ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5365/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 110 din 23 mai 2005, l-a condamnat pe inculpatul M.M., la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebite de grave prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 74, 76 C. pen. S-a luat act că partea vătămată SC I. SRL București nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.921.245.900 lei ROL, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt: Inculpatul administrator la SC M. SRL Corabia a achiziționat pe bază de facturi în perioada februarie-martie 2003 produse petroliere, benzină, motorină, uleiuri minerale în valoare de 9.593.964.889 lei ROL, livrate de SC I. SRL București. Din suma datorată furnizorului, a achitat cu ordine de plată și filă C.E.C. suma de 3.757.638.709 lei ROL. În luna aprilie 2003, deși nu avea lichidități și cunoștea că nu are în cont proviziile necesare a emis 5 file C.E.C. la datele de 4 aprilie, 9 aprilie, 11 aprilie, 14 aprilie, 16 aprilie în sumă totală de 2.921.245.900 lei. Introduse la plată de către partea vătămată SC I. SRL București, B.R.D.

- Olt a refuzat onoarea lor pentru lipsa totală de disponibil în cont și pentru societatea emitentă că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.291.245.900 lei ROL. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică. A solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu motivarea că la data emiterii filei C.E.C. furnizorii produselor petroliere, cunoșteau că nu există provizia necesară în cont și a acceptat această situație.

A solicitat ca pentru pedeapsa aplicată pentru infracțiunea având această încadrare să se dispună suspendarea executării sub supraveghere. Prin decizia penală nr. 111 din 28 martie 2006 apelul a fost admis sentința desființată și în rejudecare pedeapsa principală a fost redusă la 3 ani închisoare și a fost înlăturată măsura confiscării sumei de 2.921.245.900 lei ROL. Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul. Prin recursul procurorului hotărârea a fost criticată ca nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit a fost înlăturată măsura confiscării și a fost redusă pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare, cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen. Prin motivele de recurs scrise inculpatul a criticat decizia ca nelegală și netemeinică în esență că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze soluția, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 teza a III-a, a cerut achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. - prin hotărârea sa instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Nu s-a avut în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune pentru lipsa intenției de a produce o pagubă și pentru că nu există prejudiciu.

A susținut că nu a cunoscut situație juridică a SC M. și nici starea financiară a acesteia înainte de aprilie 2003, luna când a efectuat plățile cu cecurile în cauză. A arătat că a primit procura specială la 23 octombrie 2002. Ulterior declanșării procedurii falimentului și numirii administratorului judiciar prin sentința civilă, nr. 1148 din 8 iunie 2002 a Tribunalului Olt, secția comercială, în urma unui proces în care nu a figurat ca parte iar cecurile au fost emise la puțin timp după pronunțarea sentinței nr. 474 din 31 martie 2003 a Tribunalului Olt prin care s-a stabilit termen pentru predarea gestiunii de la debitor la lichidator. - nu a cunoscut că i s-au transmis de fostul administrator al societății drepturi pe care nu le mai avea.

- instanța de apel, a dat o încadrare greșită faptei reținând infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 deși din probele administrate rezultă acest lucru, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. - instanța aplicat pedepse greșit individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursurile sunt nefondate. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă și au dat încadrarea legală faptelor săvârșire de inculpat.

Instanța de apel având în vedere condițiile în care a fost săvârșită infracțiunea cum și faptul că prejudiciul a fost recuperat prin preluarea datoriei de către SC D.C. SRL Tg. Jiu a dat o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și a redus pedeapsa și a înlăturat măsura confiscării. Instanța de apel s-a pronunțat fără echivoc asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de legea cecului. S-a motivat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică sub aspectul încadrării juridice, în fața primei instanțe inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice, cerere care a fost respinsă de prima instanță. Instanța de apel a motivat că din actele aflate la dosar rezultă că față de societatea al cărei administrator nu era inculpatul s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 și încă din 8 iulie 2002 s-a constatat că este în încetare de plată.

Această situație a fost cunoscută de inculpat fiindu-i comunicată de lichidatorul judiciar însă inculpatul a continuat relațiile comerciale emițând instrumente de plată fără acoperire, astfel că în luna mai 2003, în evidențele B.N.R. erau înregistrate 27 incidente de plată. S-a mai arătat că potrivit declarațiilor martorului S.B. directorul comercial al SC I. SRL București societatea n-a recunoscut la data livrării produselor lipsa disponibilului necesar acoperii valorii mărfii, neputându-se accepta ca să se expună riscului neîncasării prețului mărfurilor livrate.

Nici critica privând greșita încadrare juridică în infracțiunea prevăzută de ar.215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este fondată, instanța de apel motivând ca fiind demonstrat elementul constitutiv esențial subiectiv respectiv inducerea în eroare condiție cerută fără echivoc prin alin. (1) de sub art. 215 C. pen., corect fapta a fost încadrată și în alin. (4) al aceluiași text. Într-adevăr potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă sau închisoare de la 6 luni la un an. Conform art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui cec, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul prevăzut în alin. (1) și dacă s-a prevăzut o pagubă posesorului cecului constituie o formă agravantă a infracțiunii de înșelăciune.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective în cele două texte sus arătate se constată existența unui concurs de texte și anume emiterea unui cec fără acoperire. Cele două infracțiuni se diferențiază, însă prin cerința inexistentă în Legea nr. 59/1934 și prevăzută în art. 215 alin. (4) partea finală, ca fapta să fie comisă în scopul arătat în alin. (1) și anume de a obține pe această cale un folos material injust și să fi pricinuit o pagubă posesorului cecului. Așa cum au reținut ambele instanțe emiterea cecului fără se existe disponibilul necesar acoperirii, s-a făcut fără ca aceasta să fie cunoscută și acceptată de beneficiar mai mult decât atât inculpatul primind marfa a valorificat-o și nu a depus diligența să facă plata chiar după refuzul onorării cecurilor false.

Pe de altă parte nu este întemeiat nici motivul de recurs formulat de procuror privind greșita înlăturare a confiscării sumei deoarece așa cum a motivat instanța de apel și există dovezi la dosar SC I. SRL București nu s-a constituit parte civilă tocmai pentru că potrivit contractului de cesiune de creanță nr. 496/2005 SC D.C. SRL. Tg. Jiu a preluat datoria societății administrată de inculpat urmând să opereze o compensare între aceste societăți. Așa fiind corect s-a dispus înlăturarea confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. proc. pen. Recursurile urmează a fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 111 din 28 martie 2006 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2006.