ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3512/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov a fost respinsă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului H.I.M. prin actul de sesizare al instanței. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 228 din 4 iunie 2001 a Judecătoriei Făgăraș și a fost contopit restul de un an și 10 luni închisoare rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta, astfel încât inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 357 C. proc. pen., au fot interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției începând cu data de 22 martie 2005 la zi. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 357 C. proc. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d) C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 28 martie 2005 și prevenția începând cu 29 martie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut în continuare arestarea preventivă a inculpaților H.I.M. și P.B. În baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.B. cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., s-a constatat că partea civilă D.S.G. a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților. În baza art. 112 lit. f) C. pen., raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpați a câte 1.150.000 lei vechi (respectiv 115 lei noi) dobândiți prin săvârșirea infracțiunii, iar de la inculpatul H.I.M. și a unui inel din metal galben sau contravaloarea acestuia 1.200.000 lei vechi (respectiv 120 lei noi).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca situație de fapt, că în noaptea de 14 februarie 2005, în timp ce se aflau în domiciliul numitei T.M. (mama inculpatului H.I.M.) din municipiul Făgăraș, sărbătorind ziua de naștere a acesteia și rămași fără băuturi alcoolice, inculpații H.I.M. și P.B. au plecat în gara Făgăraș, împreună cu martorul S.C.F. pentru „a face rost de bani”, cu care să cumpere băutură. Ajunși în gara C.F.R. Făgăraș, în jurul orei 1,00, cei trei au intrat în sala de așteptare situată la etajul clădirii unde au întâlnit-o pe partea vătămată D.S.G., care aștepta un tren. Profitând de faptul că la acea oră în sala de așteptare nu se afla decât partea vătămată și martorul S.I.C.

(care nu are locuință și își petrece în mod frecvent nopțile în sala de așteptare a gării menționate), inculpații H.I.M. și P.B. au abordat-o pe partea vătămată cerându-i țigări și bani „de-o bere”. Partea vătămată i-a servit pe inculpați cu țigări, însă a refuzat să le dea bani, moment în care inculpatul H.I.M. a început să amenințe partea vătămată, dezbrăcându-se la bustul gol pentru a vedea tatuajele de pe corp și spunându-i acestuia că a umblat prin multe penitenciare și că de mult aștepta pe cineva din zona Aradului pentru a se răzbuna, datorită unui incident pe care l-a avut în penitenciar cu cineva din Arad. În acest timp, inculpatul P.B. s-a deplasat în spatele părții vătămate a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa și a apropiat lama acestuia de gâtul părții vătămate, spunându-i să nu se uite în spate, ci doar în față și să-i dea banii, pe care îi are asupra sa inculpatului H.I.M.

Speriat, partea vătămată a scos din buzunar portmoneul, moment în care inculpatul H.I.M. a smuls acest obiect din mâna părții vătămate și, totodată, i-a cerut să-i dea inelul pe care îl văzuse pe mâna părții vătămate; partea vătămată a scos puțin inelul de pe deget, iar inculpatul H.I.M. l-a smuls de pe degetul părții vătămate și a părăsit în fugă sala de așteptare, împreună cu inculpatul P.B. și cu S.C.F. Ajunși la parterul gării, inculpatul H.I.M. a încercat să cumpere băutură cu banii luați din portmoneul părții vătămate, însă vânzătoarea chioșcului situat în incinta gării, numit V.M., l-a refuzat, moment în care inculpatul a ieșit din clădirea gării și, împreună cu inculpatul P.B. și martorul S.C.F., au luat un taxi, cursa efectuată au plătit-o cu banii sustrași de la partea vătămată, iar banii obținuți prin săvârșirea faptei descrise au fost împărțiți între inculpatul P.B.

și H.I.M. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații H.I.M. și P.B., solicitând admiterea apelurilor, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., motivând că partea vătămată le-a dat de bună-voie țigările și banii ceruți. În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciind că sunt prea mari față de gravitatea faptei și de prejudiciul cauzat. Prin decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1265/P/Ap/2005, au fost respinse apelurile declarate de inculpații P.B.

