ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3810/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ la data de 28 septembrie 2005, reclamantul C.C.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, să se

dispună anularea hotărârii nr. 4881 din 22 iunie 2005, emisă de pârâtă, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 23 mai 1951 - 23 mai 1954.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, deși a probat că a efectuat stagiul militar la U.M. nr. 04742, unitate constituită în detașament de muncă.

Prin sentința nr. 29 din 3

februarie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului C.C., a anulat hotărârea nr. 4881

din 22 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Alba, pe care a o

obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului,

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 23 mai 1951 - 23

mai 1954.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză,

rezultă că reclamantul C.C. a executat serviciul militar la U.M. nr. 04742 Craiova, în perioada menționată și, potrivit unei adeverințe eliberate de U.M.

nr. 02405 Pitești, unitatea militară menționată era organizată ca detașament de

muncă, astfel că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Alba.

Recurenta consideră că

instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece a nesocotit una din

condițiile esențiale prevăzute de Legea nr. 309/2002, și anume, ca beneficiarii

acestei legi să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, și nu în unitățile aparținând armatei.

Totodată, recurenta susține

că materialul probator aflat la dosarul cauzei evidențiază cu claritate că

reclamantul a efectuat stagiul militar în U.M. nr. 04742 Craiova, aparținând

fostului Minister al Forțelor Armate, iar activitățile de muncă prestate în

cadrul acestor unități nu sunt valorificate de Legea nr. 309/2002. Mai arată

recurenta că adeverința nr. CTC 54 din 8 aprilie 2005, eliberată de U.M. nr.

02405 Pitești, este neconcludentă.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă menționate.

Conform dispozițiilor art. 6

alin. (2) din legea amintită, stabilirea drepturilor prevăzute de acest act

normativ se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. nr. 02405

Pitești.

Rezultă că, potrivit

prevederilor legale menționate, beneficiarii acestui act normativ trebuie să

îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

militar în detașamente de muncă care au făcut parte din Direcția Generală a

Serviciului Muncii;

fost efectuat în perioada 1950 - 1961.

În cauză, se constată că

materialul probator administrat nu susține concluziile la care a ajuns instanța

de fond, reclamantul neîndeplinind condiția de fi efectuat stagiul militar

într-un detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Fișa de evidență aflată la

dosarul cauzei evidențiază în mod clar că reclamantul C.C. a efectuat stagiul

militar în perioada 23 mai 1951 - 23 mai 1954 în U.M. nr. 04742 Craiova, fără a

exista vreo mențiune potrivit căreia această unitate ar fi fost detașament de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. De asemenea,

reclamantul nu a depus la dosar alte mijloace de probă din care să rezulte

această împrejurare.

Este corectă observația recurentei,

potrivit căreia activitățile de muncă prestate în cadrul unităților militare

aparținând Ministerului Forțelor Armate nu pot fi luate în considerare pentru

acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. De asemenea, se

justifică critica referitoare la valoarea probantă a adeverinței nr. CTC 54 din

8 aprilie 2005, eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești, care reprezintă un

document prin care a fost înaintată fișa de evidență militară, fără a

îndreptăți concluziile la care ajunge instanța de fond.

Neîndeplinind o cerință

obligatorie prevăzută de lege, aceea ca detașamentul de muncă în care s-a

efectuat serviciul militar, să fi făcut parte din Direcția Generală a

Serviciului Muncii, rezultă că reclamantului i s-au acordat în mod nelegal

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, iar sentința pronunțată de instanța

de fond este netemeinică .

Urmează a se dispune

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, iar în fond respingerea

acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Alba împotriva sentinței civile nr. 29 din 3 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și,

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul C.C., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2006.