ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3028/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele,

Prin contestația la executare

formulată în baza art. 399, art. 400 alin. (2) și art. 401 alin. (1) C. proc.

civ., Ministerul Finanțelor Publice a solicitat lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 75 din 18 aprilie

2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

In motivarea contestației s-a arătat

că prin dispozitivul deciziei s-a stabilit acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent de către Ministerul Finanțelor Publice în condițiile art. 36 și urm.

din Legea 10/2001, în cuantum de 5.710.119.119 lei, în timp ce în considerente

s-a reținut că stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se vor acorda

este atributul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii

247/2005.

În motivarea contestației s-a mai

arătat că din moment ce în considerente s-a reținut că Ministerul Finanțelor

Publice justifică existența calității procesuale pasive pentru opozabilitate,

nu trebuie înțeles dispozitivul deciziei în sensul acordării despăgubirilor

bănești de către acesta, cu atât mai mult cu cât Legea 10/2001 cu modificările

ulterioare nu cuprinde dispoziții în baza cărora Ministerul Finanțelor Publice

poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești. Dispozitivul trebuie lămurit,

în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent prin titluri de

despăgubire, care potrivit Legii 247/2005 se stabilesc de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 219 Ap din 25 octombrie 2006 a respins contestația la executare

reținând că, în speță, deși se invocă temeiul unei contestații la titlu, în

realitate se încearcă corectarea dispozitivului unui titlu executoriu,

contestatorul vizând modificarea raportului juridic stabilit prin hotărâre, în

sensul înlăturării Ministerului Finanțelor Publice din cadrul acestui raport.

Instanța a constatat și faptul că

împotriva deciziei contestate s-a promovat recurs, pe parcursul soluționării

căruia se va reanaliza fondul raporturilor juridice reținute.

Într-adevăr, în considerentele

deciziei se arată că stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 26 alin. (1) și

(2) din Legea 10/2001 modificată, însă plata efectivă a acestor despăgubiri a

rămas tot în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, existând posibilitatea

convertirii titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor

Publice în titluri de despăgubiri conform H.G. 1095/2005.

Împotriva deciziei a declarat recurs

contestatorul Ministerul Finanțelor Publice învederând că instanța de fond a

reținut greșit că prezenta contestație la titlu vizează fondul litigiului.

Recurenta apreciază înțelesul, întinderea și aplicabilitatea titlului

executoriu în sensul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent în titluri

de despăgubire, care potrivit dispozițiilor Legii 247/2005 se stabilesc de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Ministerul Finanțelor

Publice neputând fi obligat la plata de despăgubiri bănești întrucât Legea

10/2001, republicată, nu prevede dispoziții în acest sens.

Deși recurenta nu a indicat expres

temeiul de drept al recursului, criticile formulate se pot încadra în pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat pentru

motivele ce succed.

Contestația la titlu este destinată

să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se

putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată un

mijloc procedural destinat a anula sau modifica însuși titlul executoriu, o

atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de

atac. Cu alte cuvinte, instanța competentă a soluționa contestația nu poate

examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună

în discuție o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. O soluție

contrară ar împieta în mod grav principiul autorității de lucru judecat, ceea

ce est inadmisibil.

În speță, nu este vorba de o

veritabilă interpretare a titlului executoriu, ci, așa cum corect a apreciat

instanța de fond, de modificarea dispozitivului hotărârii, in sensul

înlăturării Ministerului Finanțelor Publice din raportul juridic dedus

judecății.

Având în vedere considerentele

expuse, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov împotriva

deciziei nr. 219 AP din 25 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

13 aprilie 2007.