ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3512/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3512/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 567 din 2

noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov a fost respinsă cererea privind schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului H.I.M. prin actul

de sesizare al instanței.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni

închisoare aplicate prin sentința penală nr. 228 din 4 iunie 2001 a

Judecătoriei Făgăraș și a fost contopit restul de un an și 10 luni închisoare

rămas neexecutat din această pedeapsă cu pedeapsa stabilită prin prezenta,

astfel încât inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 357 C. proc. pen., au

fot interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e)

C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă

din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției începând cu data de 22

martie 2005 la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul P.B., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 357 C. proc. pen., au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d)

C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 28 martie 2005 și

prevenția începând cu 29 martie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut în continuare arestarea preventivă a inculpaților H.I.M. și P.B.

În baza art. 112 lit. f) C. pen.,

raportat la art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul P.B.

cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 14 C. proc. pen., s-a constatat că partea civilă D.S.G. a

renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților.

În baza art. 112 lit. f) C. pen.,

raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare

dintre inculpați a câte 1.150.000 lei vechi (respectiv 115 lei noi) dobândiți

prin săvârșirea infracțiunii, iar de la inculpatul H.I.M. și a unui inel din

metal galben sau contravaloarea acestuia 1.200.000 lei vechi (respectiv 120 lei

noi).

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut ca situație de fapt, că în noaptea de 14 februarie

2005, în timp ce se aflau în domiciliul numitei T.M. (mama inculpatului H.I.M.)

din municipiul Făgăraș, sărbătorind ziua de naștere a acesteia și rămași fără

băuturi alcoolice, inculpații H.I.M. și P.B. au plecat în gara Făgăraș,

împreună cu martorul S.C.F. pentru „a face rost de bani”, cu care să cumpere

băutură.

Ajunși în gara C.F.R. Făgăraș, în

jurul orei 1,00, cei trei au intrat în sala de așteptare situată la etajul

clădirii unde au întâlnit-o pe partea vătămată D.S.G., care aștepta un tren.

Profitând de faptul că la acea oră

în sala de așteptare nu se afla decât partea vătămată și martorul S.I.C. (care

nu are locuință și își petrece în mod frecvent nopțile în sala de așteptare a

gării menționate), inculpații H.I.M. și P.B. au abordat-o pe partea vătămată

cerându-i țigări și bani „de-o bere”.

Partea vătămată i-a servit pe

inculpați cu țigări, însă a refuzat să le dea bani, moment în care inculpatul H.I.M.

a început să amenințe partea vătămată, dezbrăcându-se la bustul gol pentru a

vedea tatuajele de pe corp și spunându-i acestuia că a umblat prin multe

penitenciare și că de mult aștepta pe cineva din zona Aradului pentru a se

răzbuna, datorită unui incident pe care l-a avut în penitenciar cu cineva din

Arad.

În acest timp, inculpatul P.B. s-a

deplasat în spatele părții vătămate a scos un cuțit pe care îl avea asupra sa

și a apropiat lama acestuia de gâtul părții vătămate, spunându-i să nu se uite

în spate, ci doar în față și să-i dea banii, pe care îi are asupra sa

inculpatului H.I.M.

Speriat, partea vătămată a scos din

buzunar portmoneul, moment în care inculpatul H.I.M. a smuls acest obiect din

mâna părții vătămate și, totodată, i-a cerut să-i dea inelul pe care îl văzuse

pe mâna părții vătămate; partea vătămată a scos puțin inelul de pe deget, iar

inculpatul H.I.M. l-a smuls de pe degetul părții vătămate și a părăsit în fugă

sala de așteptare, împreună cu inculpatul P.B. și cu S.C.F.