și H.I.M. împotriva sentinței penale nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care a menținut-o. A adăugat la durata arestării preventive a inculpaților timpul scurs din data de 2 noiembrie 2005 până în prezent și a menținut arestarea preventivă a acestora. Onorariile avocaților din oficiu în sumă totală de 200 lei RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel. Au fost obligați apelanții inculpați să plătească câte 220 lei RON, cheltuieli judiciare. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate și a dat o justă calificare juridică faptei săvârșite de inculpați.

Aceasta nu poate constitui decât infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., de vreme ce inculpații H.I.M. și P.B., în noaptea de 14 februarie 2005, au deposedat prin violență și amenințări cu violența pe partea vătămată D.S.G., aflată în incinta gării C.F.R. Făgăraș de un portmoneu, în care se afla suma de 2.300.000 lei și de un inel din metal de culoare galbenă. Susținerea inculpaților că partea vătămată le-a dat bunurile de bună-voie nu este sprijinită de nici o probă în afara declarațiilor inculpaților și ale martorului S.C., date în fața instanței. Pe de-o parte declarațiile inculpaților nu au fost constante în ceea ce privește conținutul acestora, iar pe de altă parte, revenirea martorului asupra declarației inițiale nu este justificată.

În plus aceste probe au fost înlăturate de declarațiile martorului S.I.C., care a avut o poziție constantă, în cursul procesului penal, declarațiile sale confirmând declarația părții vătămate D.S.G. Martorul T.L., care a asistat la audierea martorului și la recunoașterea de către acesta a inculpaților de pe o planșă foto, a arătat în instanță că martorul nu a fost amenințat sau forțat să declare într-un anumit fel. Vinovăția inculpaților a fost dovedită și în mod întemeiat, prima instanță a hotărât tragerea la răspundere penală a acestora și a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate. În raport cu gradul de pericol social al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei, de urmările produse, dar și de persoana fiecărui inculpat (inculpatul H.I.M.

este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpatul P.B. a suferit mai multe sancțiuni în timpul minorității pentru infracțiuni contra patrimoniului), cu gradul de implicare a fiecăruia în săvârșirea faptei, pedepsele de 9 ani închisoare pentru fiecare inculpat, sunt de natură a asigura reeducarea acestora și realizarea scopului preventiv. Aplicarea unor pedepse mai mici inculpaților nu sunt suficiente pentru reeducarea lor, având în vedere gravitatea faptei și împrejurarea că, deși au mai fost sancționați pentru infracțiuni similare, aceștia au perseverat în activitatea infracțională. În considerentele deciziei s-au făcut referiri la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul P.B., criticând-o, arătând în scris că pedeapsa aplicată este prea mare, descriind împrejurările faptice din ziua respectivă, evidențiind faptul că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, aceasta a scos din buzunar o bancnotă de 500.000 lei ca să consume împreună o sticlă de bere, dându-le banii pentru a o cumpăra, dar profitând de această împrejurare nu s-au mai întors, iar la aproximativ o lună de zile au venit organele de poliție și l-au ridicat de la locuința sa acuzându-l pentru infracțiunea de tâlhărie. Recurentul inculpat a arătat că nu a comis infracțiunea de tâlhărie, ci pe aceea de abuz de încredere, la dosar neexistând probe pentru infracțiunea de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării juridice și aplicarea unei pedepse corespunzătoare faptei săvârșite.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., susținând că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie și nu a existat nici un fel de amenințare din partea acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare în raport cu lipsa antecedentelor penale. Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul P.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului P.B. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului P.B., care, în noaptea de 14 februarie 2005, în timp ce se afla în incinta sălii de așteptare a stației C.F.R. Făgăraș împreună cu inculpatul H.I.M., în înțelegere cu acesta și într-un loc public, având asupra sa un cuțit și proferând amenințări la adresa părții vătămate D.S.G., au deposedat-o pe aceasta de o verighetă și un portmoneu în care se afla suma de 2.300.000 lei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie. În declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale, partea vătămată D.S.G. a relatat în amănunt împrejurările deposedării sale prin violență de bunurile ce-ai aparțineau astfel „ În noaptea de 14 februarie 2005, în jurul orelor 22,30-23,00, am intrat în sala de așteptare a Stației C.F.R.

