ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6177/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația formulată de către

contestatorii C.M. și C.V. înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a V-a civilă și de contencios administrativ, sub nr. 2568/2004, aceștia au

solicitat anularea deciziei nr. 115 din 28 septembrie 2004 emisă de intimata

A.V.A.S. și obligarea acesteia la plata despăgubirilor cuvenite pentru

preluarea abuzivă de către stat a mai multor bunuri imobile indicate în cerere.

Notificarea a fost trimisă

Prefecturii Neamț care și-a declinat competența de soluționare în favoarea

intimatei din prezentul dosar, acționar majoritar al deținătoarei SC R. SA

Roznov. Societatea respectivă a fost lichidată, însă A.V.A.S. cu rea credință a

emis decizia contestată prin care și-a declinat competența în favoarea acestei societăți,

deși deținea un procent de 76,5318 % din capitalul social.

Prin sentința civilă nr. 23 F din 14

ianuarie 2005 a Tribunalului București, s-a respins contestația ca

neîntemeiată, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr.

10/2001, conform cărora imobilele preluate abuziv de către stat și deținute la

data intrării în vigoare a legii menționate de o societate comercială la care

statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar sau asociat majoritar vor fi restituite în natură persoanei

îndreptățite prin dispoziție sau decizie motivată a organelor de conducere a

unității deținătoare.

În cazul în care restituirea în

natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului.

În cazul înstrăinării bunului pentru

care s-au solicitat măsuri reparatorii, aceste despăgubiri se acordă tot de

către unitatea care a deținut imobilul. Din această perspectivă, în fapt

tribunalul a reținut că SC R. SA a înstrăinat imobilul, atelierul Butoiul I

împreună cu terenul aferent a fost înstrăinat către o altă societate

comercială.

Intimata din prezentul dosar are

obligația stabilirii măsurilor reparatorii pentru ipoteza reglementată în art.

27 din Legea nr. 10/2001, respectiv în cazul imobilelor preluate cu titlu

valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu

respectarea dispozițiilor legale, competența acestei instituții fiind stabilită

și în raport de dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, în calitatea sa de

succesoare a A.P.A.P.S. Textul de lege menționat nu este însă incident în

cauză, întrucât SC R. SA nu a fost privatizată de A.P.A.P.S., ci este o

societate la care și în prezent A.V.A.S. este acționar majoritar.

Ca urmare, această societate, ca

unitate deținătoare a imobilului la data intrării în vigoare a legii, este

obligată să se pronunțe asupra măsurilor reparatorii solicitate de către

contestator.

A mai reținut tribunalul că măsura

de declinare a competenței nu produce consecințe negative asupra dreptului

contestatorilor la stabilirea măsurilor reparatorii, deoarece unitatea

deținătoare a imobilului nu are obligația de a plăti despăgubirile solicitate,

ci doar pe aceea de a stabili măsurile reparatorii într-una dintre modalitățile

prevăzute în art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Societatea menționată se află în

procedura falimentului, nefiind încă lichidată și radiată din Registrul

Comerțului, astfel încât aceasta este în măsură să se pronunțe asupra

despăgubirilor solicitate.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale pasive a intimatei A.V.A.S., prima instanță a apreciat că

nu se mai impune analizarea acesteia, întrucât soluția de înaintare a

notificării la unitatea deținătoare este corectă, iar problema competenței

acestei instituții s-ar fi pus doar în ipoteza constatării nelegalității

deciziei atacate.

Împotriva acestei sentințe civile au

declarat apel contestatorii, criticând-o ca neîntemeiată și nelegală, întrucât

în speță sunt incidente dispozițiile alin. (1) și (2) din art. IV din Titlul I

al Legii nr. 247/2005 prin care au fost modificate și completate dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

În opinia apelanților, acest text de

lege prevede în mod expres că în situația societăților care și-au încetat

activitatea, competența de soluționare a cererii de restituire revine entității

care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la respectiva

societate comercială, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 27 din

lege.

Apelanții-contestatori au solicitat

admiterea căii de atac exercitate și modificarea în tot a sentinței, în sensul

admiterii contestației și acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele

preluate în mod abuziv, astfel cum sunt menționate în notificarea nr. 189 din

15 august 2001.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 1481/A din 1 noiembrie 2005 a respins ca

nefondat apelul reclamantei, reținându-se următoarele:

Conform art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Titlul I din Legea nr. 247/2005,

imobilele terenuri și construcții preluate în mod abuziv deținute la data

intrării în vigoare a actului normativ în discuție, printre altele, de către o

societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, vor fi restituite

persoanei îndreptățite în natură prin decizie sau dispoziție motivată a

organelor de conducere ale unității deținătoare.

Față de dispozițiile art. 24 alin.

(1) din aceeași lege, modificată prin actul normativ susmenționat, deținătorul

imobilului este obligat, în cazul imposibilității restituirii în natură, să

acorde persoanei îndreptățite măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în

textul de lege respectiv.

