ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

contestației de fată;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 2064

din 13 iunie 2012 pronunțată în dosarul 5671.1/30/2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 13 din 20 ianuarie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a casat în parte decizia

atacată și sentința penală nr. 507 din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș

și, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C.

proc. pen. a încetat procesul penal privind pe inculpatul L.N.I. cu privire la

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934, constatând intervenită prescripția răspunderii penale. A respins ca

nefondat recursul declarat de inculpatul L.N.I. împotriva aceleiași decizii

penale și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor criticate.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 507/PI din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul

nr. 5671/30/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.N.I., din

infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată

prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile civile SC T.C. SRL,

SC E.T.M. SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL), SC

A.I. SRL, în:

- infracțiunea

de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2),

alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile civile

SC T.C. SRL și SC G.M. SRL;

- infracțiunea

de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2), alin. (3),

alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de părțile civile

SC T.C. SRL, SC E.T.M. SRL, SC P.P. SRL și SC A.I. SRL și

- infracțiunea

de emitere a unui cec fără a avea disponibil prevederile de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de partea

civilă SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334

C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de apărătorul ales al

inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art 215 alin. (2), alin. (3), alin. (4) C. pen., față de părțile civile

SC E.T.M. SRL și SC A.I. SRL, în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934 și aceea de a se reține că există câte o infracțiune de înșelăciune

în formă continuată, față de fiecare parte civilă, față de care s-au emis mai multe

file cec sau mai multe bilete la ordin, și că toate aceste fapte sunt în concurs

real.

În baza art. 215

alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., inculpatul L.N.I. a fost condamnat la: 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, față de părțile civile

SC T.C. SRL și SC G.M. SRL.

În baza art. 215

alin. (2), alin. (3), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la: 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, față de părțile civile

SC T.C. SRL, SC E.T.M. SRL, SC P.P. SRL și SC A.I. SRL.

În baza art. 11

pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) teza I C. proc. pen., s-a

dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, urmare a schimbării încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4),

alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față de partea civilă SC

P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL), constatând prescrisă răspunderea penală în baza

art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen.

În baza art. 33

lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând

să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen. pe durata prăzută

de art. 71 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv

din perioada 12 martie 2003-29 octombrie 2003.

În baza art. 348

C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte: 9 bucăți cecuri emise de inculpat

prin SC L.N.I.T. SRL Timișoara pentru beneficiarul parte civilă SC T.C. SRL Timișoara,

în valoare totală de 461.960.422 ROL, având seriile X1 până la X2 inclusiv și respectiv

X3; X4 și X5; 6 bucăți cecuri emise de inculpat prin SC L.N.I.T. SRL Timișoara pentru

beneficiarul parte civilă SC E.T.M. SRL Timișoara în valoare totală de 141.123.305

ROL, având seriile X6 până la X7 inclusiv și respectiv X8 și X9; 1 bucată cec seria

X10 emis de inculpat prin SC L.N.I.T. SRL Timișoara pentru beneficiarul parte civilă

SC A.I. SRL Arad pentru suma totală de 54.955.152 ROL; 5 bucăți cecuri emise de

inculpat prin SC L.N.I.T. SRL Timișoara, în valoare totală de 1.300.000.000 ROL

și a 2 bucăți cecuri emise de inculpat prin SC A.F. SA Bozovici, în valoare totală

de 1.300.000.000 ROL pentru beneficiarul parte civilă SC A.O. SRL Timișoara (în

prezent SC P.O.C. SRLTimișoara), având seriile: X11 până la X12 inclusiv și respectiv

X13 și X14; 1 bucată cec seria X15 emis de inculpat prin SC A.F. SA Bozovici, către

beneficiarul parte civilă SC P.P. SRL Timișoara pentru suma de 377.208.900 lei;

3 bucăți bilete la ordin emise de inculpat prin SC L.N.I.T. SRL Timișoara, la data

de 16 aprilie 2002 pentru beneficiarul parte civilă SC G.M. SRL Periam în valoare

totală de 150.000.000 ROL.

În baza art. 14,

art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ., inculpatul

în solidar cu partea responsabil civilmente SC L.N.I.T. SRL Timișoara a fost obligat

să plătească despăgubiri civile: părții civile SC P.P. SRL, contravaloarea mărfurilor

neachitate în sumă de 152.562.648 ROL și penalități contractuale de 1% pe zi întârziere

pentru neplata acestei sume calculate de la data scadenței până la data plății și

care vor fi actualizate la data plății efective; părții civile SC T.C. SRL Timișoara,

contravaloarea mărfurilor neachitate în suma de 204.654.936 ROL și majorări de întârziere

a plății de 5% pe zi de la data scadenței până la data plății și care vor fi actualizate

la data plății efective; SC E.T.M. SRL Timișoara, contravaloarea mărfurilor neachitate

în sumă de 141.123.305 ROL și 114.692.028 ROL penalități de întârziere contractuale;

părții civile SC G.M. SRL contravaloarea mărfurilor neachitate în sumă de 50.435.042

ROL și respinge în rest pretențiile acestor părți civile ca neîntemeiate.

În baza art. 14,

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-au respins ca neîntemeiate

acțiunile civile formulate de părțile civile SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL) și

SC A.I. SRL.

În baza art. 166

C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului luată prin procesul-verbal de aplicare

a sechestrului din 12 martie 2003 privind un nr. de 51.974 acțiuni deținute de inculpat

la partea responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici, în valoare totală de 1.229.350.000

ROL, rămase în custodia inculpatului L.N.I. și atrage atenția acestuia la prevederile

art. 244 alin. (2) C. pen. privind sustragerea de sub sechestru.

În baza art. 163

C. proc. pen. s-a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile proprietatea inculpatului L.N.I. până la concurența sumei de 3.000.000.000

ROL și a respins cererea pentru înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile proprietatea părții responsabile civilmente SC L.N.I. SRL Timișoara,

formulată de partea civilă SC T.C. SRL.

