ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la această instanță sub nr. 11173/1/2006 din 17 iulie 2006,

contestatoarea SC I.V. SA București a solicitat ca în contradictoriu cu

intimata SC F.G. SA București să se dispună anularea deciziei comerciale nr. 5973

din 14 decembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 2220/2006, pentru motivul prevăzut de art. 318 C.

proc. civ.

Contestatoarea, în

dezvoltarea motivului în anulare a precizat că decizia contestată a fost

pronunțată ca urmare a unei evidente greșeli materiale, respectiv o eroare de

ordin procedural, constând în aceea că deși intimata a timbrat inițial recursul

cu suma de 13.578.325 lei vechi și i s-a pus în vedere prin rezoluția aplicată

pe citativul aflat la dosar, cât și prin încheierea din data de 20 octombrie

2005, când a fost prezent în instanță reprezentantul acesteia, că timbrajul nu

este suficient urmând a completa taxa judiciară de timbru cu încă 6.625.922 lei

vechi și a face dovada achitării acesteia până la termenul următor din 2

noiembrie 2005, termen dar în cunoștința părților, totuși la acest termen până

la sfârșitul ședinței nu s-a prezentat reprezentantul intimatei, instanța

trebuind să ia în examinare recursul acesteia, constatându-se că nu a depus dovada

achitării diferenței de taxa judiciară de timbru, motiv pentru care s-a dat

cuvântul apărătorului, după care instanța a rămas în pronunțare pe excepție.

După încheierea dezbaterilor

pricinii reprezentantul intimatei, fără a depune dovada achitării diferenței de

taxă judiciară de timbru, a depus o cerere de acordare a unui nou termen de

judecată, iar instanța încălcând prevederile legale a dispus repunerea cauzei

pe rol.

Se susține că astfel,

instanța a comis o gravă greșeală materială de ordin procedural, în sensul

nerespingerii cererii de repunere a cauzei pe rol.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata a invocat excepția inadmisibilității și tardivității contestației în

anulare, precizând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin.

(2) C. proc. civ., iar aceasta a fost tardiv introdusă, respectiv la data de 16

iulie 2006.

Din actele dosarului, Înalta

Curte reține următoarele:

Prin sentința comercială nr.

9168 din 1 iulie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite

acțiunea precizată formulată de reclamanta SC F.G. SA București împotriva

pârâtei SC I.V. SA București și obligă pârâta la plata sumelor de 803.083.515

lei reprezentând preț marfă, 629.081.212 lei dobândă legală la 9 octombrie 2003

și în continuare până la momentul pronunțării hotărârii, urmând ca debitul să

fie reactualizat cu rata inflației la data plății efective a debitului.

Obligă pârâta la plata sumei

de 64.597.454 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 264 din 4 aprilie 2005, admite

apelul formulat de apelanta SC I.V. SA București în contradictoriu intimata SC

F.G. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 9168 din 1 iulie 2004,

pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în dosarul nr. 14855/2003.

Anulează cererea de

suspendare, ca netimbrată.

Schimbă în tot sentința

comercială atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată.

Obligă intimata la plata

către apelantă a sumei de 13.578.325 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară

de timbru și timbrul judiciar).

Prin decizia nr. 5973 din 14

decembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, admite

recursul declarat de reclamanta SC F.G. SA București împotriva deciziei nr. 264

din 4 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia recurată,

în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC I.V. SA București împotriva

sentinței nr. 9168 din 1 iulie 2004 a Tribunalului București.

Contestația în anulare nu

este fondată.

În temeiul prevederilor art.

137 C. proc. civ., Înalta Curte verificând excepțiile invocate de intimată,

constată că acestea sunt neîntemeiate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 317

alin. (2) C. proc. civ. și art. 319 alin. (2) C. proc. civ., urmând astfel a fi

respinse.

În conformitate cu

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l în parte, a

omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.

În speță, motivul

contestației, potrivit căruia instanța de recurs a repus cauza pe rol, nu poate

fi reținut ca o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., întrucât

în temeiul dispozițiilor art. 151 C. proc. civ., „pricina poate fi repusă pe

rol, dacă instanța găsește necesar noi lămuriri”.

Pentru argumentul juridic

expus se constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 alin.

(1) teza 1 C. proc. civ., și urmează a se respinge contestația în anulare ca

nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate

de intimată.

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC I.V. SA București

, împotriva deciziei nr. 5973 din 14 decembrie 2005 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2007.