ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8833/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 20 august 2003, reclamanta T.P. a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001

împotriva dispoziției nr.81 emisă de pârâta Primăria comunei Peștișani, jud. Gorj,

solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la atribuirea unei suprafețe

de teren de aceeași categorie, care să fie situat în intravilanul localității

și în aceeași suprafață de 0, 0384 ha sau acordarea de despăgubiri în

echivalent bănesc.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a fost proprietara unui teren în suprafață de 0, 0384 ha situat în

intravilanul com. Peștișani, jud. Gorj, teren ce i-a fost preluat abuziv de

către pârâtă și pe care a fost edificat un bloc de locuințe. Pentru terenul

preluat i-a fost atribuit, prin dispoziția atacată un teren de 0, 768 ha situat

în pct. Pogoanele Primăriei, la o distanță considerabilă de locul de domiciliu,

iar categoria acestuia este teren cu mărăciniș și fânețe care nu se poate

compara valoric cu terenul avut anterior în proprietate.

Prin sentința nr. 374 din 15

decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admisă contestația

reclamantei iar dispoziția emisă de pârâtă a fost modificată, constatându-se că

reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață

de 0, 0384 ha situat în intravilanul com. Peștișani, jud. Gorj în valoare de

242.868.460 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de

atac soluționată prin decizia nr. 1396 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova

prin care a fost admis apelul, iar sentința schimbată în sensul respingerii

contestației instanța de apel a reținut în esență că dispoziția contestată i-a

fost comunicată petentei la data de 26 iunie 2003 și 2 iulie 2003 astfel că,

față de data înregistrării contestației, 20 august 2003, aceasta a fost

formulată cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din

Legea nr. 10/2001 coroborat cu H.G. 498/2003, motiv pentru care excepția de

tardivitate este întemeiată, fiind greșit respinsă de prima instanță.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

arătat că instanța de apel nu a observat că cererea introductivă a fost

înregistrată la data de 23 iulie 2003, potrivit vizei funcționarului instanței

și că a luat în considerare un act din care nu rezultă indubitabil,

îndeplinirea condiției comunicării deciziei contestate.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 24 pct. 7 din Legea

nr. 10/2001 decizia de restituire prin echivalent a imobilului, poate fi

atacată în justiție de persoana îndreptățită în termen de 30 zile de la

comunicare.

Termenul de 30 zile prevăzut de

textul legal invocat este un termen procedural, care începe să curgă de la

momentul prevăzut de art. 102 C. proc. civ., respectiv de la comunicarea

actului de procedură.

Notificarea contestatoarei a fost

soluționată prin decizia atacată, comunicată mandatarului acesteia la datele de

26 iunie 2003, respectiv 2 iulie 2003 (f. 23 dos. fond).

Potrivit mențiunilor efectuate pe

cererea introductivă și a celor cuprinse în adresa nr. 1248 din 6 iulie 2004

comunicată petiționarei, data înregistrării contestației este 23 iulie 2003 iar

data de 20 august 2003 ce este înscrisă pe cerere este data primirii pentru

fixarea termenului de judecată de persoana desemnată de președintele instanței.

Prin urmare termenul de 30 zile,

calculat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ. se împlinea după

data depunerii și înregistrării contestației, deci în termenul prevăzut de art.

24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Nu pot fi reținute considerentele instanței

de apel, privind comunicarea actului de procedură încă din aprilie 2003,

întrucât recipisa depusă în justificarea acestei împrejurări nu face dovada, indubitabil

a comunicării dispoziției atacate, comunicare care trebuia să se realizeze în

modalitatea prescrisă de dispozițiile procedurale privind comunicarea actelor

de procedură.

Așadar, instanța de apel s-a

pronunțat în cauză cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 101,

art. 102 C. proc. civ., schimbând sentința în recursul respingerii contestației

ca tardiv formulate.

Constatând că, în mod greșit

instanța de apel a soluționat cauza pe excepția de tardivitate a contestației,

în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis iar hotărârea

atacată va fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe

pentru a se pronunța asupra fondului pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta T.P. împotriva deciziei nr. 1396 din 27 mai 2004 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia menționată și

trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2005.