În baza art. 7

din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii

definitive către O.R.C. Timiș și O.R.C. Caraș-Severin, pentru a se face cuvenitele

mențiuni.

Prima instanță

a reținut că, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 943/PI din

22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 7440/P/2003, în baza

art. 215 alin. (1)-alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a

fost condamnat inculpatul L.N.I. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, apreciindu-se că, faptele reținute în sarcina inculpatului,

în modalitatea descrisă în rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale acestei

infracțiuni.

Împotriva acestei

prime hotărâri a instanței de fond au declarat apel inculpatul L.N.I. și partea

civilă SC P.O.C. SRL Timișoara.

Prin decizia penală

nr. 106/A din 16 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar

nr. 306/P/2005 au fost respinse apelurile declarate în cauză ca fiind nefondate.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs părțile responsabile civilmente SC L.N.I.T. SRL, SC

A.F. SA Bozovici, partea civilă SC P.P. SRL și inculpatul L.N.I. Prin decizia penală

nr. 4210 din 8 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar

nr. 2209/2005, au fost admise recursurile declarate, a fost casată decizia atacată

și sentința penală nr. 943 din 22 noiembrie 2004 a Tribunalului Timiș, sub aspectul

greșitei soluționări a laturii civile și a laturii penale în ceea ce-l privește

pe inculpatul L.N.I. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță,

urmând a se stabili dacă este greșită încadrarea în drept a faptelor săvârșite împotriva

SC T.C. SRL și SC G.M. SRL în sensul că este vorba de un concurs de infracțiuni

prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. în concurs cu

art. 215 alin. (2), alin. (3), alin. (4) C. pen. și nu de o infracțiune continuată

prevăzută de art. 1-art. 5 C. pen. cum a reținut prima instanță, cu privire la SC

A.O. SRL în prezent SC P.O.C. SRL Timișoara, s-a dispus completarea probațiunii,

prin audierea martorilor R.P. și P.C. pentru a se stabili în ce condiții au fost

completate cecurile, dacă banii au fost predați efectiv și la ce se referă înscrisul,

convenție, dacă încadrarea juridică a faptelor este cea prevăzută de art. 215

alin. (1)-alin. (5) C. pen. sau cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934, stabilindu-se și ca instanța să se pronunțe cu privire la acțiunea

civilă formulată de SC P.P. SRL și asupra căreia instanțele nu s-au pronunțat, precizându-se

că instanța de rejudecare va avea în vedere și celelalte motive de nelegalitate

și netemeinicie invocate, menținând în rest dispozițiile hotărârilor atacate.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Timiș la data de 3 aprilie 2006 sub Dosar nr. 4061/2006, care

a primit număr nou, respectiv Dosar nr. 5671/30/2006.

Pentru a pronunța

sentința penală 507 din 15 octombrie 2007, prin examinarea întregului probatoriu

administrat în cele două cicluri procesuale, respectiv declarațiile inculpatului,

ale martorilor audiați în timpul urmăririi penale și în fața instanței, expertiza

contabilă completată, actele aflate în dosarul de urmărire penală, cecuri, bilete

la ordin, convenții, fișa de cazier, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

Prin rechizitoriu

instanța a fost sesizată cu privire la săvârșirea de către inculpatul L.N.I., a

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată

prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., față de părțile civile SC T.C. SRL,

SC E.T.M. SRL, SC G.M. SRL, SC P.P. SRL, SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL) și SC

A.I. SRL, deși modalitățile de săvârșire au fost diferite deoarece inculpatul a

emis atât cecuri fără acoperire cât și bilete la ordin fără a exista acoperire în

cont, situație în care, instanța a arătat că nu se putea reține forma continuată

a infracțiunii, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin.

(2) C. pen., acțiunile inculpatului neprezentând fiecare în parte aceleași infracțiuni.

Prin actele depuse,

expertiza contabilă și declarațiile inculpatului și ale martorilor, instanța a reținut

că s-a dovedit că inculpatul a emis 4 bilete la ordin în valoare de 62.400.744 ROL

și 9 file cec, refuzate la plată, producând un prejudiciu total de 478.534.620 ROL

părții civile SC T.C. SRL din care o parte a fost recuperat, iar în raporturile

comerciale cu SC G.M. SRL inculpatul a emis 3 bilete la ordin pentru plata mărfii,

producând un prejudiciu de 150.000.000 ROL, din care s-a recuperat prin bani și

prin compensări suma de 100.000.000 ROL.

Din declarațiile

martorilor W.G., T.R.I. și S.G. și menținute în primul ciclu procesual a rezultat

că atât emiterea biletelor la ordin cât și cea a cecurilor emise de inculpat nu

au constituit mijloace de garanție pentru plata viitoare a prețului, ci au constituit

modalitatea de plată convenită de părți, acești reprezentanți ai SC T.C. SRL neavând

cunoștință de eventualele probleme financiare ale societăților reprezentate de inculpat,

iar din declarația martorului D.S., menținută în fața instanței, în primul ciclu

procesual din Dosarul nr. 7440/P/2003, a rezultat că cele 3 bilete la ordin emise

de inculpat pentru SC G.M. SRL nu au constituit o garanție pentru plata prețului

mărfii livrată, ci un mijloc de plată, de aceea au și fost introduse în bancă la

plată și martorul nu avea cunoștință de eventuale probleme financiare ale SC

L.N.I.T. SRL, părțile derulând relații comerciale de mai multe miliarde ROL.

Inculpatul a recunoscut

emiterea cecurilor și a biletelor la ordin, dar a susținut că acestea au avut scopul

de a garanta plata sumelor pentru care au fost emise, plata urmând a se face prin

diferite modalități, dar această afirmație a inculpatului nu se coroborează cu alte

probe, fiind contrazisă de declarațiile martorilor menționați mai sus, iar împrejurarea

că inculpatul a încercat în timpul urmăririi penale să achite parte din debitele

create celor două societăți, prin plata unor sume de bani direct sau prin compensări,

au făcut doar dovada că inculpatul a dorit diminuarea prejudiciilor create părților

civile prin infracțiuni.

