ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10005/2006

Asupra recursului de față constată: Prin cererea notificată sub nr. 433/N/2001 al B.E.J M.P.L., petentul E.G. a cerut restituirea în natură ori plata unor despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Galați. Prin dispoziția nr. 784/SR din 23 iunie 2004, Primarul Municipiului Galați a stabilit valoarea echivalentă a imobilului în litigiu la suma de 282.394.607 lei, sumă în limita căreia a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și până la limita căreia petentul urmează să se adreseze în vederea obținerii unor titluri de valoare nominală sau de acțiuni tranzacționate pe piața de capital, în condițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, instituțiilor implicate în procesul de privatizare.

În motivarea dispoziției s-a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea petentului E.G., că acesta a făcut obiectul unei exproprieri dispusă de stat cu plata unei despăgubiri prin Decretul nr. 288/1982, caz în care acesta este îndreptățit, dat fiind că imobilul nu îi mai poate fi restituit în natură, să primească măsuri reparatorii pentru diferența între valoarea reală a bunului și despăgubirea încasată la momentul exproprierii. Prin cererea înregistrată la 16 iulie 2004, petentul a cerut anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului, susținând că în mod greșit s-a statuat prin dispoziția atacată că bunul nu ar putea fi restituit în natură. Pârâtul a cerut respingerea cererii și a solicitat, pe cale reconvențională, obligarea reclamantului la plata despăgubirii încasată la momentul exproprierii în sumă de 900 lei, actualizată cu coeficientul de inflație.

Prin sentința civilă nr. 1189 din 19 august 2005 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins contestația reclamantului precum și cererea reconvențională formulată de pârât ca fiind nefondate. În motivarea sentinței s-a reținut că terenul a cărui restituire în natură este solicitată de reclamant, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, este ocupat în întregime cu părți din blocurile de locuințe L și L 12, cu spații verzi, trotuare, alei betonate și spații comerciale aferente pieței din Micro 17, caz în care, în mod corect, prin dispoziția contestă, Primarul Municipiului Galați a constatat că nu poate fi restituit în natură. Prin decizia civilă nr. 820/A din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

În motivarea deciziei s-a reținut că, în mod just, prima instanță a constatat că scopul exproprierii a fost realizat atâta timp cât terenul a fost afectat de detalii de sistematizare, caz în care acesta nu mai poate fi restituit în natură. A reținut instanța de apel și faptul că la judecata în primă instanță dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat, la termenul de judecată din data de 16 august 2005 instanța dispunând amânarea pronunțării asupra cauzei pentru ca reclamantul să depună la dosar dovada plății onorariului cuvenit expertului care a întocmit raportul de expertiză în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul E.G. invocând incidența art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. În motivarea recursului reclamantul susține că în mod eronat și în lipsa apărătorului său care se afla în concediu de odihnă la termenul de judecată din data de 16 august 2005, prima instanță a rămas în pronunțare asupra cauzei, cu mențiunea că la acest termen de judecată intenționa să conteste concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, contestație pe care însă nu a mai formulat-o întrucât nu avea cunoștințele necesare. Susține recurentul că și în apel, fază procesuală în care nu a fost asistat de un apărător dar în care se putea suplimenta probatoriul, instanța nu a dat dovadă de rol activ și a omis să dispună refacerea expertizei deși acest lucru se impunea în raport de criticile formulate prin cererea de apel.

Recurentul susține și că pe terenul în litigiu, după aprecierea sa, nu sunt edificate blocuri de locuințe și îi poate fi restituit în natură. Analizând criticile formulate de reclamant, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente: Dreptul la apărare este recunoscut părților litigante și, în sens formal, înseamnă dreptul pe care îl are oricare din acestea să își angajeze un avocat care să le asigure o apărare calificată. Respectarea dreptul la apărare nu presupune însă, astfel cum greșit susține recurentul, amânarea judecății cauzei ori de câte ori partea solicită sau ordonarea din oficiu de către instanță a unor probatorii atâta timp cât cele administrate sunt fundamentate și nu au fost în vreun mod contestate de către părțile litigante.

