ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 814/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1559/2005,
Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul K.N., în
contradictoriu cu Autoritatea pentru Străini, a anulat adresa nr. 612449/VG/S4/2005,
privind respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România și a obligat
pârâta, să emită în favoarea reclamantului, o decizie prin care să aprobe
stabilirea domiciliului în România, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 194/2002,
republicată și modificată.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că nu există acte oficiale, că adresa S.R.I. și
raportul Comisiei au caracter „secret” și că nu pot fi comunicate instanței,
pentru a-și forma intima convingere, în raport cu susținerile părților și
probele dosarului. De asemenea, curtea de apel a apreciat că nu există probe
din partea pârâtei, care să susțină cele afirmate în întâmpinare și să
contracareze actele depuse de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri
judecătorești au formulat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București și Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației
și Internelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele
considerente:
Autoritatea pentru Străini din
cadrul Ministerul de Interne a criticat hotărârea judecătorească, pentru faptul
că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002,
astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 482/2004, cât și pe
cele ale Legii nr. 51/1991, privind siguranța națională a României.
De asemenea, nu au fost avute în
vedere nici prevederile Legii nr. 14/1992, privind organizarea și funcționarea
S.R.I., principala atribuție a acestei instituții fiind aceea de a asigura
siguranța națională.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București a criticat sentința, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 51/1991 și art.
10 din aceeași lege.
Recursurile sunt întemeiate și vor
fi admise.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
în raport cu dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., examinând actele
și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
În baza informațiilor S.R.I. și a
unui raport întocmit de comisia constituită la nivelul Autorității pentru
Străini, Directorul General al Autorității pentru Străini a hotărât respingerea
cererii reclamantului-intimat, privind stabilirea domiciliul în România. Aceste
informații au caracter „secret”, iar măsura s-a întemeiat pe dispozițiile art. 70
din O.U.G. nr. 194/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 482/2004.
Față de faptul că în speță este
vorba despre siguranța națională a României, actele care au stat la baza
măsurii contestate, au intrat sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr.
51/1991, neputând fi comunicate instanței de judecată, întrucât au caracter
secret. Acest text de lege prevede expres căror persoane juridice sau fizice
pot fi comunicate acest tip de informații, astfel încât aceste documente nu au
putut fi prezentate instanței de judecată.
În baza informațiilor S.R.I.,
transmise Autorității pentru Străini, referitor la cetățeanul irakian, prin
adresa nr. 039842/2004, s-a luat măsura respingerii cererii acestuia privind
stabilirea domiciliului în România, el neîndeplinind condițiile prevăzute
expres de Legea nr. 482/2004.
Tocmai pentru faptul că actele care
au stat la baza acestei măsuri, descriu în concret pericolul pe care cetățeanul
străin îl reprezintă pentru siguranța națională, ele au intrat sub incidența
dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 51/1991, neputând fi comunicate instanței
de judecată.
De altfel, dispozițiile art. 14 din
Legea nr. 14/1992, prevăd că pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin S.R.I.,
Ministerului Internelor, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Justiției etc., toate aceste organe au obligația să-și acorde sprijin reciproc
pentru respectarea legii.
În speță, sunt incidente
dispozițiile art. 173 C. proc. civ., instanța de fond nesocotindu-le în raport cu
legile incidente litigiului.
Înalta Curte de Casație și Justiție
apreciază față de aceste considerente că măsura luată de recurenta Autoritatea
pentru Străini, a fost legală, bazată pe dispozițiile Legii nr. 51/1991 și
Legea nr. 482/2004, greșit apreciind prima instanță că autoritatea administrativă
nu a demonstrat cu acte, cele susținute în întâmpinare.
În speță, nu se poate aprecia că a
existat din partea instituțiilor statului, un anume abuz de drept, referitor la
respingerea solicitării cetățeanului străin, atâta vreme, cât aceste instituții
au acționat în raport cu legile Statului român, cu respectarea drepturilor și
libertăților cetățenilor recunoscute de Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, dar folosind restrângerea acestor drepturi, atunci când nu au fost interpretate
în scopul pentru care au fost prevăzute.
Față de toate aceste considerente,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind întemeiate recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Autoritatea pentru Străini
din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, le va admite, va casa
sentința atacată și pe fond, va respinge acțiunea formulată de K.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Autoritatea pentru Străini
din cadrul Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței civile
nr. 1559 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul
că respinge acțiunea formulată de reclamantul K.N., ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 martie 2006.