ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5365/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Olt, prin sentința penală

nr. 110 din 23 mai 2005, l-a condamnat pe inculpatul M.M., la 5 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebite de grave prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, 76 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată SC I.

SRL București nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. a) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.921.245.900 lei ROL, dobândită

prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut pe baza probelor administrate următoarea situație de

fapt:

Inculpatul administrator la SC M. SRL

Corabia a achiziționat pe bază de facturi în perioada februarie-martie 2003

produse petroliere, benzină, motorină, uleiuri minerale în valoare de 9.593.964.889

lei ROL, livrate de SC I. SRL București.

Din suma datorată furnizorului, a

achitat cu ordine de plată și filă C.E.C. suma de 3.757.638.709 lei ROL.

În luna aprilie 2003, deși nu avea

lichidități și cunoștea că nu are în cont proviziile necesare a emis 5 file C.E.C.

la datele de 4 aprilie, 9 aprilie, 11 aprilie, 14 aprilie, 16 aprilie în sumă

totală de 2.921.245.900 lei.

Introduse la plată de către partea

vătămată SC I. SRL București, B.R.D. - Olt a refuzat onoarea lor pentru lipsa

totală de disponibil în cont și pentru societatea emitentă că partea vătămată

nu s-a constituit parte civilă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus

confiscarea sumei de 2.291.245.900 lei ROL.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică. A solicitat

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu motivarea că la data emiterii filei C.E.C.

furnizorii produselor petroliere, cunoșteau că nu există provizia necesară în

cont și a acceptat această situație. A solicitat ca pentru pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea având această încadrare să se dispună suspendarea executării sub

supraveghere.

Prin decizia penală nr. 111 din 28

martie 2006 apelul a fost admis sentința desființată și în rejudecare pedeapsa

principală a fost redusă la 3 ani închisoare și a fost înlăturată măsura

confiscării sumei de 2.921.245.900 lei ROL.

Împotriva deciziei au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.

Prin recursul procurorului hotărârea

a fost criticată ca nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit a fost

înlăturată măsura confiscării și a fost redusă pedeapsa de la 5 ani la 3 ani

închisoare, cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen.

Prin motivele de recurs scrise

inculpatul a criticat decizia ca nelegală și netemeinică în esență că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unei cereri esențiale, de natură să-i garanteze drepturile și să

influențeze soluția, caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

10 teza a III-a, a cerut achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

- prin hotărârea sa instanța de apel

a comis o gravă eroare de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen. Nu s-a avut în vedere că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru lipsa intenției de a produce

o pagubă și pentru că nu există prejudiciu.

A susținut că nu a cunoscut situație

juridică a SC M. și nici starea financiară a acesteia înainte de aprilie 2003,

luna când a efectuat plățile cu cecurile în cauză. A arătat că a primit procura

specială la 23 octombrie 2002. Ulterior declanșării procedurii falimentului și

numirii administratorului judiciar prin sentința civilă, nr. 1148 din 8 iunie

2002 a Tribunalului Olt, secția comercială, în urma unui proces în care nu a

figurat ca parte iar cecurile au fost emise la puțin timp după pronunțarea

sentinței nr. 474 din 31 martie 2003 a Tribunalului Olt prin care s-a stabilit termen

pentru predarea gestiunii de la debitor la lichidator.

- nu a cunoscut că i s-au transmis

de fostul administrator al societății drepturi pe care nu le mai avea.

- instanța de apel, a dat o

încadrare greșită faptei reținând infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934 deși din probele administrate rezultă acest lucru,

caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

- instanța aplicat pedepse greșit individualizate

în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se impunea suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Recursurile sunt nefondate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt

corectă și au dat încadrarea legală faptelor săvârșire de inculpat. Instanța de

apel având în vedere condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea cum și

faptul că prejudiciul a fost recuperat prin preluarea datoriei de către SC D.C.

SRL Tg. Jiu a dat o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și a redus

pedeapsa și a înlăturat măsura confiscării.

Instanța de apel s-a pronunțat fără

echivoc asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de legea cecului.

S-a motivat că hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică sub aspectul încadrării juridice, în fața

primei instanțe inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice, cerere care

a fost respinsă de prima instanță. Instanța de apel a motivat că din actele

aflate la dosar rezultă că față de societatea al cărei administrator nu era

inculpatul s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 și încă din 8

iulie 2002 s-a constatat că este în încetare de plată.

Această situație a fost cunoscută de

inculpat fiindu-i comunicată de lichidatorul judiciar însă inculpatul a continuat

relațiile comerciale emițând instrumente de plată fără acoperire, astfel că în

luna mai 2003, în evidențele B.N.R. erau înregistrate 27 incidente de plată.

S-a mai arătat că potrivit

declarațiilor martorului S.B. directorul comercial al SC I. SRL București

societatea n-a recunoscut la data livrării produselor lipsa disponibilului

necesar acoperii valorii mărfii, neputându-se accepta ca să se expună riscului

neîncasării prețului mărfurilor livrate.

Nici critica privând greșita

încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de ar.215 alin. (1), (4) și (5) C.

pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este fondată,

instanța de apel motivând ca fiind demonstrat elementul constitutiv esențial

subiectiv respectiv inducerea în eroare condiție cerută fără echivoc prin alin.

(1) de sub art. 215 C. pen., corect fapta a fost încadrată și în alin. (4) al

aceluiași text.

Într-adevăr potrivit art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, oricine emite un cec fără a avea la tras

disponibil suficient constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă sau

închisoare de la 6 luni la un an.

Conform art. 215 alin. (4) C. pen.,

emiterea unui cec, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau

acoperirea necesară, în scopul prevăzut în alin. (1) și dacă s-a prevăzut o

pagubă posesorului cecului constituie o formă agravantă a infracțiunii de

înșelăciune.

Sub aspectul elementului material al

laturii obiective în cele două texte sus arătate se constată existența unui

concurs de texte și anume emiterea unui cec fără acoperire. Cele două

infracțiuni se diferențiază, însă prin cerința inexistentă în Legea nr. 59/1934

și prevăzută în art. 215 alin. (4) partea finală, ca fapta să fie comisă în

scopul arătat în alin. (1) și anume de a obține pe această cale un folos

material injust și să fi pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Așa cum au reținut ambele instanțe

emiterea cecului fără se existe disponibilul necesar acoperirii, s-a făcut fără

ca aceasta să fie cunoscută și acceptată de beneficiar mai mult decât atât

inculpatul primind marfa a valorificat-o și nu a depus diligența să facă plata chiar

după refuzul onorării cecurilor false.

Pe de altă parte nu este întemeiat

nici motivul de recurs formulat de procuror privind greșita înlăturare a

confiscării sumei deoarece așa cum a motivat instanța de apel și există dovezi

la dosar SC I. SRL București nu s-a constituit parte civilă tocmai pentru că

potrivit contractului de cesiune de creanță nr. 496/2005 SC D.C. SRL. Tg. Jiu a

preluat datoria societății administrată de inculpat urmând să opereze o

compensare între aceste societăți. Așa fiind corect s-a dispus înlăturarea confiscării

speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. proc. pen.

Recursurile urmează a fi respinse

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul M.M. împotriva deciziei

penale nr. 111 din 28 martie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.