ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3988/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data

de 8 februarie 2006 petenții M.V. și B.I. au solicitat desființarea rezoluției

date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 197/P/2005 și

a celei date în dosarul nr. 19/II/2/2006 de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj și să se dea o soluție de condamnare a

făptuitorului S.I. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și să se dispună cercetarea acestuia

în toate dosarele Judecătoriei Sighetu Marmației care pot fi considerate ca

fiind legate de dosarul nr. 3243/2004.

În motivarea plângerii petenții au

arătat că făptuitorul în exercitarea atribuțiilor se serviciu le-a încălcat

drepturile procesuale și datorită relației de prietenie cu una din părțile din

procesul ce a format obiectul dosarului nr. 3243/2004 a dat o soluție prin care

au fost nerespectate drepturile petenților, prin aceea că nu i-a citat în cauză

în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular, citând proprietarii

tabulari doar prin publicitate.

Prin sentința penală nr. 17 din 8

martie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petenții M.V. și B.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, date în dosarul nr. 197/P/2005 și nr. 19/II/2/2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, din verificările organului de urmărire penală și actele

premergătoare efectuate în dosarul nr. 197/P/2005, nu rezultă că făptuitorul,

în calitate de judecător sesizat cu judecarea unei cauze civile în care

petenții nu au fost citați, deși aveau acest drept, a avut cunoștință de

această împrejurare și cu știință nu i-a citat.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, au declarat recurs petenții M.V. și B.I., solicitând admiterea recursului

prin memoriul depus la dosar.

Prin motivele scrise, petenții au

reiterat criticile anterioare, susținând că judecătorul S.I. se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Critica formulată de recurenți

urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursul este

nefondat întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.

Infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen., presupune intenția directă a autorului și, implicit, reaua credință a

acestuia.

Raportând acest text de lege la

situația de fapt reținută în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.

Astfel, din actele dosarului rezultă

că procedura de citare a fost făcută prin afișare la ușa instanței, însă acest

aspect nu duce la concluzia că judecătorul S.I., căruia i-a fost repartizată

cauza, a săvârșit vreo infracțiune deoarece domiciliul pârâților trebuia

indicat de către reclamant, iar în lipsa acestuia, citarea se face prin

publicitate.

Pe de altă parte, nu s-au dovedit

nici afirmațiile petenților cu privire la existența unei relații de prietenie

între făptuitor și vreuna dintre părțile implicate în proces.

În consecință, susținerile

petenților fiind infirmate de probele administrate, este corectă soluția de

neîncepere a urmăririi penale în cauză și, ca urmare, sentința prin care a fost

respinsă plângerea petenților, este temeinică și legală.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins recursul petiționarilor, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi obligați recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarii B.I. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 8

martie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurenții petiționari la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21

iunie 2006.