În perioada 11

iulie 2002-28 iulie 2002, inculpatul a emis, în calitate de reprezentant al SC

L.N.I.T. SRL, 9 cecuri, acestea fiind instrumente de plată a prețului mărfii achiziționate

de la SC T.C. SRL, 6 cecuri fiind refuzate la plată deoarece la data emiterii lor

societatea emitentă se afla în interdicție bancară de a emite cecuri și 3 cecuri

refuzate la plată pentru lipsă de disponibil în cont, intenția inculpatului de a

înșela societatea fiind dovedită, astfel încât, prima instanță a constatat că faptele

acestuia constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de

art. 215 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

Totodată, s-a

reținut că, în datele de 5 iunie 2002 și 7 iunie 2002, inculpatul a emis aceleiași

societăți 4 bilete la ordin pentru plata prețului mărfii, dar acestea au fost refuzate

la plată datorită lipsei de disponibil în cont, scopul fiind acela de a induce în

eroare SC T.C. SRL pentru încheierea convenției și livrarea mărfii și a convinge

pe reprezentanții acesteia de seriozitatea părților și a convenției, deoarece la

aceea dată reprezentanții părții civile nu aveau cunoștință de problemele financiare

ale societății reprezentate de inculpat, declarând că biletele la ordin nu au avut

caracterul de garanție pentru o plată viitoare a prețului, ci prin acestea s-a efectuat

plata, astfel că, instanța a constatat că faptele inculpatului au fost săvârșite

cu intenția de a înșela și constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată

prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

În data de 16

aprilie 2002 inculpatul, în calitate de reprezentant legal al societății SC

L.N.I.T. SRL, a emis 3 bilete la ordin în valoare totală de 150.000.000 ROL pentru

plata făinii și a tărâței achiziționată de la SC G.M. SRL, până în luna martie 2002

inclusiv, reprezentantul părții civile neavând cunoștință de eventualele probleme

financiare ale inculpatului, biletele la ordin nu au constituit garanție pentru

plata prețului, dar după emitere, inculpatul nu a mai asigurat în bancă proviziile

necesare decontării acestora, iar prin aceasta a cauzat cu știință prejudiciu acestei

părți, prin emiterea biletelor la ordin s-a creat aparența de seriozitate a societății

reprezentate de inculpat, inducându-se în eroare partea civilă la încheierea contractului,

faptă care instanța a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și

alin. (3) C. pen., considerându-se ca fiind greșită încadrarea din rechizitoriu

care reține infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 1-art.

5 C. pen.

De asemenea, prima

instanță a constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant al societății SC

L.N.I.T. SRL, a emis 7 cecuri, datele emiterii acestora fiind între 12 iulie 2002

și 20 iulie 2002, în valoare totală de 141.123.305 ROL pentru plata cantității de

marfă livrată de SC E.T.M. SRL, deși se afla în interdicție de a emite cecuri în

perioada 15 iulie 2002-23 iulie 2003, așa cum rezultă din adresa Băncii Naționale

a României, iar din declarațiile martorei H.D.V., asociat unic al SC E.T.M. SRL,

date în timpul urmăririi penale și menținute în instanță, a rezultat că la data

emiterii cecurilor și a preluării acestora, nu a avut cunoștință de situația precară

financiară a societății inculpatului, filele cec fiind instrumente de plată, așa

cum au convenit părțile în contractul încheiat, motiv pentru care au fost depuse

în bancă pentru încasare și după ce au fost refuzate la plată a fost contactată

de inculpat care a promis că va plăti în altă modalitate, dar nu s-a conformat.

Instanța a reținut

că, faptele inculpatului de a emite cu bună știință cele 7 file cec, deși se afla

în interdicție bancară de a le emite, cu intenția de a induce în eroare partea civilă

pentru livrarea mărfii și executarea contractului și pentru a crea aparența de seriozitate

și siguranță în ceea ce privește plata prețului, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.

(2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

În calitate de

reprezentant al SC A.F. SA, inculpatul a emis o filă cec pentru plata benzinei achiziționate

de la SC P.P. SRL în sumă de 377.208.500 ROL, la data de 3 mai 2002, dar aceasta

a fost refuzată la plată, din lipsă de disponibil în cont, achitându-se parțial

doar suma de 146.252 ROL, deși aceasta constituia instrument de plată a prețului

și reprezentantul societății martorul P.C.O. nu avea cunoștință de situația financiară

a inculpatului, astfel că instanța a apreciat că acesta a indus în eroare partea

civilă la momentul livrării mărfii creând aparența de siguranță în ce privește plata,

dar nu a asigurat provizia necesară la data scadenței, faptă care instanța a considerat

că a fost săvârșită cu intenție și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune pravăzută de art. 215 alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

Inculpatul, având

calitatea de reprezentant al SC A.F. SA, pentru a achita contravaloarea mărfii livrate

de SC A.I. SRL societății SC L.N.I.T. SRL, al cărei reprezentant era tot inculpatul,

dar care se afla în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 26 iunie 2002

până la 27 iunie 2002, la data de 9 mai 2002, a emis un cec în valoare de 54.955.152

ROL pe care l-a girat în favoare SC A.F. SA, motivația sa fiind aceea că SC

L.N.I.T. SRL nu avea lichidități și, fiind reprezentantul ambelor societăți, asigură

astfel plata prețului. Din declarațiile martorului C.Z.D.C. date în timpul urmăririi

penale și menținute în timpul cercetării judecătorești, reprezentantul SC A.I.

SRL a susținut că nu avea cunoștință de situația financiară precară a SC A.F.