Ajunși la parterul gării, inculpatul

H.I.M. a încercat să cumpere băutură cu banii luați din portmoneul părții

vătămate, însă vânzătoarea chioșcului situat în incinta gării, numit V.M., l-a

refuzat, moment în care inculpatul a ieșit din clădirea gării și, împreună cu

inculpatul P.B. și martorul S.C.F., au luat un taxi, cursa efectuată au

plătit-o cu banii sustrași de la partea vătămată, iar banii obținuți prin

săvârșirea faptei descrise au fost împărțiți între inculpatul P.B. și H.I.M.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații H.I.M. și P.B., solicitând admiterea apelurilor,

desființarea sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213 C. pen., motivând că partea vătămată le-a dat de

bună-voie țigările și banii ceruți.

În subsidiar, inculpații au

solicitat reducerea pedepselor aplicate, apreciind că sunt prea mari față de

gravitatea faptei și de prejudiciul cauzat.

Prin decizia penală nr. 77/ Ap din 8

martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1265/P/Ap/2005,

au fost respinse apelurile declarate de inculpații P.B. și H.I.M. împotriva

sentinței penale nr. 567 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care a

menținut-o.

A adăugat la durata arestării

preventive a inculpaților timpul scurs din data de 2 noiembrie 2005 până în prezent

și a menținut arestarea preventivă a acestora.

Onorariile avocaților din oficiu în

sumă totală de 200 lei RON s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției și

s-au inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

Au fost obligați apelanții inculpați

să plătească câte 220 lei RON, cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în

deplină concordanță cu probele administrate și a dat o justă calificare juridică

faptei săvârșite de inculpați.

Aceasta nu poate constitui decât

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., de vreme ce inculpații H.I.M. și P.B.,

în noaptea de 14 februarie 2005, au deposedat prin violență și amenințări cu

violența pe partea vătămată D.S.G., aflată în incinta gării C.F.R. Făgăraș de

un portmoneu, în care se afla suma de 2.300.000 lei și de un inel din metal de

culoare galbenă.

Susținerea inculpaților că partea

vătămată le-a dat bunurile de bună-voie nu este sprijinită de nici o probă în

afara declarațiilor inculpaților și ale martorului S.C., date în fața

instanței. Pe de-o parte declarațiile inculpaților nu au fost constante în ceea

ce privește conținutul acestora, iar pe de altă parte, revenirea martorului

asupra declarației inițiale nu este justificată. În plus aceste probe au fost

înlăturate de declarațiile martorului S.I.C., care a avut o poziție constantă,

în cursul procesului penal, declarațiile sale confirmând declarația părții

vătămate D.S.G. Martorul T.L., care a asistat la audierea martorului și la

recunoașterea de către acesta a inculpaților de pe o planșă foto, a arătat în

instanță că martorul nu a fost amenințat sau forțat să declare într-un anumit

fel.

Vinovăția inculpaților a fost

dovedită și în mod întemeiat, prima instanță a hotărât tragerea la răspundere

penală a acestora și a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate.

În raport cu gradul de pericol social al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire

a faptei, de urmările produse, dar și de persoana fiecărui inculpat (inculpatul

H.I.M. este recidivist postcondamnatoriu, iar inculpatul P.B. a suferit mai

multe sancțiuni în timpul minorității pentru infracțiuni contra patrimoniului),

cu gradul de implicare a fiecăruia în săvârșirea faptei, pedepsele de 9 ani

închisoare pentru fiecare inculpat, sunt de natură a asigura reeducarea

acestora și realizarea scopului preventiv. Aplicarea unor pedepse mai mici

inculpaților nu sunt suficiente pentru reeducarea lor, având în vedere

gravitatea faptei și împrejurarea că, deși au mai fost sancționați pentru

infracțiuni similare, aceștia au perseverat în activitatea infracțională.

