ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5632/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63 din 15 februarie 2006, Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat pe inculpatul L.I., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. În temeiul art. 86 1 și 86 2 C. proc. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt. La 19 mai 2005, în jurul orelor 20,00, inculpatul L.I. a sustras de la partea vătămată M.C.C., într-un loc public, telefonul mobil al acesteia, în valoare de 7.200.000 lei (720 lei noi).

Fiind urmărit de partea vătămată inculpatul a uzat de violență pentru a-și asigura scăparea și pentru a păstra bunul sustras. În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaștere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul L.I. Astfel, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., omițând să confiște de la inculpat suma de 1.500.000 lei ROL (150 lei noi) dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul, a criticat hotărârea penală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., și achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în condițiile art. 18 1 C. proc. pen. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat.

Astfel, pronunțând decizia penală nr. 160/ A din 16 mai 2006, curtea de apel a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința atacată și rejudecând cauza: a condamnat pe inculpatul L.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reținând în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Totodată, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. A reținut instanța de apel că în cauză, prin sentința penală, a fost aplicată o pedeapsă necorespunzătoare, care în raport de pericolul concret prezentat de inculpat, de frecvența acestor infracțiuni de tâlhărie, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate duce la reeducarea acestuia.

A mai reținut instanța de apel că, întrucât inculpatul a primit suma de 1.500.000 lei prin vânzarea telefonului mobil al părții vătămate și nu a restituit-o în baza art. 118 lit. d) C. pen., se impune confiscarea acestei sume. Cât privește apelul declarat de inculpat curtea de apel, a constatat că acesta nu este fondat. Instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt, precum și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., faptă recunoscută de către inculpat. Și împotriva deciziei penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul care a criticat hotărârea atacată, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei penale și menținerea în tot a sentinței penale pronunțate de instanța de fond, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei acestuia.

În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sarcina sa în sensul reducerii cuantumului acestei pedepse. Examinând decizia atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Astfel, Curtea constată că în conformitate cu art. 52 C. pen., pedeapsa este un mijloc de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârșită de inculpat, reținându-se în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă constată că în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei, de pericolul social concret prezentat de inculpat, de poziția procesuală corectă a inculpatului, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală atacată este mult prea aspră. În raport de cele învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că pentru îndeplinirea scopului pedepsei, în conformitate cu art. 52 C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a asigura îndeplinirea funcției educative și coercitive și de prevenție a pedepsei, motiv pentru care va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală atacată și rejudecând cauza va condamna pe inculpatul L.I.

la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen. În conformitate cu art. 192 alin. (3) pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 16 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează decizia penală atacată. Rejudecând reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2006.