ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6064/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava, secția civilă, la 27 septembrie 2003, reclamanta B.S. a chemat în

judecată pe pârâții Primăria comunei Dumbrăveni și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va

pronunța, să dispună obligarea pârâților să-i acorde reclamantului măsuri

reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești în valoare de 10

miliarde lei.

În motivarea cererii s-a arătat că bunurile pentru

care solicită despăgubirile au fost preluate abuziv de către stat începând cu

anul 1948.

Prin sentința civilă nr. 112 din 22 februarie 2005

Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis plângerea în parte, a desființat

Dispoziția nr. 888 din 5 mai 2004 emisă de primarul comunei Dumbrăveni și a

respins ca inadmisibilă cererea pentru restituirea prin echivalent a imobilelor

situate pe raza municipiului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

notificarea prin care se solicită despăgubiri trebuia adresată prefecturii.

Primăria a emis o dispoziție nelegală, nefiind competentă să se pronunțe asupra

notificării.

Apelul declarat de către reclamant împotriva acestei

hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 900 din 12 septembrie

2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a

arătat că reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc. În cadrul juridic actual, regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv

este cel prevăzut de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de

către reclamantă critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:

Instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare

greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, a principiului

disponibilității părților și a rolului activ al instanței, a principiului

dreptului la apărare.

În mod nelegal nu a fost soluționată cererea depusă

la tribunal de introducere în cauză a Prefecturii Suceava.

În mod nelegal ambele instanțe au reținut că

reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri reparatorii

prin echivalent bănesc conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a

solicitat respingerea recursului față de noile dispoziții ale Legii nr.

10/2001.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii

formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea

instanțelor de fond, instanța a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru

următoarele considerente:

B.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv de stat.

Într-adevăr, în condițiile art. 36 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data declanșării procedurii

judiciare, notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de

despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești se adresează

prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv.

Acest text nu a mia fost păstrat în legea specială,

după modificarea prin Legea nr. 247/2005.

Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în

vigoare la data soluționării apelului, în cazurile în care restituirea în

natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri

sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit

prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite,

sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente,

notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau pe bază

de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite

de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor

conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate

de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse

de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10

zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.

În raport de aceste dispoziții, reluarea judecății în

primă instanță în contradictoriu cu prefectura notificată nu ar profita,

practic, nici reclamantului, casarea cu trimitere spre rejudecare conducând

spre darea unei soluții pur formale.

Pe de altă parte, critica ce vizează neintroducerea

în cauză a prefecturii, deși reclamantul a solicitat aceasta, nu este

întemeiată.

Lărgirea cadrului procesual inițial, la solicitarea

părților, poate fi făcută numai printr-una din formele de intervenție forțată,

reglementate de art. 57-66 C. proc. civ.

Aceste forme de intervenție nu pot fi folosite pentru

introducerea în proces a unui nou pârât. De altfel, cererea făcută este informă

și nu poartă nici măcar viză de primire (fila 54 dosar primă instanță).

Față de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că,

deși cu o motivare superficială, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a

dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a

hotărârii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta B.S.

împotriva deciziei civile nr. 900 din 12 septembrie 2005 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava -secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.