În considerentele deciziei s-au

făcut referiri la temeiurile legale corespunzătoare măsurilor dispuse.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul P.B., criticând-o, arătând în

scris că pedeapsa aplicată este prea mare, descriind împrejurările faptice din

ziua respectivă, evidențiind faptul că nu a exercitat violențe asupra părții

vătămate, aceasta a scos din buzunar o bancnotă de 500.000 lei ca să consume

împreună o sticlă de bere, dându-le banii pentru a o cumpăra, dar profitând de

această împrejurare nu s-au mai întors, iar la aproximativ o lună de zile au venit

organele de poliție și l-au ridicat de la locuința sa acuzându-l pentru

infracțiunea de tâlhărie. Recurentul inculpat a arătat că nu a comis

infracțiunea de tâlhărie, ci pe aceea de abuz de încredere, la dosar neexistând

probe pentru infracțiunea de tâlhărie, solicitând schimbarea încadrării

juridice și aplicarea unei pedepse corespunzătoare faptei săvârșite.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută

de art. 213 C. pen., susținând că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie și

nu a existat nici un fel de amenințare din partea acestuia, iar în subsidiar,

reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare în

raport cu lipsa antecedentelor penale.

Concluziile procurorului asupra

recursului inculpatului, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul

cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul P.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca

fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului P.B. în

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu

situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului P.B., care, în noaptea

de 14 februarie 2005, în timp ce se afla în incinta sălii de așteptare a

stației C.F.R. Făgăraș împreună cu inculpatul H.I.M., în înțelegere cu acesta

și într-un loc public, având asupra sa un cuțit și proferând amenințări la

adresa părții vătămate D.S.G., au deposedat-o pe aceasta de o verighetă și un

portmoneu în care se afla suma de 2.300.000 lei, întrunește atât obiectiv, cât

și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie.

În declarațiile date, atât în cursul

urmăririi penale, partea vătămată D.S.G. a relatat în amănunt împrejurările

deposedării sale prin violență de bunurile ce-ai aparțineau astfel „ În noaptea

de 14 februarie 2005, în jurul orelor 22,30-23,00, am intrat în sala de

așteptare a Stației C.F.R. Făgăraș …. După aproximativ două ore, în sală fiind

tot noi trei, au intrat trei persoane de etnie rromă … Cel mai înalt dintre cei

trei, în timp ce ceilalți doi s-au deplasat la caloriferul din partea dreaptă,

s-a apropiat de mine și m-a întrebat dacă aștept trenul. I-am răspuns

afirmativ, iar apoi mi-am scos pachetul de țigări din buzunar. Mi-a cerut o

țigară, același lucru făcându-l și ceilalți doi, le-am oferit, după care cel

mai în vârstă m-a întrebat dacă sunt din Maramureș după accent. Aflând că sunt

din Arad a început să-mi povestească că, pe perioada detenției a fost agresat

sexual de niște băieți din Arad și și-a manifestat repulsia față de toți

arădenii. În acel moment a început să se dezbrace, rămânând în maiou, ocazie cu

care am putu observa că are pe membre și pe piept multiple tatuaje și

cicatrici, îndeosebi pe brațul stâng de la încheietura mâinii până la cot pe

partea inferioară … După ce acea persoană s-a dezbrăcat, unul din boschetarii

aflați în sală, s-au apropiat de noi, moment în care, unul din ceilalți doi

pentru a-l înlătura l-a lovit. Aceeași persoană, după ce l-a lovit pe

boschetar, a venit în spatele meu și am simțit cum mă atinge ceva rece în

partea dreaptă spate a gâtului și, în momentul în care am întors capul, acesta

m-a lovit, zicându-mi să mă uit la persoana care-mi vorbește. Persoana din fața

mea mi-a cerut 100.000 lei pentru a bea o bere. De teamă, am scos portofelul

din buzunar pentru a le da cei 100.000 lei. În acel moment, persoana tatuată

din fața mea mi-a smuls portofelul din mână. Cea de-a treia persoană a stat

lângă noi fără a interveni în nici un fel. Persoana tatuată observându-mi pe

degetul de pe mâna dreaptă o verighetă, a afirmat că îi place și mi-a cerut să

i-o dau pentru a o proba, eu am refuzat, moment în care persoana din spatele

meu a presat obiectul metalic pe care-l ținea la gâtul meu, fără a spune nimic.

