ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2246/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 noiembrie 2005, G.M., prin mandatar G.V., a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând anularea adresei nr. 64525/5 din 14 septembrie 2005 și obligarea pârâtului să-i elibereze un răspuns, din care să rezulte punctual: recunoașterea dreptului și interesului său legitim, ca apatrid, care nu face obiectul „unui acord de readmisie, de a intra pe teritoriul României, numai în baza unei vize solicitate personal de la reprezentanțele diplomatice ale României în Germania, recunoașterea dreptului și interesului legitim, ca în cazul ajungerii la frontiera României, fără viză pe documentul de transport Laissez-Passer, Ministerul Administrației și Internelor să nu-i permită intrarea în România; obligarea Ministerului Administrației și Internelor să rectifice răspunsul transmis autorităților germane, cu scrisoarea nr. 1264 din 2 mai 2001, referitor la permiterea intrării fără viză pe teritoriul României și suspendarea executării actului contestat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

La 29 noiembrie 2005, reclamantul, prin mandatar, și-a completat acțiunea, solicitând obligarea Ministerului Administrației și Internelor, să-i rezolve cererea adresată cu nr. 16195 din 12 august 2005 și să comunice de urgență Ministerului de Interne al Landului Bavaria, că nu i se permite intrarea fără viză pe teritoriul României, Totodată, a mai solicitat obligarea pârâtului, la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că răspunsul Ministerului Administrației și Internelor nr. 65425 din 14 septembrie 2005 reprezintă în fapt un refuz nelegal de a soluționa o cerere, perpetuând, astfel, o stare de ilegalitate instaurată din 2001. Deși legile în vigoare nu-i permit intrarea în România, fără să fi solicitat și să fi primit viza în acest sens, Ministerul Administrației și Internelor, prin refuzul de a-i soluționa cererea, permite intrarea ilegală, lezându-i, astfel, interesul de a obține dreptul de ședere în Germania, „atitudinea umanitară” a pârâtului, fiind folosită drept argument în decizia de preexpulzare emisă de autoritățile germane. Prin sentința civilă nr. 168 din 15 decembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și pe fond, a respins cererea reclamantului.

S-a reținut că actul contestat reprezintă răspunsul pârâtului la memoriul formulat de reclamant, el având caracterul unei comunicări, și nu de act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 1 al Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, G.M., prin mandatar G.V., care a susținut, în esență, că actul dedus judecății poate fi asimilat, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unui act administrativ. Refuzul constant de soluționare a cererii adresate la 12 august 2005, Ministerului Administrației și Internelor, prin care s-a solicitat rectificarea răspunsului transmis autorităților germane, la 2 mai 2005, cu nr. 1246, așa cum rezultă din adresa nr. 65485/5 din 10 noiembrie 2005, este evident și prin el i se încalcă dreptul pe care îl conferă O.U.G.

nr. 194/2001, respectiv de a intra în țară în mod legal, pe baza vizei și nicidecum prin derogare de la acest regim. Recursul nu este fondat. Prin petiția adresată de reclamant, Ministerului Administrației și Internelor, la 12 august 2005, acesta a solicitat repunerea în legalitate a practicii ilegale a poliției de frontieră de a permite intrarea apatrizilor expulzați din Germania, în România, fără vize, precum și rectificarea răspunsului nr. 1264 din 2 mai 2001, transmis autorităților germane de către Ministerul Administrației și Internelor, în sensul primirii apatrizilor fără vize.

Cu adresa nr. 65425/5 din 14 septembrie 2005, pârâtul a răspuns acestor solicitări, explicând că în ce privește rectificarea răspunsului menționat, nu s-a făcut dovada existenței vreunui asemenea act, iar în ce privește acceptarea în țară și fără viză pe documentul de călătorie, Statul Român și-a manifestat disponibilitatea din motive umanitare și numai cu condiția ca și străinul să-și fi manifestat intenția de a intra în România. De altfel, s-a precizat că reclamantul a obținut prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în dosarul G. împotriva Germaniei, dreptul de a fi primit în țară fără viză, cu condiția de a-și manifesta această intenție. Astfel fiind, este evident că cererea reclamantului, de a i se răspunde la petiția înregistrată la 12 august 2005, a fost soluționată de Ministerul Administrației și Internelor, prin adresa nr. 65425/2005.

Faptul că prin conținutul său, adresa de răspuns îl nemulțumește pe reclamant, nu poate fi asociat cu refuzul de soluționare a unei plângeri, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul de petiționare al reclamantului nefiind vătămat. De altfel, răspunsul, astfel, comunicat de Ministerul Administrației și Internelor nu are conținutul unui act administrativ și nu vatămă drepturile reclamantului, recunoscute de Convenția privind statutul apatrizilor încheiată la New York, în septembrie 1954 și mai ales, nu poate influența dreptul de ședere în Germania sau de expulzare, această măsură fiind de competența statului german.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinței nr. 168/F din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.