ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5632/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 63 din 15 februarie 2006, Tribunalul Hunedoara, secția penală,

a condamnat pe inculpatul

L.I.,

la

2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În temeiul art. 86

1

și 86

2

C. proc. pen., instanța a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în

esență următoarea situație de fapt.

La 19 mai 2005, în jurul

orelor 20,00, inculpatul L.I. a sustras de la partea vătămată M.C.C.,

într-un loc public, telefonul mobil al acesteia, în valoare de 7.200.000 lei

(720 lei noi). Fiind urmărit de partea vătămată inculpatul

a uzat de violență pentru a-și asigura scăparea și

pentru a păstra bunul sustras. În urma agresiunii partea

vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare

6-7 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a recunoscut

comiterea faptei, recunoaștere care se coroborează cu celelalte

mijloace de probă administrate în cauză.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Hunedoara și inculpatul L.I.

Astfel, parchetul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că

instanța de fond a aplicat o pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., omițând să confiște de la inculpat suma de 1.500.000 lei ROL (150 lei noi)

dobândită prin săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpatul, a criticat hotărârea

penală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., și achitarea sa în baza

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. pen., cu aplicarea unei amenzi

administrative în condițiile art. 18

1

C. proc. pen.

Verificând legalitatea

și temeinicia sentinței atacate sub aspectul criticilor formulate,

cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel

a reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Hunedoara este fondat.

Astfel, pronunțând

decizia penală nr. 160/ A din 16 mai 2006, curtea de apel a admis apelul

declarat de parchet, a desființat sentința atacată și

rejudecând cauza: a condamnat pe inculpatul L.I., la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., reținând în sarcina

acestuia săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Totodată, a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art.

71 C. pen.

A reținut instanța

de apel că în cauză, prin sentința penală, a fost

aplicată o pedeapsă necorespunzătoare, care în raport de

pericolul concret prezentat de inculpat, de frecvența acestor

infracțiuni de tâlhărie, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate

duce la reeducarea acestuia.

A mai reținut

instanța de apel că, întrucât inculpatul a primit suma de 1.500.000

lei prin vânzarea telefonului mobil al părții vătămate

și nu a restituit-o în baza art. 118 lit. d) C. pen., se impune

confiscarea acestei sume.

Cât privește apelul

declarat de inculpat curtea de apel, a constatat că acesta nu este fondat.

Instanța de fond a

reținut o corectă stare de fapt, precum și vinovăția

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C.

pen., faptă recunoscută de către inculpat.

Și împotriva deciziei

penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul care a criticat

hotărârea atacată, solicitând în principal admiterea recursului,

casarea deciziei penale și menținerea în tot a sentinței penale

pronunțate de instanța de fond, în sensul suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei acestuia.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și

reindividualizarea pedepsei aplicate în sarcina sa în sensul reducerii

cuantumului acestei pedepse.

Examinând decizia

atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Astfel, Curtea constată

că în conformitate cu art. 52 C. pen., pedeapsa este un mijloc de

reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Curtea apreciază că

în cauză s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei

săvârșită de inculpat, reținându-se în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă

constată că în raport de circumstanțele reale de comitere a

faptei, de pericolul social concret prezentat de inculpat, de poziția

procesuală corectă a inculpatului, de faptul că acesta nu este

cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată

inculpatului prin decizia penală atacată este mult prea aspră.

În raport de cele învederate,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că pentru

îndeplinirea scopului pedepsei, în conformitate cu art. 52 C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a asigura îndeplinirea

funcției educative și coercitive și de prevenție a pedepsei,

motiv pentru care va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia

penală atacată și rejudecând cauza va condamna pe inculpatul L.I.

la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C.

pen.

În conformitate cu art. 192 alin.

(3) pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor

rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 16 mai 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală

atacată.

Rejudecând reduce pedeapsa

aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare prin

aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 29 septembrie 2006.