ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 732/2007

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 128

din 22 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost

achitați inculpații C.I. și P.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 192 alin.

(2) C. pen. și art. 246 C. pen.

S-a constatat că părțile

vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, se reținuse că, la 5 octombrie

2005, inculpații C.I. și P.G., primul în calitate de subinspector la Poliția

Tg. Jiu, iar al doilea, agent șef la Postul de Poliție al comunei Runcu,

județul Gorj, au pătruns fără drept, în domiciliul părților vătămate C.N. și C.C.

și, în mod abuziv, au ridicat o scară metalică, în valoare de 800.000 lei, pe

care au predat-o martorei C.E.

În urma cercetării

judecătorești și a evaluării întregului material probator existent în cauză,

instanța a constatat că pătrunderea în curtea locuinței părților vătămate s-a

realizat cu consimțământul acestora și că, deci, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, respectiv intenția de a

pătrunde fără drept, ca element al laturii subiective, precum și cerința

esențială de care depinde existența laturii obiective, ca pătrunderea în

locuință să se facă fără consimțământul părții vătămate.

Prin aceeași hotărâre

instanța a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât lipsește elementul material al

laturii obiective, constând în îndeplinirea abuzivă sau defectuoasă a

atribuțiilor de serviciu, deoarece din probe rezultă că inculpații au luat

scara cu acordul părților vătămate, aceasta fiind transportată până la poarta locuinței

martorei C.E., chiar de către fiica părții vătămate.

Prin recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și precizat în ședință publică,

se susține, în esență, că soluția de achitare a inculpaților este greșită,

privitor la infracțiunea de abuz în serviciu, impunându-se schimbarea temeiului

juridic al achitării, în baza art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen., raportat la art. 18

1

C. pen. și aplicarea unei sancțiuni

administrative.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate în

cauză, precum și din declarațiile celor doi inculpați, date în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție la 8 februarie 2007, rezultă că inculpații s-au

deplasat la domiciliul părților vătămate, în urma dispoziției șefului lor

ierarhic, comisarul P.I., în urma audienței părții vătămate C.E., care

reclamase situația conflictuală și solicitase soluționarea acesteia.

De altfel, așa cum a reținut

instanța de fond, acea scară nu a fost luată de inculpați, împotriva voinței părților

vătămate, ci cu acordul acestora, în circumstanțele arătate în considerentele

sentinței.

Așa fiind, rezultă în mod

evident că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz

în serviciu, imputate, prin rechizitor, în mod eronat, inculpaților, astfel că

recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței

penale nr. 128 din 22 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 8 februarie 2007.