ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8833/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8833/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 20 august 2003, reclamanta T.P. a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 împotriva dispoziției nr.81 emisă de pârâta Primăria comunei Peștișani, jud. Gorj, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la atribuirea unei suprafețe de teren de aceeași categorie, care să fie situat în intravilanul localității și în aceeași suprafață de 0, 0384 ha sau acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost proprietara unui teren în suprafață de 0, 0384 ha situat în intravilanul com. Peștișani, jud. Gorj, teren ce i-a fost preluat abuziv de către pârâtă și pe care a fost edificat un bloc de locuințe.
Pentru terenul preluat i-a fost atribuit, prin dispoziția atacată un teren de 0, 768 ha situat în pct. Pogoanele Primăriei, la o distanță considerabilă de locul de domiciliu, iar categoria acestuia este teren cu mărăciniș și fânețe care nu se poate compara valoric cu terenul avut anterior în proprietate. Prin sentința nr. 374 din 15 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă contestația reclamantei iar dispoziția emisă de pârâtă a fost modificată, constatându-se că reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 0, 0384 ha situat în intravilanul com. Peștișani, jud. Gorj în valoare de 242.868.460 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac soluționată prin decizia nr. 1396 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova prin care a fost admis apelul, iar sentința schimbată în sensul respingerii contestației instanța de apel a reținut în esență că dispoziția contestată i-a fost comunicată petentei la data de 26 iunie 2003 și 2 iulie 2003 astfel că, față de data înregistrării contestației, 20 august 2003, aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu H.G. 498/2003, motiv pentru care excepția de tardivitate este întemeiată, fiind greșit respinsă de prima instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a arătat că instanța de apel nu a observat că cererea introductivă a fost înregistrată la data de 23 iulie 2003, potrivit vizei funcționarului instanței și că a luat în considerare un act din care nu rezultă indubitabil, îndeplinirea condiției comunicării deciziei contestate. Recursul este fondat. Potrivit art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001 decizia de restituire prin echivalent a imobilului, poate fi atacată în justiție de persoana îndreptățită în termen de 30 zile de la comunicare. Termenul de 30 zile prevăzut de textul legal invocat este un termen procedural, care începe să curgă de la momentul prevăzut de art. 102 C. proc.
civ., respectiv de la comunicarea actului de procedură. Notificarea contestatoarei a fost soluționată prin decizia atacată, comunicată mandatarului acesteia la datele de 26 iunie 2003, respectiv 2 iulie 2003 (f. 23 dos. fond). Potrivit mențiunilor efectuate pe cererea introductivă și a celor cuprinse în adresa nr. 1248 din 6 iulie 2004 comunicată petiționarei, data înregistrării contestației este 23 iulie 2003 iar data de 20 august 2003 ce este înscrisă pe cerere este data primirii pentru fixarea termenului de judecată de persoana desemnată de președintele instanței. Prin urmare termenul de 30 zile, calculat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ. se împlinea după data depunerii și înregistrării contestației, deci în termenul prevăzut de art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de apel, privind comunicarea actului de procedură încă din aprilie 2003, întrucât recipisa depusă în justificarea acestei împrejurări nu face dovada, indubitabil a comunicării dispoziției atacate, comunicare care trebuia să se realizeze în modalitatea prescrisă de dispozițiile procedurale privind comunicarea actelor de procedură. Așadar, instanța de apel s-a pronunțat în cauză cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 101, art. 102 C. proc. civ., schimbând sentința în recursul respingerii contestației ca tardiv formulate. Constatând că, în mod greșit instanța de apel a soluționat cauza pe excepția de tardivitate a contestației, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc.
civ., recursul va fi admis iar hotărârea atacată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța asupra fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta T.P. împotriva deciziei nr. 1396 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.