ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7834/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 80 din 10 februarie 2004, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.C., în contradictoriu cu Primăria municipiului Blaj și a fost obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a acestei sentințe și până la îndeplinirea obligației stabilită în sarcina acesteia prin sentința civilă nr. 218/2003 a Tribunalului Alba. Au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 218/2003, pronunțată în dosarul nr. 6765/2002, pârâta a fost obligată să emită decizie pentru soluționarea notificărilor formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, iar prin dispozițiile 1209 și 1209 bis, pârâta a amânat pronunțarea asupra notificărilor nr. 123 din 7 august 2001 și nr. 201 din 17 septembrie 2001, motivat de faptul că în lipsa avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice nu se poate emite o astfel de decizie. Reține tribunalul, că cererea reclamantei este întemeiată doar sub aspectul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii, însă nu în cuantumul cerut de reclamantă.

Pentru că debitoarea refuză executarea obligației de a face, poate fi constrânsă patrimonial prin obligarea la plata daunelor cominatorii. Obligația se stabilește începând cu data rămânerii definitive a sentinței ce se pronunță în prezenta cauză și nu cu data pronunțării sentinței civile nr. 218/2003, cum a solicitat reclamanta, deoarece s-a formulat cererea „doar în acest cadru procesual”. În privința cererii pentru anularea dispozițiilor nr. 1209 și nr. 1209 bis din 26 noiembrie 2003, se reține că este lipsită de interes, pentru că, cele două dispoziții sunt în realitate înștiințări prin care reclamantei i-a fost comunicat motivul amânării pronunțării, iar cererea pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, la suma de 873.075.648 lei, este prematur formulată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1833/A din 24 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Blaj, reținând că primăria avea obligația să soluționeze prin dispoziție motivată notificările formulate de către reclamantă, iar prezentul litigiu s-a născut, pentru că a tergiversat în mod nejustificat „intrarea reclamantei în posesia drepturilor ce i se cuvin”. Deși în cererea de apel pârâta se obligă să emită dispoziția în cel mai scurt timp, până la data soluționării apelului nu s-a comunicat decizia emisă la data de 23 noiembrie 2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Blaj care, invocând art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ., susține că puteau fi cerute daune cominatorii de la D.G.F.P. Alba, care nu a emis avizul cerut. Primăria nu putea să emită dispoziția fără acest aviz, iar dispozițiile au fost emise în cursul procesului. De aceea, instanța de apel greșit a menținut obligația stabilită prin sentința apelată, fără să aibă în vedere dispozițiile depuse la dosar, care nu au fost emise în timp rezonabil, pentru că reclamanta nu a dat curs invitației primăriei de a se prezenta în vederea consultării în legătură cu natura despăgubirilor. Față de aceste împrejurări, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304, pct. 9 și 10 C. proc.

civ. (pct. 10 era în vigoare la data declarării recursului), se constată că este fondat. Fiind obligată prin sentința civilă nr. 218 din 9 mai 2003 a Tribunalului Alba să emită decizie pentru soluționarea notificărilor formulate de reclamantă, recurenta-pârâtă trebuia să-și execute obligația de „a face” stabilită de instanță, iar pentru a se asigura executarea acestei obligații puteau fi acordate daune cominatorii. Daunele cominatorii constituie însă un mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligației, iar, dacă debitorul își execută obligația principală anterior datei stabilite de instanță ca moment al curgerii lor, scopul urmărit prin obligarea lui la plata daunelor cominatorii a fost integral realizat, iar cererea privitoare la plata lor rămâne fără obiect.

În prezenta cauză, tribunalul a stabilit ca moment al curgerii daunelor cominatorii data rămânerii definitive a sentinței și, anterior acestui moment, pârâta și-a executat obligația, prin emiterea dispozițiilor nr. 2325 și nr. 2326, ambele din data de 23 noiembrie 2004, aflate la filele 22 și 23 din dosarul instanței de apel. Deoarece recurenta-pârâtă și-a executat obligația de „a face” anterior momentului curgerii daunelor cominatorii, scopul urmărit de intimata-reclamantă prin cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii a fost realizat, iar instanța de apel greșit a păstrat soluția acordării lor, pronunțată prin sentința tribunalului, apelată numai de pârâtă. Recurenta a invocat și prevederile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis și se va casa decizia atacată. Se va admite apelul declarat de pârâtă și se va schimba în parte sentința apelată, în sensul că se va respinge și cererea care are ca obiect plata daunelor cominatorii. Celelalte dispoziții ale sentinței se vor păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria municipiului Blaj, prin primar împotriva deciziei nr. 1833/A din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează. Admite apelul declarat de Primăria municipiului Blaj, prin primar împotriva sentinței civile nr. 80 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Alba, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge și cererea având ca obiect plata daunelor cominatorii. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.