SA, cecul nu a fost emis pentru a constitui garanție ci era instrument de plată,

iar explicația inculpatului la emiterea cecului, pe care l-a semnat atât pentru

emitent cât și pentru girant, a fost aceea că, în această modalitate, se va putea

face plata și încasa prețul mărfii livrate. Din adresa din 28 noiembrie 2002 emisă

de Banca Națională a României, a rezultat că la data emiterii cecului de către inculpat,

SC A.F. SA se afla în interdicție bancară de a emite cecuri, fiind vorba de perioada

9 mai 2002-29 iulie 2003 și nu se poate accepta că inculpatul nu a avut cunoștință

de situația financiară a societății pe care o reprezenta, dar despre care nu a încunoștințat

pe partea civilă, inducând-o în eroare pentru a beneficia de marfa livrată de aceasta.

Încercând să execute cecul, partea civilă l-a introdus în bancă, dar a fost refuzată

plata cu mențiunea lipsei de disponibil în cont și a interdicției bancare de a emite

cecuri. Fapta inculpatului descrisă mai sus, instanța a constatat că a fost săvârșită

cu intenția de a induce în eroare partea civilă cu privire la bonitatea SC

L.N.I.T. SRL și SC A.F. SA, pentru a o determina să livreze marfa și a întrunit

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

Susținerile inculpatului

cu privire la cele patru societăți, SC T.C. SRL, SC E.T.M. SRL, SC P.P. SRL și SC

A.I. SRL, că a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, nu au fost întemeiate și nici dovedite în cauză, toți reprezentanții

societăților susținând că nu au avut cunoștință de situația precară financiară a

societăților reprezentate de inculpat, acesta chiar s-a străduit să ascundă această

situație, nu au convenit în nici un mod să accepte cecurile pentru garantarea viitoare

a plăților și nu s-a dovedit că s-ar fi convenit cu privire la momentul introducerii

în bancă pentru plată a acestor instrumente de plată, astfel că cererea acestuia

de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată în aceea de emitere de cecuri fără a avea disponibil în cont, a

fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată.

Faptele inculpatului,

de a emite cu bună știință cele 7 file cec, deși se afla în interdicție bancară

de a le emite, cu intenția de a induce în eroare partea civilă pentru livrarea mărfii

și executarea contractului și pentru a crea aparența de seriozitate și siguranță

în ce privește plata prețului, s-a reținut că au întrunit elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.

(2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

S-a considerat

că, emițând cecuri fără a avea disponibil în cont, inculpatul a încălcat dispozițiile

art. 84 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 59/1934, dar această infracțiune este

absorbită de infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C.

pen., iar cererea inculpatului de a se reține de instanță săvârșirea infracțiunilor

la legea cecului, s-a apreciat că este neîntemeiată, deoarece așa cum s-a analizat

deja cecurile emise au constituit instrumente de plată și nu un mod de garantare

a viitoarelor plăți și reprezentanții părților civile nu au cunoscut problemele

financiare pe care le avea inculpatul.

Inculpatul a emis

un număr mare de cecuri pentru plata diverselor mărfuri achiziționate de la cele

4 societăți, datele la care acestea au fost emise fiind foarte apropiate diferențele

fiind de 1-2 zile în anumite situații, astfel că, instanța a apreciat că este evidentă

rezoluția infracțională unică a inculpatului, intenția acestuia de a înșela părțile

civile prin emiterea cecurilor, respectiv de a crea aparența bonității sale și convingerea

că prețul poate fi încasat la scadența înscrisă în fila cec, astfel că s-a apreciat

neîntemeiată cererea formulată de acesta de a se reține că a săvârșit atâtea infracțiuni

de emitere de file cec fără a avea disponibil în cont, câte file cec a emis și că

acestea au fost săvârșite în concurs real, probele administrate dovedind contrariul.

Cu privire la

fapta descrisă în rechizitoriu la punctul V, s-a reținut că experta contabilă a

constatat că din actele contabile puse la dispoziție de lichidatorul judiciar al

SC P.O.C. SRL, fostă SC A.O. SRL, nu rezultă să fi existat raporturi contractuale

între SC A.O. SRL, în prezent SC P.O.C. SRL și SC I.I. SRL și nici cu alte societăți

reprezentate de inculpat, care să vizeze suma de 2,7 miliarde ROL, act întocmit

la 15 ianuarie 2007, din Dosarul nr. 5671/30/2006, stare de fapt confirmată de martorul

R.P. care în fața instanței a precizat că în evidențele contabile nu se regăsesc

înregistrate tranzacțiile cu societățile administrate de inculpat și nici cele privind

creditarea cu suma de 2,7 miliarde ROL a societății pe care o administra, SC

A.O. SRL, în prezent SC P.O.C. SRL.

Din plângerea

penală formulată de R.P. în calitate de reprezentant al SC A.O. SRL, în prezent

SC P.O.C. SRL, a rezultat că în data de 14 iunie 2002 a plătit anticipat suma de

2,7 miliarde ROL, pentru a cumpăra marfă, adică benzină, inculpatului, iar acesta

i-a lăsat ca și garanție un număr de 7 file cec pentru această valoare și s-a încheiat

o convenție între SC A.O. SRL și SC B. SA pentru suma de 750.000.000 ROL, menționând

că a avut încredere că va primi 4 cisterne de benzină, deoarece a intermediat vânzarea

de către inculpat a unei cisterne către SC P.P.A. SA.

În declarația

din data de 2 octombria 2002, R.P. a susținut că la începutul luni iunie 2002 s-a

întâlnit cu martorul P.C. care a fost de acord să-i dea echivalentul în euro al

sumei de 2,7 miliarde ROL, peste câteva zile s-a întâlnit cu inculpatul, comunicându-i

că are banii și dorește să cumpere benzină de la el și s-a deplasat la biroul inculpatului

unde acesta a luat banii și i-a înmânat 7 file cec în valoare de 2,7 miliarde ROL

drept garanție, nu a făcut nici o referire că de față ar fi fost și alte persoane,

iar în ceea ce privește convenția pentru suma de 750.000.000 ROL a susținut că aceasta

s-a încheiat mai târziu când a constatat că nu sosesc cele patru cisterne la termenul

stabilit, I-a căutat pe inculpat și vorbind cu șoferii a aflat că s-au încărcat

doar trei cisterne.

