ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 296 din 6 ianuarie 2004 la Tribunalul Bistrița Năsăud reclamanții K.V. și K.H. au solicitat în contradictoriu cu Municipiul Bistrița, anularea dispozițiilor nr. 1013 din 29 noiembrie 2003 și admiterea cererii de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Bistrița, înscris în C.F. Bistrița conform diferențelor dintre prețul de piață al imobilului și despăgubirea acordată. În motivarea cererii reclamanții au arătat că în formularea cererii de plecare din țară, în temeiul Decretului nr. 223/1974, imobilul proprietatea lor a fost preluat de stat în schimbul unei sume de bani stabilită unilateral de acesta sub valoarea de circulație a bunului.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin sentința civilă nr. 296 din 18 martie 2004 a respins contestația. S-a reținut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 și a cererii de plecare din țară a solicitanților, cu o prealabilă despăgubire de 40.000 lei. S-a considerat că preluarea bunului s-a făcut în temeiul unui titlu valabil, nu are caracter abuziv și ca atare, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1198 din 19 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 141 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud cu motivarea că trecerea în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 s-a făcut la cererea persoanei îndreptățite de plecare definită din țară, a cărei conduită a fost atributul exclusiv al acesteia și care a fost îndestulată rezonabil prin prețul primit.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1198 din 19 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, au declarat recurs reclamanții K.V. și K.H., au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență că: la plecarea din țară au fost obligați să predea apartamentul în litigiu, au primit prețul impus de stat și nu un preț real la care să se fi ajuns prin negociere, împrejurări de natură să le vicieze consimțământul. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt imobile preluate în mod abuziv orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1989 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1989 dispune că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.

În speță instanțele de fond și de apel au reținut corect că preluarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 privind reglementarea situațiilor unor bunuri potrivit cărora în R S România construcțiile și terenurile pot fi deținute în proprietate de către persoanele fizice numai dacă au domiciliul în țară (art. 1). persoanele care au făcut cerere de plecare definitivă din țară sunt obligate să înstrăineze, până la data plecării, construcțiile aflate în proprietatea lor în R.S.R. Înstrăinarea se va face către stat, care va prelua aceste bunuri, cu plată (art. 2). Reclamanții au făcut cererea de plecare definitivă din țară, au înstrăinat statului apartamentul în litigiu și au încasat o despăgubire rezonabilă.

Acestea nu au făcut dovada că le-a fost viciat consimțământul. Față de considerentele menționate Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții K.V. și K.H. împotriva deciziei civile nr. 1198A din 19 mai 2004 a Curții de Apel Cluj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.