ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1902/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 462 din 3

noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, în fond după casare, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și

precizată de reclamanta Societatea Agricolă F. Piscani - Scornicești și, ca

urmare, a anulat poziția 26 din Anexa nr. 8 din H.G. nr. 1355/2001; cererea de

intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor a

fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin H.G. nr. 1355/2001 (M. Of. nr. 639/29.08.2002)

a fost atestată apartenența la domeniul public al județului Olt, precum și al

municipiilor, orașelor și comunelor din județul Olt, a bunurilor cuprinse în Anexele

nr. 1 - 102, cu mențiunea că aceste anexe vor fi publicate ulterior.

Prin acțiunea înregistrată la 11

iulie 2003, la Tribunalul Olt și precizată la data de 17 septembrie 2003,

reclamanta a solicitat anularea parțială a hotărârii de guvern, mai exact în

privința bunurilor „baraj și lac de acumulare” menționate în Anexa nr. 8,

poziția 26.

În acest context, s-a constatat că

acțiunea a fost formulată în termenul de 1 an prevăzut de art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 29/1990, fiind respinsă excepția tardivității acțiunii invocate de

Guvernul României.

A fost respinsă și excepția privind

lipsa procedurii prealabile, față de dovada existentă la dosarul de fond

inițial al Curții de Apel Craiova - nr. 2069/2003.

În privința bunurilor în litigiu nu

s-a făcut dovada că ar fi existat unul din modurile în care se dobândește

dreptul de proprietate publică, astfel cum este reglementat de art. 7 din Legea

nr. 213/1988.

În schimb, cu sentința nr. 30/1996 a

Curții de Apel Craiova s-a făcut dovada că reclamanta, în calitate de

succesoare a patrimoniului fostului C.A.P. Scornicești, este proprietara

acestor imobile. Dreptul de proprietate este un drept absolut, opozabil

ergo

omnes

și, deci, și autorităților administrației publice locale și centrale,

astfel că evidențierea bunurilor în discuție în inventarul unităților

administrativ-teritoriale, ca bunuri proprietate publică a statului, nu are

efect.

A mai apreciat instanța că

menținerea actului contestat ar echivala cu o expropriere care, însă, pentru a

constitui o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate publică, trebuie

făcută cu respectarea legii, a Constituției României și a Curții Europene a Drepturilor

Omului, respectiv numai după plata unei juste și prealabile despăgubiri.

Pentru aceleași considerente a fost

respinsă cererea de intervenție formulată în interesul Guvernului României, de

către Ministerul Administrației și Internelor.

În termen legal, împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a criticat hotărârea

instanței de fond, pentru greșita soluționare a excepțiilor privind

tardivitatea acțiunii și lipsa plângerii prealabile adresate autorității

emitente, precum și cea dată fondului pricinii; în acest sens s-a apreciat că

necontestarea hotărârilor consiliilor locale centralizate prin grija

Consiliului Județean Olt, care au stat la baza emiterii hotărârii de guvern,

constituie un fine de neprimire

a acțiunii introductive. În acest

context s-a subliniat că efectul juridic al actului contestat este doar de

atestare a regimului juridic al proprietății publice și nefiind, deci, un act

constitutiv de drepturi, nu se poate pune problema lezării unui eventual drept

de proprietate al societății agricole intimate.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor aduse de recurent, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea sau modificarea sentinței atacate.

În concordanță cu dispozițiile Legii

nr. 29/1990 (în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată),

instanța fondului a respins, ca neîntemeiate, excepțiile privind tardivitatea

acțiunii și lipsa plângerii administrative prealabile.

Astfel, în raport cu data de 29 august

2002, data publicării în Monitorul Oficial, a articolului unic al H.G. nr. 1355/2001

și cu faptul că anexele au fost publicate ulterior, fără a se putea stabili cu

exactitate data publicării lor, apare ca fiind formulată în termenul de un an

prevăzut de legea contenciosului administrativ, acțiunea prin care intimata-reclamantă

a solicitat și anularea H.G. nr. 1355/2001, în privința poziției 26 din Anexa

nr. 8 la această hotărâre (conform precizării de acțiune făcută la 19

septembrie 2003, în fața Tribunalului Olt care și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Craiova).

Plângerea administrativă

prealabilă a fost adresată Guvernului României, autoritatea emitentă conform

dovezii depuse odată cu precizarea de acțiune formulată la Curtea de Apel Craiova.

În privința fondului pricinii,

dezlegarea dată de Curtea de Apel Craiova este corectă și în deplin acord cu

dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului

administrativ.

Cu sentința civilă nr. 30/1996, a

Curții de Apel Craiova (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2208/1997, a Curții

Supreme de Justiție), intimata-reclamantă a făcut dovada dreptului de

proprietate asupra bunurilor incluse în Anexa nr. 8, poziția 26 din hotărârea

de guvern contestată, astfel că vătămarea adusă dreptului de proprietate al

societății agricole este evidentă și nu poate fi acceptată.

Atât situația de fapt, cât și cea de

drept au fost reținute de instanța de fond, ceea ce a condus la anularea, ca

nelegală, a H.G. nr. 1355/2001, în privința bunurilor în litigiu.

Nu va fi primită critica referitoare

la existența unui fine de neprimire a acțiunii având ca obiect anularea hotărârii

de Guvern amintite, întrucât hotărârile consiliilor locale centralizate de

Consiliul Județean Olt reprezintă doar acte premergătoare ale actului

administrativ atacat, ce nu puteau fi contestate pe cale separată.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 462 din 3 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.