În declarația

din 11 martie 2003, R.P. a susținut că a predat suma de 2,7 miliarde inculpatului

iar acesta i-a predat 7 file cec pe care urma să le folosească dacă nu i se va preda

marfa și tot atunci a încheiat o convenție pentru o valoare suplimentară reprezentând

dobânzi și penalități la suma avansată în situația în care nu-și respectă obligația

de a livra produsele petroliere.

În procesul-verbal

de confruntare din 1 aprilie 2003, R.P. a susținut că banii dați inculpatului nu

i-a scos din societate și nu a încheiat nici un act contabil la momentul respectiv,

banii fiind primiți de la P.C. susținând că acesta a fost de față în momentul când

i-a predat inculpatului și când a primit filele cec.

În declarația

dată în instanță, Dosar nr. 5671/30/2006 R.P. și-a menținut toate declarațiile date

în timpul urmăririi penale cu toate contradicțiile pe care acestea le conțin și

au fost prezentate pe larg și a precizat că nu există înregistrări contabile, deoarece

la aceea dată se puteau efectua tranzacții cu bani lichizi și consideră că a creditat

societatea pe care o administra.

Declarațiile martorului

R.P. au fost contradictorii atât între ele cât și față de cele date de martorul

P.C., acesta a susținut că i-a împrumutat echivalentul în euro a sumei de 2,7 miliarde

ROL, fără dobândă, martorului deoarece se cunoșteau din copilărie, iar în procesul-verbal

de confruntare din 2 aprilie 2003 a susținut că i-a împrumutat suma de 60.000 euro

și dolari S.U.A., lui R.P., însă nu poate preciza cuantumul pentru fiecare valută,

dar în ROL erau 2,7 miliarde ROL și că s-a deplasat împreună cu acesta în Timișoara

unde banii au fost predați inculpatului, cu titlu avans pentru livrare de produse

petroliere, și tot atunci s-a încheiat și un înscris sub semnătură privată, pe care

nu l-a semnat și, apoi, în decurs de o săptămână, a fost prezent când inculpatul

a emis mai multe file cec și Ie-a înmânat lui R.P., drept garanție urmând ca acestea

să fie introduse în bancă la plată dacă nu se va livra marfa, dar nu își amintește

nici un alt detaliu privind tranzacția încheiată. Cu privire la proveniența banilor

acesta a susținut că a lucrat în străinătate și avea bani și a apreciat că nu este

necesar să încheie un act pentru împrumutul acordat.

Audiat în instanță,

martorul a susținut că își menține declarațiile date în timpul urmăririi penale,

declarația fiind consemnată în Dosar nr. vechi 4061/2006, nr. nou 5671/30/2006,

dar urmare a întrebărilor puse, a precizat că cecurile au fost emise la aproximativ

2-3 luni de la data la care el a dat banii lui R.P. și că a asistat la predarea

unei părți din bani respectiv 11.000 dolari și știe că întreaga sumă a fost predată

către inculpat în mai multe rate, dar el a participat la predarea sumei menționate

și atunci s-au predat și file cec, fără a preciza câte anume și pentru ce sumă,

dar acestea reprezentau garanție, iar în prezența sa nu s-au purtat discuții cu

privire la existența în conturile inculpatului a sumelor necesare pentru achitarea

cecurilor și tot atunci s-a încheiat și convenția între inculpat și martor.

Inculpatul a recunoscut

emiterea celor 7 file cec și predarea lor către martorul R.P., dar a susținut că

scopul emiterii a fost acela de a garanta martorului efectuarea plății pe care acesta

urma să o livreze, dar pentru că nu i-a fost livrată nu a efectuat nici o plată.

Prima instanță

a reținut că emiterea de către inculpat a unui număr de 7 file cec fără a avea asigurată

provizia necesară, la data scadenței, la intervale scurte de timp, câteva zile,

în baza aceleiași rezoluții infracționale întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de emitere a unui cec fără a avea disponibil în formă continuată prevăzută

de art. 84 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Infracțiunea de

înșelăciune este o infracțiune de prejudiciu, fiind obligatorie dovedirea pagubei

cauzate părții civile, iar din susținerile martorului R.P. coroborate cu expertiza

contabilă și celelalte probe, rezultă că părții civile SC A.O. SRL, în prezent SC

P.O.C. SRL, nu i s-a cauzat nici un prejudiciu deoarece banii pe care martorul susține

că i-a predat inculpatului nu aparțineau societății, fiind banii săi proprii, iar

nici la aceea dată și nici ulterior nu a întocmit nici un act de creditare a societății

din bani proprii, astfel că lipsește latura obiectivă a infracțiunii și chiar cea

subiectivă nefiind dovedită intenția de a induce în eroare partea civilă, instanța

menționând că această faptă se săvârșește doar cu intenție directă.

S-a arătat că,

în situația în care prejudiciul, ce se susține a fi fost cauzat, era în patrimoniul

personal al martorului R.P., acesta avea posibilitatea de a se constitui parte civilă

până la citirea actului de sesizare a instanței, dar acesta nu s-a prezentat în

primul ciclu procesual, să facă dovezi cu privire la inducerea sa în eroare deoarece

declarațiile date în cauză sunt contradictorii și nu fac această dovadă, precum

și că a creditat societatea, cecurile fiind emise pentru partea civilă.