SC R. SA Roznov, în calitate de

deținător al imobilului și de societate comercială cu capital majoritar de stat

(76,5318 % deținut de A.V.A.S.), face parte dintre societățile enumerate în

art. 20 din lege, astfel cum a fost modificată. Îi revine, astfel, competența

de soluționare a pretențiilor contestatorilor.

Competența intimatei este stabilită

prin dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 (atât în forma inițială, cât și

în cea modificată prin Legea nr. 247/2005), în cazul societăților integral

privatizate și în condițiile în care ar fi participat la privatizare, ceea ce

nu este cazul în speță deoarece SC R. SA Roznov, astfel cum s-a arătat, nu este

integral privatizată și intimata nu a participat la privatizare, ci doar deține

majoritatea procentului din capitalul social.

Faptul că societatea respectivă a

parcurs diferite faze ale procedurii falimentului nu prezintă relevanță din

perspectiva competenței de soluționare a notificării față de faptul că până la

îndeplinirea formalităților care decurg din lichidare, respectiv radierea

societății din Registrul comerțului și conservarea documentelor societății,

aceasta continuă să existe ca persoană juridică și să răspundă pentru

eventualele creanțe ale creditorilor săi, inclusiv din perspectiva rezolvării

pretențiilor contestatorilor.

În contra celei din urmă hotărâri,

reclamanții au declarat recurs susținând că potrivit încheierii din data de 18

mai 2005 de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ,

în dosarul nr. 1596/F/1999 s-a constatat închiderea procedurii falimentului și

radierea SC R. SA Roznov din Registrul Comerțului, situație în care hotărârile

pronunțate sunt nelegale, deoarece SC R. SA Roznov și-a încetat activitatea ca

persoană juridică iar competența de soluționare a cererii de restituire revine

entității care a exercitat, în numele statului, calitatea de acționar la

respectiva societate, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor cuprinse în

art. 27 din lege.

În consecință, recurenta solicită

admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul admiterii contestației

și obligării intimatei A.V.A.S. București să emită o decizie privind acordarea

de măsuri reparatorii pentru imobilele din litigiu.

Recursul este fondat conform

considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de

destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de

o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la

care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică de drept public vor fi restituite persoanei îndreptățite, în

natură sau echivalent bănesc, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Notificarea contestatorilor a fost

trimisă spre competenta soluționare unității deținătoare, de către A.V.A.S.,

întrucât la data când s-a soluționat cauza imobilul revendicat era evidențiat

în patrimoniul SC R. SA Roznov.

Procedura de lichidare judiciară a

SC R. SA Roznov a fost declanșată la cererea debitoarei, prin sentința civilă

pronunțată de Tribunalul Neamț la data de 31 mai 1999, în dosarul nr.

1569/F/1999, și a fost desemnat ca lichidator judiciar al SC R. SA Roznov pe SC

C.P. SRL, sens în care recurenta a depus înscrisuri din conținutul cărora

rezultă că această entitate a încetat ca persoană juridică.

În cauză, s-a făcut dovada că

societatea SC R. SA Roznov a fost radiată la Oficiul Registrului Comerțului,

situație în care competența de soluționare a cererii de restituire revine

A.V.A.S.-ului, care a exercitat în numele statului, calitatea de acționar la această

societate.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să

se pronunțe, prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire

în natură, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă,

deținătorul imobilului este obligat, în termenul prevăzut de lege, să facă

persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilului.

În raport de dispozițiile legale

citate, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare are obligația să

răspundă la notificare, nu este un termen de recomandare.

Însă, instanțele greșit nu au

analizat pe fond cauza, deși probele existente la dosar erau pertinente și

concludente, în sensul că societatea comercială R. SA Roznov era în procedura

falimentului și reorganizării juridice, iar persoana îndreptățită era A.V.A.S.

în calitate de acționar la această societate.

Din prevederile legale, rezultă că,

indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul, ori i

se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept,

unitatea deținătoare era obligată ca asupra solicitării adresate pe cale de notificare

să se pronunțe printr-o decizie ori dispoziție motivată.

Prin urmare, persoana deținătoare,

acționar majoritar la societatea comercială lichidată și radiată era A.V.A.S.

București, care avea obligația să răspundă prin decizie sau dispoziție motivată,

potrivit Legii nr. 10/2001.

Neprocedând în felul arătat mai sus,

instanțele au pronunțat hotărâri nelegale; acestea trebuiau să se pronunțe cu

privire la legalitatea acestui mod de rezolvare, respectiv să constate că

deținătoare, A.V.A.S.-ul era obligată să soluționeze notificarea reclamanților

prin dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.

În consecință, Curtea va admite

recursul, va casa ambele hotărâri și va obliga A.V.A.S. București în calitate

de unitate deținătoare să răspundă prin dispoziție reclamanților la notificarea

făcută în temeiul Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.V. și C.V. împotriva deciziei nr. 1481/A din 1 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința civilă nr. 23/F din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția

a V-a civilă, și obligă A.V.A.S.-ul să răspundă prin dispoziție motivată

notificării formulate de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2006.