ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6064/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția civilă, la 27 septembrie 2003, reclamanta B.S. a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Dumbrăveni și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților să-i acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești în valoare de 10 miliarde lei.

În motivarea cererii s-a arătat că bunurile pentru care solicită despăgubirile au fost preluate abuziv de către stat începând cu anul 1948. Prin sentința civilă nr. 112 din 22 februarie 2005 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis plângerea în parte, a desființat Dispoziția nr. 888 din 5 mai 2004 emisă de primarul comunei Dumbrăveni și a respins ca inadmisibilă cererea pentru restituirea prin echivalent a imobilelor situate pe raza municipiului Suceava. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că notificarea prin care se solicită despăgubiri trebuia adresată prefecturii. Primăria a emis o dispoziție nelegală, nefiind competentă să se pronunțe asupra notificării. Apelul declarat de către reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 900 din 12 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. În cadrul juridic actual, regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este cel prevăzut de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către reclamantă critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, a principiului disponibilității părților și a rolului activ al instanței, a principiului dreptului la apărare.

În mod nelegal nu a fost soluționată cererea depusă la tribunal de introducere în cauză a Prefecturii Suceava. În mod nelegal ambele instanțe au reținut că reclamantul a nesocotit procedura prealabilă acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc conform art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului față de noile dispoziții ale Legii nr. 10/2001. Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea instanțelor de fond, instanța a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente: B.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de stat.

Într-adevăr, în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data declanșării procedurii judiciare, notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești se adresează prefecturii în a cărei rază se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv. Acest text nu a mia fost păstrat în legea specială, după modificarea prin Legea nr. 247/2005. Conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării apelului, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.

În raport de aceste dispoziții, reluarea judecății în primă instanță în contradictoriu cu prefectura notificată nu ar profita, practic, nici reclamantului, casarea cu trimitere spre rejudecare conducând spre darea unei soluții pur formale. Pe de altă parte, critica ce vizează neintroducerea în cauză a prefecturii, deși reclamantul a solicitat aceasta, nu este întemeiată. Lărgirea cadrului procesual inițial, la solicitarea părților, poate fi făcută numai printr-una din formele de intervenție forțată, reglementate de art. 57-66 C. proc. civ. Aceste forme de intervenție nu pot fi folosite pentru introducerea în proces a unui nou pârât. De altfel, cererea făcută este informă și nu poartă nici măcar viză de primire (fila 54 dosar primă instanță).

Față de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că, deși cu o motivare superficială, instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii date în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.S. împotriva deciziei civile nr. 900 din 12 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava -secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.