Nu a putut fi

ignorată împrejurarea că R.P. s-a aflat în posesia cecurilor și a convenției, potrivit

căreia a avut posibilitatea de a prelua în proprietate fabrica de produse lactate

proprietatea SC B. SRL, pentru a-și recupera parțial sau total prejudiciul, dar

nu a făcut nici un demers pentru valorificarea convenției, instanța reținând că

aceasta face dovada lipsei de interes pentru recuperarea prejudiciului sau a lipsei

de veridicitate a susținerilor reprezentantului părții civile, adăugându-se contradicțiilor

reținute deja.

Referitor la concluziile

scrise depuse personal de inculpat prin care acesta a invocat în apărarea sa dispozițiile

art. 47 C. pen., cazul fortuit și ale art. 51 C. pen., eroarea de fapt, instanța

a arătat că pentru considerentele prezentate pe larg mai sus se înlătură aceste

apărări ca nedovedite și neîntemeiate.

Având în vedere

cele reținute și expertiza contabilă s-a constatat că valoarea prejudiciului cauzat

de inculpat este mai mică de 2.000.000.000 ROL nefiind îndeplinite condițiile pentru

existența formei agravate a infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (5) C.

pen.

Instanța a reținut

că faptele inculpatului care la intervale scurte de timp, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, în raporturile comerciale cu SC G.M. SRL a emis 3 bilete la ordin

pentru plata mărfii, producând un prejudiciu de 150.000.000 ROL, din care s-a recuperat

prin bani și prin compensări suma de 100.000.000 ROL, iar în datele de 5 iunie 2002

și 7 iunie 2002 a emis către SC T.C. SRL 4 bilete la ordin pentru plata prețului

mărfii, fără a avea disponibil în cont, scopul fiind acela de a induce în eroare

cele două părți civile pentru încheierea convențiilor și livrarea mărfii și a convinge

pe reprezentanții acestora de seriozitatea și bonitatea sa, deoarece la aceea dată

reprezentanții părții civile nu aveau cunoștință de problemele financiare ale societății

reprezentate de acesta, prin care a cauzat un prejudiciu însemnat acestora, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată

prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., săvârșită cu intenție față de părțile civile SC T.C. SRL și

SC G.M. SRL.

De asemenea, s-a

reținut că faptele aceluiași inculpat de a emite la intervale scurte de timp, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al SC

L.N.I.T. SRL 9 file cec, acestea fiind instrumente de plată a prețului mărfii achiziționate

de la SC T.C. SRL, 7 file cec care au constituit instrumente de plată a prețului

mărfii achiziționate de la SC E.T.M. SRL și în calitate de reprezentant al SC

A.F. SA, a emis o filă cec pentru plata benzinei achiziționate de la SC P.P.

SRL în sumă de 377.208.500 ROL, și o filă cec pentru a achita contravaloarea mărfii

livrate de SC A.I. SRL, societății SC L.N.I.T. SRL, fără a avea disponibil în cont

sau aflându-se în interdicție bancară pentru a emite cecuri, pentru a induce în

eroare părțile civile pentru livrarea mărfii și executarea contractului și pentru

a crea aparența de seriozitate și siguranță în ce privește plata prețului, cauzând

prejudicii materiale însemnate celor patru părți civile, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.

(2), alin. (3) și alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită

cu intenție față de părțile civile SC T.C. SRL, SC E.T.M. SRL, SC P.P. SRL și SC

A.I. SRL.

Urmare a schimbării

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2),

alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. față

de partea civilă SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL), în aceea prevăzută de art. 84

alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 59/1934, văzând că fapta a fost săvârșită în

data 14 iunie 2002, iar pedeapsa prevăzută este un an închisoare, alternativ cu

amenda penală, iar conform art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen. termenul de prescripție

a răspunderii penale este de 3 ani și potrivit art. 124 C. pen. aceasta înlătură

răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut de

art. 122 C. pen. este depășit cu încă jumătate, în speță 4 ani și 6 luni, iar la

data pronunțării hotărârii este împlinit, inculpatul prin apărătorul său ales a

invocat excepția și nu a înțeles să invoce dispozițiile art. 13 C. proc. pen., în

baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) teza I C.

proc. pen., instanța l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând prescrisă

răspunderea penală în baza art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social

al infracțiunilor și modalitatea concretă de săvârșire a acestora, prejudiciul cauzat

prin comiterea infracțiunilor, comportamentul anterior al inculpatului, care s-a

aflat pentru prima dată în conflict cu legea penală, neavând antecedente penale,

împrejurarea că după săvârșirea infracțiunii, inculpatul a achitat parțial prejudiciu

prin plăți directe și prin compensări, comportamentul acestuia în timpul urmăririi

penale și a cercetării judecătorești recunoscând parțial faptele, vârsta inculpatului,

apreciind că atât cuantumul pedepselor aplicat cât și modalitatea de executare a

acesteia sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și represiv al pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen.

Cererea formulată

de inculpat prin apărătorul său cu privire la individualizare pedepselor s-a considerat

a fi neîntemeiată, întrucât modalitatea de executare propusă nu realizează scopul

punitiv și educativ al pedepsei, chiar dacă inculpatul s-a aflat în stare de arest

preventiv, iar susținerile că prejudiciul cauzat a fost recuperat în întregime nu

au fost dovedite, fiind contrazise de expertiza contabilă efectuată în cauză, iar

după casare, inculpatul nu a administrat nici o probă pentru dovedirea achitării

prejudiciului.

Referitor la latura

civilă a cauzei s-a reținut că expertiza contabilă efectuată în cauză stabilește

că prin activitate infracțională a inculpatului de a emite cecuri fără a avea disponibil

în contul SC L.N.I.T. SRL, parte responsabilă civilmente, a creat un prejudiciu

de 487.534.620 ROL părții civile SC T.C. SRL, din care a fost achitată suma de 150.000.000

ROL, astfel că obligația de plată a scăzut la suma de 337.534.620 ROL, iar la data

de 4 mai 2004 SC T.C. SRL, avea de achitat către SC L.N.I.T. SRL suma de 132.879.684

ROL, astfel că prin compensarea celor două creanțe a rezultat că rămâne de achitat

suma de 204. 654.936 ROL, rest de plată din factura fiscală din 6 iulie 2002.