Am scos puțin verigheta de pe deget, eram derutat și nu știam să mă ridic. Să

fug, să rămân, să le-o dau și până a mă decide, persoana tatuată mi-a scos-o și

pe aceasta de pe mână. Mai întâi a părăsit sala persoana tatuată, ceilalți doi

rămânând cu mine. În sală se aflau în continuare și ceilalți doi boschetari,

unul dintre ei dormind. Aceste două persoane au părăsit sala în fugă în

momentul în care au auzit pe cineva din afara sălii strigând scandal. … După ce

am părăsit sala de așteptare și am văzut că cei trei s-au urcat în taxi, am

apelat 955 pentru a cere ajutor jandarmilor de poliție. După aproximativ o oră

și jumătate au venit 6 jandarmi. După ce am apelat 955 m-am deplasat la Biroul

Informații de teamă să nu mă întâlnesc din nou cu agresorii, povestindu-le

angajaților gării ce mi s-a întâmplat. Din discuția pe care am purtat-o cu

vânzătoarea de la al doilea chioșc amplasat la intrarea în incinta gării pe

partea dreaptă, am aflat că aceasta i-a observat pe cei trei coborând în sala

de așteptare, unul dintre ei a venit la ea și i-a cerut bere, încercând să

achite cu o bancnotă de 500.000 lei. Doamna a refuzat să-i servească, fără a-i

dea explicații…”

În declarația dată în faza

cercetării judecătorești, în primă instanță, partea vătămată D.S.G. a menționat

că „În noaptea de 14 februarie 2005 mă aflam în incinta stației C.F.R. Făgăraș

unde așteptam trenul spre Arad care era la ora 01,30. La un moment dat, au

intrat în sala de așteptare cei doi inculpați și cu un alt individ, un băiat.

Inculpatul P.B. a venit la mine și mi-a cerut o țigară. Inculpatul H.I.M. mi-a

spus că a stat în penitenciar cu un bărbat din Arad și mi-a dat de înțeles că

ar ura persoanele din zona Aradului. Le-am dat cât o țigară și inculpatului H.I.M.

și celei de-a treia persoane. Inculpatul H.I.M. și-a dat geaca jos și a rămas

într-un maiou …. Inculpatul P.B. s-a așezat în spatele meu și mi-a pus un

obiect de metal, rece, în zona gâtului, în spate. În timpul în care inculpatul H.I.M.

se dezbrăca, eu am spus că nu îmi e frică de ei, în această împrejurare

inculpatul P.B. mi-a pus acel obiect de metal rece la gât, iar inculpatul H.I.M.

mi-a cerut 100.000 lei. Am scos portofelul din buzunar pentru a le da 100.000

lei, însă i-am dat tot portofelul lui H.I.M., care a spus că se va întoarce

după ce va cumpăra bere.

Inculpatul H.I.M. și martorul S.I.C.

au plecat cu portofelul din incita sălii de așteptare, iar din afara sălii de

așteptare l-au strigat pe inculpatul P.B. să vină că este o bătaie. În momentul

în care i-am dat portofelul lui H.I.M., P.B. se afla în spatele meu însă nu mai

îmi ținea obiectul metalic la gât. După ce au plecat cei trei din incinta gării,

am stat un pic ca să îmi revin. Inițial mi-a fost frică de cei trei indivizi,

însă ulterior mi-am revenit. … Nu i-am mai văzut în viața mea pe cei trei. După

ce mi-a pus obiectul metalic rece la gât, inculpatul P.B. mi-a dat o palmă

pentru ca eu să nu mă uit în spate, unde se afla acest inculpat … Verigheta

i-am dat-o inculpatului H.I.M., întrucât acesta mi-a cerut-o, spunându-mi că

mi-o va restitui în momentul în care se va întoarce cu berea … În momentul în

care am scos portofelul din buzunar pentru a-i da 100.000 lei, inculpatul H.I.M.

mi l-a luat din mână, spunându-mi că mi-l va aduce înapoi. Pot să zic că i-am

dat inculpatului H.I.M. inelul de frică … Nu îmi era frică de inculpatul H.I.M.

singur, dar ei erau trei. Inculpatul H.I.M. nu mi-a adresat amenințări în

momentul în care a plecat din sala de așteptare, ci doar cel de-al treilea, S.I…”.