Făgăraș …. După aproximativ două ore, în sală fiind tot noi trei, au intrat trei persoane de etnie rromă … Cel mai înalt dintre cei trei, în timp ce ceilalți doi s-au deplasat la caloriferul din partea dreaptă, s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă aștept trenul. I-am răspuns afirmativ, iar apoi mi-am scos pachetul de țigări din buzunar. Mi-a cerut o țigară, același lucru făcându-l și ceilalți doi, le-am oferit, după care cel mai în vârstă m-a întrebat dacă sunt din Maramureș după accent. Aflând că sunt din Arad a început să-mi povestească că, pe perioada detenției a fost agresat sexual de niște băieți din Arad și și-a manifestat repulsia față de toți arădenii.

În acel moment a început să se dezbrace, rămânând în maiou, ocazie cu care am putu observa că are pe membre și pe piept multiple tatuaje și cicatrici, îndeosebi pe brațul stâng de la încheietura mâinii până la cot pe partea inferioară … După ce acea persoană s-a dezbrăcat, unul din boschetarii aflați în sală, s-au apropiat de noi, moment în care, unul din ceilalți doi pentru a-l înlătura l-a lovit. Aceeași persoană, după ce l-a lovit pe boschetar, a venit în spatele meu și am simțit cum mă atinge ceva rece în partea dreaptă spate a gâtului și, în momentul în care am întors capul, acesta m-a lovit, zicându-mi să mă uit la persoana care-mi vorbește. Persoana din fața mea mi-a cerut 100.000 lei pentru a bea o bere.

De teamă, am scos portofelul din buzunar pentru a le da cei 100.000 lei. În acel moment, persoana tatuată din fața mea mi-a smuls portofelul din mână. Cea de-a treia persoană a stat lângă noi fără a interveni în nici un fel. Persoana tatuată observându-mi pe degetul de pe mâna dreaptă o verighetă, a afirmat că îi place și mi-a cerut să i-o dau pentru a o proba, eu am refuzat, moment în care persoana din spatele meu a presat obiectul metalic pe care-l ținea la gâtul meu, fără a spune nimic. Am scos puțin verigheta de pe deget, eram derutat și nu știam să mă ridic. Să fug, să rămân, să le-o dau și până a mă decide, persoana tatuată mi-a scos-o și pe aceasta de pe mână. Mai întâi a părăsit sala persoana tatuată, ceilalți doi rămânând cu mine.

În sală se aflau în continuare și ceilalți doi boschetari, unul dintre ei dormind. Aceste două persoane au părăsit sala în fugă în momentul în care au auzit pe cineva din afara sălii strigând scandal. … După ce am părăsit sala de așteptare și am văzut că cei trei s-au urcat în taxi, am apelat 955 pentru a cere ajutor jandarmilor de poliție. După aproximativ o oră și jumătate au venit 6 jandarmi. După ce am apelat 955 m-am deplasat la Biroul Informații de teamă să nu mă întâlnesc din nou cu agresorii, povestindu-le angajaților gării ce mi s-a întâmplat. Din discuția pe care am purtat-o cu vânzătoarea de la al doilea chioșc amplasat la intrarea în incinta gării pe partea dreaptă, am aflat că aceasta i-a observat pe cei trei coborând în sala de așteptare, unul dintre ei a venit la ea și i-a cerut bere, încercând să achite cu o bancnotă de 500.000 lei.

Doamna a refuzat să-i servească, fără a-i dea explicații…” În declarația dată în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, partea vătămată D.S.G. a menționat că „În noaptea de 14 februarie 2005 mă aflam în incinta stației C.F.R. Făgăraș unde așteptam trenul spre Arad care era la ora 01,30. La un moment dat, au intrat în sala de așteptare cei doi inculpați și cu un alt individ, un băiat. Inculpatul P.B. a venit la mine și mi-a cerut o țigară. Inculpatul H.I.M. mi-a spus că a stat în penitenciar cu un bărbat din Arad și mi-a dat de înțeles că ar ura persoanele din zona Aradului. Le-am dat cât o țigară și inculpatului H.I.M. și celei de-a treia persoane. Inculpatul H.I.M. și-a dat geaca jos și a rămas într-un maiou …. Inculpatul P.B.