La data formulării

pretențiilor civile partea civilă a fost îndreptățită să solicite obligarea la plata

majorărilor de întârziere de 5% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței

până la data plății și valoarea acestora va fi actualizată la data plății efective,

partea civilă fiind îndreptățită la repararea prejudiciului cauzat în întregime.

Partea civilă

a solicitat și suma de 3.376.806.444 ROL susținând că aceasta reprezintă contravaloarea

majorărilor de întârziere calculate până la data solicitării sumei, dar instanța

a constatat că nu a depus un mod de calcul urmare a căruia a fost stabilită această

sumă, astfel că a respins cererea ca nedovedită și s-a admis stabilirea la data

plății efective a valorii exacte ce urmează a fi achitată.

În cursul judecății

partea civilă nu a contestat existența unor datorii față de partea responsabilă

civilmente, astfel cum s-a reținut în expertiza contabilă, astfel că nu s-a justificat

plata întregii sume pretinse.

Cu privire la

instituirea unor măsuri asigurătorii s-a constatat că aceasta se justifică cu privire

la bunurile mobile și imobile ale inculpatului și estimând valoare creanțelor ce

urmează a fi încasate de la inculpat la 3.000.000.000 ROL, instanța a admis această

cerere față de inculpat.

S-a reținut că

partea responsabilă civilmente se afla în lichidare, iar în patrimoniul său s-a

aflat un bun mobil în stare avansată de degradare, iar de la sfârșitul anului 2002

nu mai desfășoară activitate și nu există disponibil în conturile societății, astfel

că nu există bunuri sau conturi care să poată fi indisponibilizate prin măsuri asigurătorii,

aspecte comunicate instanței prin lichidatorul desemnat în baza Legii nr. 359/2004,

SCP I.T.M.A. SPRL, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de SC T.C. SRL pentru înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

SC L.N.I.T. SRL.

Din raportul de

expertiză contabilă a rezultat că SC L.N.I.T. SRL are de achitat față de SC

E.T.M. SRL un debit în sumă de 141.123.305 ROL, sumă ce a reprezentat prejudiciul

cauzat prin infracțiune, dar potrivit clauzelor contractuale, partea responsabilă

civilmente datorează și penalități de întârziere în sumă de 114.692.028 ROL, astfel

că pretențiile civile formulate în cauză au fost apreciate de instanță ca întemeiate

existând obligația inculpatului de a repara în întregime prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

S-a mai reținut

că SC G.M. SRL a solicitat achitarea contravalorii mărfurilor neachitate în sumă

de 50.435.042 ROL, sumă stabilită prin expertiza contabilă și necontestată de inculpat,

care a fost obligat să repare în întregime prejudiciul cauzat prin infracțiune,

astfel că acțiunea civilă a fost considerată temeinică și legală.

SC P.P. SRL s-a

constituit parte civilă pentru suma de 152.562.648 ROL, sumă rămasă neachitată de

inculpat din suma de 377.208.500 ROL, aspect stabilit în expertiza contabilă, fiind

prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională a inculpatului, astfel că pretențiile

sale au fost apreciate ca întemeiate, aceasta solicitând și plata penalităților

contractuale conform art. 7 din contract de 1% pe zi de întârziere, în sumă de 669.750.025

ROL calculate pentru 439 zile, dar nu s-a depus modalitatea de calcul a acestei

sume pentru a putea fi verificată de inculpat și instanță și apoi în continuare

până la data plății efective, cererea de reparare în întregime a prejudiciului cauzat

fiind întemeiată, instanța reținând că se cuvin penalități de întârziere a obligat

inculpatul la plata acestora în cuantum de 1% pe zi întârziere începând cu data

scadenței plății până la zi și care vor fi actualizate la data plății efective.

Instanța a reținut

că din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, a rezultat că suma de

54.955.152 ROL a fost achitată la datele de 2 mai 2002 și 13 mai 2002, reprezentând

contravaloarea facturii din 30 aprilie 2002 din Dosarul 7740/P/2003 și este posibil

să fie suma solicitată de SC A.F. SA, respectiv suma de 54.000.000 ROL precum și

că SC L.N.I.T. SRL are un debit față de SC A.F. SA însă acesta nu rezultă din neachitarea

filei cec seria X10, ci din operațiuni comerciale derulate în perioada iunie-iulie

2002, astfel încât s-a apreciat că partea civilă SC A.I. SRL nu a făcut dovada neachitării

prejudiciului cauzat prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, deși sarcina

probei îi revenea acesteia, astfel încât acțiunea civilă este nedovedită și neîntemeiată.

Schimbând încadrarea

juridică din infracțiunea de înșelăciune în aceea de emitere de cecuri fără a avea

disponibil în cont, s-a constatat că în evidențele contabile ale părții civile SC

P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL) nu există evidențiat nici un prejudiciu cauzat de

inculpat, aspect confirmat și de reprezentantul legal al părții civile, astfel că

nu s-a făcut dovada unei pagube, acțiunea civilă rămânând nedovedită și a fost apreciată

de instanță ca neîntemeiată.

Văzând cele reținute,

în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-au respins

ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile SC P.O.C. SRL (fostă

SC A.O. SRL) și SC A.I. SRL.

Constatând că

din fază de urmărire penală s-a instituit un sechestru asigurător asupra acțiunilor

inculpatului deținute la SC A.F. SA Bozovici și că inculpatul a fost obligat la

plata unor despăgubiri civile și nici inculpatul nu a solicitat ridicarea acestuia,

în baza art. 166 C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului luată prin procesul-verbal

de aplicare a sechestrului din 12 martie 2003 privind un nr. de 51.974 acțiuni deținute

de inculpat la partea responsabilă civilmente SC A.F. SA Bozovici, în valoare totală

de 1.229.350.000 ROL, rămase în custodia inculpatului L.N.I. și a atras atenția

acestuia la prevederile art. 244. alin. (2) C. pen. privind sustragerea de sub sechestru.