În declarațiile date în cursul

urmăririi penale, martorul S.C.F. a arătat modalitatea deposedării prin

amenințare și violență a părții vătămate de către inculpați, astfel „…Pe la

orele 23,00-0,00 am intrat toți trei în gara Făgăraș și am mers la sala de

așteptare de la clasa a II-a … Eu am rămas într-o parte a sălii de așteptare și

l-am văzut pe P.B. cum a mers la acel bărbat ce stătea pe scaun și i-a cerut o țigară.

La poliție am aflat ulterior că pe acel bărbat îl cheamă D.S.G. Sus-numitul a

refuzat ă-i dea o țigară, motive pentru care P.B. a început să vorbească urât

cu acesta. … La un moment dat P.B. întrerupe discuția cu D.S., se îndreaptă

spre unul din boschetarii din sala de așteptare, iar imediat se întoarce pe la

spatele lui D.S.G. și văd că îi pune lama unui cuțit la gâtul acestuia și îi

spune să scoată banii cei are la el. În acest moment H.I.M. a rămas față în

față cu D.S.G. care între timp anterior amenințării cu cuțitul sa ridicat în

picioare de pe scaun. Întrucât persoana amenințată nu avea banii, P.B. cu o

mână ținea cuțitul și cu cealaltă la controlat prin buzunare pe acesta. Am

văzut că la un moment dat și H.I.M. s-a dezbrăcat de geaca pe care o purta,

rămânând în maiou și a început să-l intimideze pe D.S. că a făcut multă

pușcărie. Numitul P.B. a scos din buzunarul numitului D.S.G. un portofel și i

l-a dat lui H.I.M. care la rândul lui a controlat acel portofel și am văzut cum

a scos bani din el și și-a însușit….”.

În declarația dată în cursul

cercetării judecătorești, martorul S.I.C. a revenit asupra declarațiilor date

în cursul urmăririi penale, arătând că „…Și când am dat declarația olografă am

fost amenințat. Îmi recunosc semnăturile pe toate cele trei declarații ce mi-au

fost prezentate azi în instanță existente la filele 43-48. Nu am formulat

plângere împotriva organelor de poliție pentru modul în care am fost audiat. Nu

am spus nimănui că ceea ce am declarat nu corespunde realității până azi în

instanță …. Și unde îi așteptam pe cei doi puteam să văd ce se întâmplă și la

un moment dat am văzut pe H.I.M. care s-a dezbrăcat. Nu știu motivul pentru

care s-a dezbrăcat. Acesta din urmă are tatuaje pe corp. Nu am văzut asupra

vreunui inculpat nici un cuțit. Nu știu nimic despre nici o verighetă a părții

vătămate. Știu că P.B. a amenințat partea vătămată în acea seară în sensul că

i-a spus că „dacă este vorba să ne batem”….”.

În declarațiile sale, martorul S.I.C.