s-a așezat în spatele meu și mi-a pus un obiect de metal, rece, în zona gâtului, în spate. În timpul în care inculpatul H.I.M. se dezbrăca, eu am spus că nu îmi e frică de ei, în această împrejurare inculpatul P.B. mi-a pus acel obiect de metal rece la gât, iar inculpatul H.I.M. mi-a cerut 100.000 lei. Am scos portofelul din buzunar pentru a le da 100.000 lei, însă i-am dat tot portofelul lui H.I.M., care a spus că se va întoarce după ce va cumpăra bere. Inculpatul H.I.M. și martorul S.I.C. au plecat cu portofelul din incita sălii de așteptare, iar din afara sălii de așteptare l-au strigat pe inculpatul P.B. să vină că este o bătaie. În momentul în care i-am dat portofelul lui H.I.M., P.B. se afla în spatele meu însă nu mai îmi ținea obiectul metalic la gât.

După ce au plecat cei trei din incinta gării, am stat un pic ca să îmi revin. Inițial mi-a fost frică de cei trei indivizi, însă ulterior mi-am revenit. … Nu i-am mai văzut în viața mea pe cei trei. După ce mi-a pus obiectul metalic rece la gât, inculpatul P.B. mi-a dat o palmă pentru ca eu să nu mă uit în spate, unde se afla acest inculpat … Verigheta i-am dat-o inculpatului H.I.M., întrucât acesta mi-a cerut-o, spunându-mi că mi-o va restitui în momentul în care se va întoarce cu berea … În momentul în care am scos portofelul din buzunar pentru a-i da 100.000 lei, inculpatul H.I.M. mi l-a luat din mână, spunându-mi că mi-l va aduce înapoi. Pot să zic că i-am dat inculpatului H.I.M. inelul de frică … Nu îmi era frică de inculpatul H.I.M.

singur, dar ei erau trei. Inculpatul H.I.M. nu mi-a adresat amenințări în momentul în care a plecat din sala de așteptare, ci doar cel de-al treilea, S.I…”. În declarațiile date în cursul urmăririi penale, martorul S.C.F. a arătat modalitatea deposedării prin amenințare și violență a părții vătămate de către inculpați, astfel „…Pe la orele 23,00-0,00 am intrat toți trei în gara Făgăraș și am mers la sala de așteptare de la clasa a II-a … Eu am rămas într-o parte a sălii de așteptare și l-am văzut pe P.B. cum a mers la acel bărbat ce stătea pe scaun și i-a cerut o țigară. La poliție am aflat ulterior că pe acel bărbat îl cheamă D.S.G. Sus-numitul a refuzat ă-i dea o țigară, motive pentru care P.B.

a început să vorbească urât cu acesta. … La un moment dat P.B. întrerupe discuția cu D.S., se îndreaptă spre unul din boschetarii din sala de așteptare, iar imediat se întoarce pe la spatele lui D.S.G. și văd că îi pune lama unui cuțit la gâtul acestuia și îi spune să scoată banii cei are la el. În acest moment H.I.M. a rămas față în față cu D.S.G. care între timp anterior amenințării cu cuțitul sa ridicat în picioare de pe scaun. Întrucât persoana amenințată nu avea banii, P.B. cu o mână ținea cuțitul și cu cealaltă la controlat prin buzunare pe acesta. Am văzut că la un moment dat și H.I.M. s-a dezbrăcat de geaca pe care o purta, rămânând în maiou și a început să-l intimideze pe D.S. că a făcut multă pușcărie.

