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 41/2006 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul L.G. a chemat în judecată Tribunalul Teleorman, solicitând să se constate că în mod greșit a declinat competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1875/2005. Prin sentința civilă nr. 41 din 11 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul L.G., ca inadmisibilă, reținând că prin încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, Tribunalul Teleorman a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe L.A. și M.T., iar reclamantul nu a utilizat calea de atac a recursului împotriva respectivei încheieri.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, L.G., care a motivat că nu i-a fost comunicată încheierea în cauză pronunțată de Tribunalul Teleorman. Recursul este nefondat. În mod corect, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul L.G., cu motivarea că acesta nu a declarat recurs împotriva încheierii nr. 156 din 30 mai 2005, prin care Tribunalul Teleorman a declinat competența soluționării cauzei privind pe L.A., în favoarea Judecătoriei Roșiorii de Vede. Critica vizând nelegalitatea sentinței, pe motiv că încheierea nr. 156/2005 nu a fost comunicată recurentului-reclamant L.G., este nefondată față de dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc.

civ. și prevederea imperativă a art. 158 alin. (3) teza I din același cod, potrivit căreia termenul de recurs împotriva hotărârii de declinare a competenței curge de la pronunțarea acesteia. În subsidiar, se reține și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată la fond, constând în aceea că recurentul-reclamant L.G., nefiind parte în dosarul în care s-a pronunțat încheierea nr. 156 din 30 mai 2005, nu justifică un interes legitim și personal în promovarea acțiunii, prevederile art. 30 și 35 C. fam., invocate de recurentul-reclamant, nefiind relevante sub acest aspect. Față de cele ce preced, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de L.G. împotriva sentinței civile nr. 41 din 11 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2006.