ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3277/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta și pe cale contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 10848 din 8 iulie 2005, emisă de pârâtă, prin care i-a

fost respinsă cererea pentru acordarea drepturilor conferite prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în septembrie 1943, împreună cu familia, s-a refugiat

din Basarabia, în România și că în mod greșit pârâta nu i-a acordat drepturile

ce i se cuvin în temeiul legii.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 164 din 5

decembrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că plecarea

acestuia și a familiei sale din localitatea Reni (sudul Basarabiei), a avut

alte motivații, decât persecuția de natură etnică a statului pe teritoriul

căruia s-a aflat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, tatăl

reclamantului fiind chiar funcționar al regimului care își exercită autoritatea

în perioada invocată, asupra teritoriului unde locuia acesta și familia sa.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul G.E., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a arătat, în

esență, că instanța nu a avut în vedere susținerile contradictorii ale pârâtei

care precizează la un moment dat că reclamantul a plecat de pe un teritoriu

românesc (Reni), pentru ca ulterior, în hotărârea atacată să facă mențiunea că

acesta a fost evacuat de pe teritoriul Basarabiei, în 1943.

A mai arătat că într-o

situație similară s-a aflat și fratele său, cu privire la care Casa Județeană

de Pensii Galați a reținut, însă, că se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Recursul este fondat.

Legea nr. 189/2000 acordă

anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de

regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945

și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un

teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția

dovedirii acestei situații, cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G. nr.

127/2002.

În speță, din probele

administrate, respectiv declarațiile martorilor N.N. și C.V., rezultă că recurentul-reclamant

s-a refugiat în luna septembrie 1943, din Basarabia, în România, împreună cu

familia sa, tatăl acestuia fiind în acea perioadă, salariat la Administrația Bunurilor Statului Reni – Basarabia.

De altfel, fratele

reclamantului, G.C., născut la 1 octombrie 1934, s-a refugiat în aceeași

perioadă, iar Casa Județeană de Pensii Galați i-a admis cererea de stabilire a

calității de refugiat și i-a acordat drepturile prevăzute de acest act normativ,

pe perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945.

Așa fiind, respingerea de

către pârâtă a cererii formulată de reclamant constituie un motiv de

inechitate, astfel că, urmărindu-se finalitatea acestei reglementări, avută în

vedere de legiuitor, respectiv repararea prejudiciilor suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective, precum și aplicarea aceluiași tratament,

pentru identitate de situații, recursul urmează a fi admis, a se casa sentința

atacată și a se admite în fond acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.E. împotriva sentinței civile nr. 164 din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, admite acțiunea reclamantului G.E.

Anulează hotărârea nr. 10848

din 8 iulie 2005 a Casei Județene de Pensii Neamț.

Obligă Casa Județeană de

Pensii Neamț să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie

1945, începând cu 1 iunie 2005.

Obligă intimata Casa

Județeană de Pensii Neamț, la plata sumei de 200 RON, către reclamantul G.E.,

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.