în mod constant a relatat împrejurările percepute respectiv „… Îmi aduc aminte

că pe la jumătatea luni februarie 2005, într-una din nopți, posibil să fi fost

14 februarie 2005 mă aflam în sala de așteptare clasa a II-a din Gara Făgăraș,

când, pe la ora 1,00, au venit în sala de așteptare trei tineri dintre care

unul sigur țigan, posibil să fi fost și ceilalți doi tot țigani. Aceștia se

aflau în stare de ebrietate. Am văzut că unui din cei trei a pus cuțitul la

gâtul unui cetățean ce se afla în Gara Făgăraș – Sala de așteptare, iar

ceilalți doi i-au cerut bani. Am văzut că după ce i-au luat banii aceștia au

fugit din gară. Pe doi din cei trei indivizi îi cunosc. Pe unul îl știu sub

numele de N. ce locuiește pe str. Negoiu din Făgăraș, iar pe cel de-al doilea

îl cunosc din vedere, întrucât în urmă cu mai mulți ani (3-4 ani ) a fost cu

mine la Centrul de Plasament V. La Postul de Poliție T.F. Făgăraș mi-a fost

prezentată o planșă fotografică ce conținea 6 fotografii cu 6 bărbați, iar

lucrătorul de poliție mi-a spus să privesc planșa fotografică și să indic cu

mâna dacă recunosc vreun individ din cei 6 care, în noaptea de 14 februarie 2005,

a fost în Gara Făgăraș și în ce împrejurări i-am cunoscut. Am privit planșa

foto și am indicat fotografia nr. 4 ca fiind persoana care, în noaptea de 14

februarie 2005, a fost în Gara Făgăraș împreună cu alți doi tineri și sub

amenințarea cuțitului i-au luat banii unui cetățean, ce ulterior am aflat că

este din Arad …. Am mai recunoscut o persoană din cei trei ca fiind un băiat

care a locuit cu mine la Centrul de Plasament V. în urmă cu 3-4 ani…”.

În cursul cercetării judecătorești,

același martor a declarat că „.Arăt că îmi este teamă să depun mărturie

întrucât am fost amenințat de unul dintre inculpați, acesta m-a văzut când eram

la Poliția Făgăraș și m-a amenințat spunându-mi că mă aruncă în fața trenului

când iese din pușcărie dacă spun ceva. Înțeleg însă că aceștia sunt în acest

moment arestați și arăt că în acea noapte din februarie eram în sala de

așteptare și dormeam pentru că nu mai am domiciliu stabil I-am văzut pe cei doi

inculpați prezenți azi în boxă pe care îi cunoșteam sub numele de B. și N. și

au venit însoțiți de alte două persoane. Au venit în sala de așteptare și s-au

legat de o persoană care era din Arad și care aștepta trenul. Am văzut cum unul

dintre ei i-a pus cuțitul la gât acelei persoane, iar celălalt i-a luat din

portofel o bancnotă de 500.000 lei și un inel de pe mână. Persoana care i-a pus

cuțitul la gât părții vătămate era așezată în spatele acesteia și îi ținea

cuțitul la gât. Nu pot spune mai multe pentru că îmi este frică … La un moment

dat în sala de așteptare N. s-a dezbrăcat de tricoul pe care îl avea și am

văzut pe corpul acestuia mai multe tatuaje…”.

În declarațiile sale, martorul T.L. a

relatat modalitatea de identificare a celor doi inculpați de către martorul S.I.C.,

astfel „Mențin declarația dată în faza de urmărire penală din dosar. Eu am fost

rugat de organele de poliție să asist la audierea unui martor pe care îl

recunosc azi în instanță S.I.C., ocazie cu care acestuia i s-a prezentat și o

planșă care conținea 6 fotografii, din această planșă martorul a recunoscut

două persoane despre care a spus că sunt autorii faptelor pe care le-a descris

în declarație, petrecute în Gara C.F.R. Făgăraș. Când i s-au luat declarații

acelei persoane nu l-a forțat nimeni și nici nu l-a amenințat nimeni. Arăt că

în momentul în care martorul a recunoscut cele două persoane din planșa

fotografică prezentată nimeni nu a făcut nici o presiune asupra lui și nu i s-a

sugerat să recunoască pe cineva din cele fotografii.”

Din coroborarea mijloacelor de probă

mai sus arătate, cu procesul-verbal încheiat cu ocazia conducerii organelor de

poliție de către partea vătămată la locul comiterii faptei; procesul – verbal

și planșa fotografică aferentă întocmite cu ocazia fixării aspectelor legate de

locul comiterii faptei, proces-verbal de constatare a actelor premergătoare, cu

declarațiile martorilor care au perceput indirect împrejurările faptice,

respectiv din relatările părții vătămate sau circumstanțe ulterioare faptelor V.M.;

D.S.; M.D.F.; Z.V.; N.N.; D.D.I., a fost dovedită contribuția inculpatului P.B.

la săvârșirea faptei și în consecință vinovăția acestuia, având reprezentarea

urmărilor faptei pe care o comite și urmărind producerea lor, infirmând poziția

adoptată, în sensul negării exercitării de amenințări sau violențe asupra

părții vătămate.