Or, în speță, este de observat că procedura judiciară a fost declanșată de recurent la data de 16 iulie 2004 pentru ca la termenul de judecată din 14 octombrie 2004 acesta să solicite amânarea judecății în vederea angajării unui avocat, cerere încuviințată de instanță care a amânat procesul, conform art. 156 C. proc. civ., la data de 8 noiembrie 2004. La termenul de judecată mai sus menționat, reclamantul a cerut din nou amânarea judecății pentru același motiv, anume pentru a-și angaja un avocat, cerere încuviințată, de asemenea, de instanță care a amânat procesul pentru data de 13 decembrie 2004. La termenul de judecată din 13 decembrie 2004 avocatul ales al reclamantului, D.S. a cerut o nouă amânare a judecății pentru a studia dosarul și a pregăti apărarea, cerere încuviințată de instanță care acordat un nou termen de judecată la 10 ianuarie 2005, dată după care reclamantul a fost asistat în tot cursul procesului desfășurat în primă instanță de avocatul său.

Totodată, este de observat că raportul de expertiză, expertiză efectuată în prezența reclamantului și în lipsa reprezentantului părții pârâte, a fost depus la dosarul cauzei la data de 14 aprilie 2005 și că la termenul de judecată din 3 mai 2005 un exemplar al acestuia a fost înmânat avocatului reclamantului iar judecata cauzei a fost amânată la data de 6 iunie 2005 tocmai pentru ca reclamantul și avocatul său să ia cunoștință de cuprinsul raportului. La termenul de judecată din 6 iunie 2005 nici reclamantul și nici avocatul său nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză însă judecata cauzei s-a amânat din nou pentru data de 16 august 2005 urmând ca reclamantul să facă dovada plății onorariului expertului.

Cum, nici reclamantul și nici pârâtul nu au formulat nici până la această dată obiecțiuni la expertiză și cum, reclamantul prezent personal în ședință a arătat că nu înțelege să formuleze alte cereri și că solicită judecarea cauzei și în lipsa avocatului său, în mod corect instanța de judecată a acordat cuvântul la dezbateri în fond asupra cauzei la termenul din 16 august 2005. Fața de situația de fapt menționată, criticile formulate de reclamant în sensul încălcării dreptului la apărare justificată prin faptul nu s-a dispus o nouă amânare a judecății cauzei și la termenul din 16 august 2005 pe motiv că intenționa să formuleze împreună cu avocatul său obiecțiuni la raportul de expertiză nu pot fi primite.

Mai mult, este de observat că la termenul de judecată mai sus arătat, 16 august 2005, instanța nu s-a pronunțat asupra cauzei ci a amânat pronunțarea la data de 19 august 2005 pentru ca reclamantul să facă dovada plății onorariului de expertiză, dată până la care acesta nu a depus concluzii finale asupra procesului și nici nu a adus vreo critică raportului de expertiză pe care instanța urma să îl analizeze în vederea adoptării hotărârii pe care urma să o pronunțe în cauză. Așa fiind, cum de la data comunicării raportului de expertiză avocatului său, 3 mai 2005, și până la data când au avut loc dezbaterile în fond asupra procesului, 16 august 2005, perioadă de timp rezonabilă, nu s-au formulat vreun fel de obiecțiuni cu privire la concluziile expertului, critica reclamantului privind încălcarea dreptului său la apărare justificată prin imposibilitatea formulării acestora este nefondată.

În acest context al analizei, este de menționat că încuviințarea unor obiecțiuni la un raport de expertiză se justifică în cazul în care părțile litigante invocă motivat aspecte concrete ale procesului și la care expertul nu a răspuns, nefiind suficientă simpla afirmare a nemulțumirii acestora cu privire la concluziile expertizei. Or, în speță, este de observat că recurentul, care la judecata în primă instanță nu a formulat vreo contestație cu privire la proba în discuție, nici prin apel nu a formulat critici concrete în acest sens iar la solicitarea instanței a declarat că nu înțelege să formuleze alte cereri de probatorii, caz în care și critica acestuia privind omisiunea instanței de apel de a ordona din oficiu refacerea expertizei se dovedește a fi nefondată.

Așa fiind, cum părților le incumbă responsabilitatea pentru modul în care înțeleg să își conducă procesul și cum în speță, în raport de probatoriul administrat în cauză, hotărârile date în fond și apel sunt temeinice iar în cursul judecății cauzei dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul E.G. împotriva deciziei nr. 820/A din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.