În baza art. 163

C. proc. pen. a dispus înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile

și imobile proprietatea inculpatului L.N.I. până la concurența sumei de 3.000.000.000

ROL și a respins cererea pentru înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile proprietatea părții responsabile civilmente SC L.N.I. SRL Timișoara,

formulată de partea civilă SC T.C. SRL.

Împotriva sentinței

Tribunalului Timiș a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpatul

L.N.I. și partea civilă SC P.O.C. SRL.

Parchetul de pe

lângă Tribunalul Timiș a criticat sentința pentru nelegalitate pe motiv că în mod

greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (5) C. pen. cu aplicare, art. 41

alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934 față de partea civilă SC P.O.C. SRL (fostă SC A.O. SRL) și pentru

că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la acțiunea civilă formulată de

R.P. În motivare s-a arătat că R.P. a achitat inculpatului în calitate de reprezentat

a SC P.O.C. SRL, suma de 2,7 miliarde ROL pentru achiziționarea de benzină, iar

inculpatul a garantat derularea afacerii cu 7 file cec pe care partea vătămată urma

să le introducă la plată în situația în care nu i se livrează marfa la termenul

stabilit. După primirea banilor inculpatul nu a mai achiziționat marfa și s-a sustras

sistematic de la o eventuală întâlnire cu partea vătămată. A fost apreciată ca evidentă

intenția inculpatului de a induce în eroare pe R.P. pentru a-l determina să plătească

o sumă de bani pe care ulterior nu a mai restituit-o și nici nu a livrat marfa.

Astfel, biletele

la ordin au fost refuzate la plată de către bancă pentru lipsă de disponibil, iar

la data emiterii filelor cec firma inculpatului a fost în interdicție de plată,

iar R.P. nu a cunoscut lipsa disponibilului și nici nu a acceptat emiterea unor

asemenea file cec în asemenea condiții. A fost evident că R.P. a acționat în calitate

de reprezentant al SC P.O.C. SRL în momentul încheierii convenției cu inculpatul,

filele cec fiind emise pe numele acestei societăți. Dovadă a reprezentat și convenția

încheiată ulterior, la 14 iunie 2002 între SC B. SA reprezentată de inculpat și

SC A.O. SRL reprezentată de R.P. prin care s-a instituit un drept de ipotecă pentru

Fabrica de lapte din localitatea Bozovici, în favoarea lui R.P. pentru suma de 750.000.000

ROL.

Pe de altă parte

s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile formulate

de R.P. care în cursul urmăririi penale s-a constituit parte civilă cu suma de 2,7

miliarde ROL.

Inculpatul și

partea civilă SC P.O.C. SRL nu și-au motivat apelurile.

Prin decizia penală

nr. 58/A din 24 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr.

5671/30/2006, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul L.N.I.,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și partea civilă SC P.O.C. SRL. S-a motivat

că, în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond că, în speță și în legătură

cu partea vătămată SC P.O.C. SRL nu au fost întrunite elementele constitutive al

infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu s-a dovedit existența unui prejudiciu cauzat

în dauna acestei societăți comerciale precum și intenția inculpatului de a frauda.

Aceste aspecte

au rezultat din expertiza contabilă efectuată în cauză din care rezultă că între

SC P.O.C. SRL și firmele pe care le reprezenta inculpatul nu au existat nici un

fel de raporturi comerciale. Însăși reprezentantul SC P.O.C. SRL, R.P., audiat în

calitate de martor, a declarat că în evidențele firmei sale nu se regăsesc înregistrate

tranzacțiile efectuate cu firmele inculpatului și nici dovada că a creditat firma

sa cu suma de 2,7 miliarde ROL.

Acești bani au

fost împrumutați de R.P. de la martorul P.C., potrivit declarațiilor acestora, și

care au fost apoi predați inculpatului, iar în schimbul lor, R.P. a primit 7 cecuri

cu această valoare.

Nici încheierea

ulterioară de către martor, ca reprezentat a SC A.O. SRL (ulterior SC P.O.C.

SRL) și inculpat ca reprezentat a SC B. SA, a unei convenții prin care se consimte

ipotecarea, în favoarea firmei martorului, a unei fabrici de lapte din localitatea

Bozovici, pentru garantarea sumei de 750.000 ROL, s-a apreciat că nu constituie

o dovadă că între cele două societăți s-au derulat tranzacții cu benzină pentru

suma de 2,7 miliarde ROL, mai ales că din conținutul acestei convenții nu rezultă

cauza sau motivul pentru care se încheie acest act.

Așadar, s-a reținut

că doar emiterea unor cec-uri, fără acoperire, pe seama firmei martorului R.P.,

fără consecința cauzării unui prejudiciu, în dauna acestei societăți, constituie

infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, și nu

de înșelăciune prevăzută de art 215 alin. (4) C. pen.

S-a mai arătat

că nu poate fi reținut nici motivul de apel invocat de parchet privind nesoluționarea

acțiunii civile privind pe reprezentatul SC P.O.C. SRL, R.P.

Din examinarea

actelor dosarului de fond s-a constatat că în cursul urmăririi penale, SC A.O.

SRL (devenită ulterior SC P.O.C. SRL) a formulat plângere penală împotriva inculpatului

pe motiv că a fost înșelat cu suma de 2,7 miliarde ROL. Plângerea a fost formulată

de reprezentatul acestei societăți, R.P., în numele acesteia, în calitate de administrator

al SC A.O. SRL și prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

2,7 miliarde ROL.

Așadar, s-a arătat

că, chiar dacă R.P. semnează plângerea, aceasta nu a fost formulată în nume propriu,

ci ca reprezentant al societății a cărui administrator este.

Că este așa rezultă

și din precizările făcute de SC P.O.C. SRL, în cursul judecării cauz