Înalta Curte nu poate reține

solicitarea apărării recurentului inculpat în sensul schimbării încadrării

juridice din infracțiunea de tâlhărie în aceea de abuz de încredere, având în

vedere că partea vătămată i-a dat banii de bună-voie inculpatului, neexistând

amenințare din partea acestuia, deoarece din materialul probator administrat a

rezultat că deposedarea părții vătămate de bunurile arătate a avut loc prin exercitarea

de amenințări și violențe din partea inculpatului P.B., ceea ce se circumscrie

conținutului constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie.

Astfel, remiterea banilor de către

partea vătămată D.S.G., coinculpatului H.I.M. s-a datorat temerii părții vătămate,

ca urmare a amenințării cu cuțitul de către inculpatul P.B., așa încât

deținerea acestora de către coinculpat este fără nici un titlu, neexistând

situația premisă necesară realizării infracțiunii de abuz de încredere.

În raport cu cele arătate, această

critică a inculpatului P.B. este nefondată, ceea ce face inaplicabil cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază, însă, ca

fiind întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs formulat de recurentul

inculpat, în sensul de a se constata că în cauză a fost făcută o greșită

individualizare a pedepsei aplicate, având drept consecință reducerea

cuantumului pedepsei, ceea ce face incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, cuantumul pedepsei aplicată

inculpatului P.B. nu reflectă o corectă adecvare a tuturor criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., neținându-se cont în mod plural, atât de gradul

de pericol social ridicat al faptei comise și agravat de circumstanțele reale

ale săvârșirii ei, în timpul nopții, într-un loc public, împreună cu mai multe

persoane, de contribuția sa efectivă, cât și de circumstanțele personale ale

inculpatului, care, chiar dacă a avut o poziție oscilantă inițial cu privire la

comiterea faptei, ulterior și-a modificat-o numai cu privire la împrejurările

deposedării părții vătămate, prin excluderea violenței și a amenințării, are 7

clase, nu este recidivist, dispunându-se în trei dosare scoaterea de sub

urmărire penală pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, fiindu-i

aplicate sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv mustrare și amendă,

potrivit mențiunilor din fișa de cazier și mențiunilor din actul de sesizare.

Așadar, pedeapsa de 9 ani închisoare

aplicată inculpatului P.B. apare ca fiind relativ ridicată în raport cu

circumstanțele reale ale și personale ale acestuia, având în vedere că minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcină

este de 7 ani închisoare, iar cuantumul pedepsei aplicate coinculpatului H.I.M.

a fost tot de 9 ani închisoare, în condițiile în care acesta este recidivist.

Înalta Curte, reevaluând în mod

plural, criteriile specifice individualizării pedepselor, atât cele referitoare

la gradul de pericol social, circumstanțele reale și cele personale, deja

evidențiate, consideră că pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv în cuantumul

minim legal pentru infracțiunea de tâlhărie ce i-a fost reținută în sarcina sa,

este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de

exemplaritate a pedepselor, în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față

de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul

declarat de recurentul inculpat P.B. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8

martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Se va casa sentința penală nr. 567

din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția penală, și decizia penală nr.

77/ Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani

închisoare la 7 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate, fiind date cu respectarea dispozițiilor legale.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat P.B. împotriva deciziei penale nr. 77/ Ap din 8 martie 2006

a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Casează sentința penală nr. 567 din

2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, secția penală, și decizia penală nr. 77/

Ap din 8 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală, numai cu privire

la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o reduce de la 9 ani închisoare la 7

ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 28 martie 2005 la 1 iunie 2006.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2006.