ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3430/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S., a chemat în judecată pe pârâta Asociația M.P. Filiași și a solicitat obligarea să transmită documentele prin care și-au îndeplinit obligațiile contractuale din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere. Precizându-și acțiunea reclamanta a solicitat prezentarea hotărârilor A.G.A. de vânzare a activelor și celelalte documente privind înstrăinarea de către pârâtă a unor bunuri. Tribunalul Dolj, prin sentința 599 din 2 noiembrie 2005, a respins acțiunea, considerând că din declarația autentică 2725 din 28 octombrie 2005 rezultă inexistența vreunui act de înstrăinare a activelor prevăzute în anexa la contractul 350/1994.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia 27 din 15 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, reținând că singura obligație a pârâtei prevăzută atât în contract cât și prin O.G. nr. 25/2002, era să transmită în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenței sau a solicitării A.V.A.S. București, un raport cu privire la modul de respectare a clauzelor contractuale. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și nu a răspuns motivelor de apel legate de perioada de 10 ani de interdicție a înstrăinării activelor.

Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prin precizarea acțiunii, reclamanta a învestit instanța cu o cerere prin care pârâta să-i predea documentele privind înstrăinarea unor active, dacă aceasta s-a produs. Obligațiile rezultate din contract priveau interdicția înstrăinării pe o perioadă de 10 ani de la semnarea contractului a unuia dintre bunurile prevăzute în anexă, iar cele rezultate din lege (art. 8 din O.G. nr. 25/2002) priveau întocmirea unui raport cu privire la modul de respectare a clauzelor contractuale. Reclamanta încearcă prin acțiunea de față transformarea instanțelor judecătorești în instrumentele acesteia de investigație a nerespectării unor clauze contractuale.

Însă autoritatea judecătorească are menirea să satisfacă cererile petiționarilor întemeiate pe un obiect cert, determinat, nu pe ipoteze. De aceea instanța de apel a considerat acțiunea reclamantei neîntemeiată. Nici una dintre obligațiile stabilite prin contract sau lege, nu permiteau reclamantei să solicite generic, instanțelor ca pârâta să-i pună la dispoziție documentele prin care ar fi fost înstrăinate active prevăzute în anexele la contractul nr. 350/1994. Alte mijloace procedurale sunt deschise la dispoziția persoanelor care doresc asigurarea de dovezi, nicidecum acțiunea în obligația de a face. Interpretând judicios dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, instanța de apel a considerat nepertinența motivelor privind lipsa unei declarații pe perioada 6 iulie 2001 – 6 iulie 2004. Singura solicitare legală, a reclamantei era obligarea pârâtei să prezinte raportul cu privire la modul de respectare a clauzelor contractuale.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 27 din 15 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 27 din 15 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.