Numitul P.B. a scos din buzunarul numitului D.S.G. un portofel și i l-a dat lui H.I.M. care la rândul lui a controlat acel portofel și am văzut cum a scos bani din el și și-a însușit….”. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul S.I.C. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că „…Și când am dat declarația olografă am fost amenințat. Îmi recunosc semnăturile pe toate cele trei declarații ce mi-au fost prezentate azi în instanță existente la filele 43-48. Nu am formulat plângere împotriva organelor de poliție pentru modul în care am fost audiat. Nu am spus nimănui că ceea ce am declarat nu corespunde realității până azi în instanță …. Și unde îi așteptam pe cei doi puteam să văd ce se întâmplă și la un moment dat am văzut pe H.I.M.

care s-a dezbrăcat. Nu știu motivul pentru care s-a dezbrăcat. Acesta din urmă are tatuaje pe corp. Nu am văzut asupra vreunui inculpat nici un cuțit. Nu știu nimic despre nici o verighetă a părții vătămate. Știu că P.B. a amenințat partea vătămată în acea seară în sensul că i-a spus că „dacă este vorba să ne batem”….”. În declarațiile sale, martorul S.I.C. în mod constant a relatat împrejurările percepute respectiv „… Îmi aduc aminte că pe la jumătatea luni februarie 2005, într-una din nopți, posibil să fi fost 14 februarie 2005 mă aflam în sala de așteptare clasa a II-a din Gara Făgăraș, când, pe la ora 1,00, au venit în sala de așteptare trei tineri dintre care unul sigur țigan, posibil să fi fost și ceilalți doi tot țigani.

Aceștia se aflau în stare de ebrietate. Am văzut că unui din cei trei a pus cuțitul la gâtul unui cetățean ce se afla în Gara Făgăraș – Sala de așteptare, iar ceilalți doi i-au cerut bani. Am văzut că după ce i-au luat banii aceștia au fugit din gară. Pe doi din cei trei indivizi îi cunosc. Pe unul îl știu sub numele de N. ce locuiește pe str. Negoiu din Făgăraș, iar pe cel de-al doilea îl cunosc din vedere, întrucât în urmă cu mai mulți ani (3-4 ani ) a fost cu mine la Centrul de Plasament V. La Postul de Poliție T.F. Făgăraș mi-a fost prezentată o planșă fotografică ce conținea 6 fotografii cu 6 bărbați, iar lucrătorul de poliție mi-a spus să privesc planșa fotografică și să indic cu mâna dacă recunosc vreun individ din cei 6 care, în noaptea de 14 februarie 2005, a fost în Gara Făgăraș și în ce împrejurări i-am cunoscut.

Am privit planșa foto și am indicat fotografia nr. 4 ca fiind persoana care, în noaptea de 14 februarie 2005, a fost în Gara Făgăraș împreună cu alți doi tineri și sub amenințarea cuțitului i-au luat banii unui cetățean, ce ulterior am aflat că este din Arad …. Am mai recunoscut o persoană din cei trei ca fiind un băiat care a locuit cu mine la Centrul de Plasament V. în urmă cu 3-4 ani…”. În cursul cercetării judecătorești, același martor a declarat că „.Arăt că îmi este teamă să depun mărturie întrucât am fost amenințat de unul dintre inculpați, acesta m-a văzut când eram la Poliția Făgăraș și m-a amenințat spunându-mi că mă aruncă în fața trenului când iese din pușcărie dacă spun ceva.

Înțeleg însă că aceștia sunt în acest moment arestați și arăt că în acea noapte din februarie eram în sala de așteptare și dormeam pentru că nu mai am domiciliu stabil I-am văzut pe cei doi inculpați prezenți azi în boxă pe care îi cunoșteam sub numele de B. și N. și au venit însoțiți de alte două persoane. Au venit în sala de așteptare și s-au legat de o persoană care era din Arad și care aștepta trenul. Am văzut cum unul dintre ei i-a pus cuțitul la gât acelei persoane, iar celălalt i-a luat din portofel o bancnotă de 500.000 lei și un inel de pe mână. Persoana care i-a pus cuțitul la gât părții vătămate era așezată în spatele acesteia și îi ținea cuțitul la gât. Nu pot spune mai multe pentru că îmi este frică … La un moment dat în sala de așteptare N. s-a dezbrăcat de tricoul pe care îl avea și am văzut pe corpul acestuia mai multe tatuaje…”.

