ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7834/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 80 din 10

februarie 2004, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta M.C., în contradictoriu cu Primăria municipiului Blaj și a fost

obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de

întârziere, începând cu data rămânerii definitive a acestei sentințe și până la

îndeplinirea obligației stabilită în sarcina acesteia prin sentința civilă nr.

218/2003 a Tribunalului Alba.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 218/2003, pronunțată în

dosarul nr. 6765/2002, pârâta a fost obligată să emită decizie pentru

soluționarea notificărilor formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, iar

prin dispozițiile 1209 și 1209 bis, pârâta a amânat pronunțarea asupra

notificărilor nr. 123 din 7 august 2001 și nr. 201 din 17 septembrie 2001,

motivat de faptul că în lipsa avizului organelor teritoriale ale Ministerului

Finanțelor Publice nu se poate emite o astfel de decizie.

Reține tribunalul, că cererea

reclamantei este întemeiată doar sub aspectul obligării pârâtei la plata

daunelor cominatorii, însă nu în cuantumul cerut de reclamantă.

Pentru că debitoarea refuză

executarea obligației de a face, poate fi constrânsă patrimonial prin obligarea

la plata daunelor cominatorii.

Obligația se stabilește începând cu

data rămânerii definitive a sentinței ce se pronunță în prezenta cauză și nu cu

data pronunțării sentinței civile nr. 218/2003, cum a solicitat reclamanta,

deoarece s-a formulat cererea „doar în acest cadru procesual”.

În privința cererii pentru anularea

dispozițiilor nr. 1209 și nr. 1209 bis din 26 noiembrie 2003, se reține că este

lipsită de interes, pentru că, cele două dispoziții sunt în realitate

înștiințări prin care reclamantei i-a fost comunicat motivul amânării

pronunțării, iar cererea pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, la suma

de 873.075.648 lei, este prematur formulată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 1833/A din 24 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta Primăria Blaj, reținând că primăria avea obligația să

soluționeze prin dispoziție motivată notificările formulate de către

reclamantă, iar prezentul litigiu s-a născut, pentru că a tergiversat în mod

nejustificat „intrarea reclamantei în posesia drepturilor ce i se cuvin”.

Deși în cererea de apel pârâta se

obligă să emită dispoziția în cel mai scurt timp, până la data soluționării

apelului nu s-a comunicat decizia emisă la data de 23 noiembrie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Primăria municipiului Blaj care, invocând art. 304 pct.

8, 9 și 10 C. proc. civ., susține că puteau fi cerute daune cominatorii de la

D.G.F.P. Alba, care nu a emis avizul cerut. Primăria nu putea să emită

dispoziția fără acest aviz, iar dispozițiile au fost emise în cursul

procesului.

De aceea, instanța de apel greșit a

menținut obligația stabilită prin sentința apelată, fără să aibă în vedere

dispozițiile depuse la dosar, care nu au fost emise în timp rezonabil, pentru

că reclamanta nu a dat curs invitației primăriei de a se prezenta în vederea

consultării în legătură cu natura despăgubirilor.

Față de aceste împrejurări, sunt

incidente prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare,

prin care a cerut să se respingă recursul.

Analizând recursul, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304, pct. 9 și 10 C.

proc. civ. (pct. 10 era în vigoare la data declarării recursului), se constată

că este fondat.

Fiind obligată prin sentința civilă

nr. 218 din 9 mai 2003 a Tribunalului Alba să emită decizie pentru soluționarea

notificărilor formulate de reclamantă, recurenta-pârâtă trebuia să-și execute

obligația de „a face” stabilită de instanță, iar pentru a se asigura executarea

acestei obligații puteau fi acordate daune cominatorii.

Daunele cominatorii constituie însă

un mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligației, iar, dacă

debitorul își execută obligația principală anterior datei stabilite de instanță

ca moment al curgerii lor, scopul urmărit prin obligarea lui la plata daunelor

cominatorii a fost integral realizat, iar cererea privitoare la plata lor

rămâne fără obiect.

În prezenta cauză, tribunalul a

stabilit ca moment al curgerii daunelor cominatorii data rămânerii definitive a

sentinței și, anterior acestui moment, pârâta și-a executat obligația, prin

emiterea dispozițiilor nr. 2325 și nr. 2326, ambele din data de 23 noiembrie

2004, aflate la filele 22 și 23 din dosarul instanței de apel.

Deoarece recurenta-pârâtă și-a

executat obligația de „a face” anterior momentului curgerii daunelor

cominatorii, scopul urmărit de intimata-reclamantă prin cererea de obligare a

pârâtei la plata daunelor cominatorii a fost realizat, iar instanța de apel

greșit a păstrat soluția acordării lor, pronunțată prin sentința tribunalului,

apelată numai de pârâtă.

Recurenta a invocat și prevederile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în acest text.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârâtă va fi admis și se va casa decizia atacată.

Se va admite apelul declarat de

pârâtă și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că se va respinge

și cererea care are ca obiect plata daunelor cominatorii.

Celelalte dispoziții ale sentinței

se vor păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

municipiului Blaj, prin primar împotriva deciziei nr. 1833/A din 24 noiembrie

2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Admite apelul declarat de Primăria

municipiului Blaj, prin primar împotriva sentinței civile nr. 80 din 10

februarie 2004 a Tribunalului Alba, pe care o schimbă în parte, în sensul că

respinge și cererea având ca obiect plata daunelor cominatorii.

Păstrează celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.