În declarațiile sale, martorul T.L. a relatat modalitatea de identificare a celor doi inculpați de către martorul S.I.C., astfel „Mențin declarația dată în faza de urmărire penală din dosar. Eu am fost rugat de organele de poliție să asist la audierea unui martor pe care îl recunosc azi în instanță S.I.C., ocazie cu care acestuia i s-a prezentat și o planșă care conținea 6 fotografii, din această planșă martorul a recunoscut două persoane despre care a spus că sunt autorii faptelor pe care le-a descris în declarație, petrecute în Gara C.F.R. Făgăraș. Când i s-au luat declarații acelei persoane nu l-a forțat nimeni și nici nu l-a amenințat nimeni.

Arăt că în momentul în care martorul a recunoscut cele două persoane din planșa fotografică prezentată nimeni nu a făcut nici o presiune asupra lui și nu i s-a sugerat să recunoască pe cineva din cele fotografii.” Din coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate, cu procesul-verbal încheiat cu ocazia conducerii organelor de poliție de către partea vătămată la locul comiterii faptei; procesul – verbal și planșa fotografică aferentă întocmite cu ocazia fixării aspectelor legate de locul comiterii faptei, proces-verbal de constatare a actelor premergătoare, cu declarațiile martorilor care au perceput indirect împrejurările faptice, respectiv din relatările părții vătămate sau circumstanțe ulterioare faptelor V.M.; D.S.; M.D.F.; Z.V.; N.N.; D.D.I., a fost dovedită contribuția inculpatului P.B.

la săvârșirea faptei și în consecință vinovăția acestuia, având reprezentarea urmărilor faptei pe care o comite și urmărind producerea lor, infirmând poziția adoptată, în sensul negării exercitării de amenințări sau violențe asupra părții vătămate. Înalta Curte nu poate reține solicitarea apărării recurentului inculpat în sensul schimbării încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în aceea de abuz de încredere, având în vedere că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie inculpatului, neexistând amenințare din partea acestuia, deoarece din materialul probator administrat a rezultat că deposedarea părții vătămate de bunurile arătate a avut loc prin exercitarea de amenințări și violențe din partea inculpatului P.B., ceea ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie.

Astfel, remiterea banilor de către partea vătămată D.S.G., coinculpatului H.I.M. s-a datorat temerii părții vătămate, ca urmare a amenințării cu cuțitul de către inculpatul P.B., așa încât deținerea acestora de către coinculpat este fără nici un titlu, neexistând situația premisă necesară realizării infracțiunii de abuz de încredere. În raport cu cele arătate, această critică a inculpatului P.B. este nefondată, ceea ce face inaplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază, însă, ca fiind întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs formulat de recurentul inculpat, în sensul de a se constata că în cauză a fost făcută o greșită individualizare a pedepsei aplicate, având drept consecință reducerea cuantumului pedepsei, ceea ce face incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Astfel, cuantumul pedepsei aplicată inculpatului P.B. nu reflectă o corectă adecvare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., neținându-se cont în mod plural, atât de gradul de pericol social ridicat al faptei comise și agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, în timpul nopții, într-un loc public, împreună cu mai multe persoane, de contribuția sa efectivă, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, care, chiar dacă a avut o poziție oscilantă inițial cu privire la comiterea faptei, ulterior și-a modificat-o numai cu privire la împrejurările deposedării părții vătămate, prin excluderea violenței și a amenințării, are 7 clase, nu este recidivist, dispunându-se în trei dosare scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, fiindu-i aplicate sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv mustrare și amendă, potrivit mențiunilor din fișa de cazier și mențiunilor din actul de sesizare.

Așadar, pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului P.B. apare ca fiind relativ ridicată în raport cu circumstanțele reale ale și personale ale acestuia, având în vedere că minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcină este de 7 ani închisoare, iar cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului H.I.M. a fost tot de 9 ani închisoare, în condițiile în care acesta este recidivist.

Înalta Curte, reevaluând în mod plural, criteriile specifice individualizării pedepselor, atât cele referitoare la gradul de pericol social, circumstanțele reale și cele personale, deja evidențiate, consideră că pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv în cuantumul minim legal pentru infracțiunea de tâlhărie ce i-a fost reținută în sarcina sa, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a pedepselor, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat P.B.

împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Se va casa sentința penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția penală, și decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, fiind date cu respectarea dispozițiilor legale. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.B. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Casează sentința penală nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția penală, și decizia penală nr. 77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2006.