ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3960/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta L.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, anularea ca nelegală a deciziei nr. 609 din 15 decembrie 2005, de încadrare în grad de handicap emisă de pârâtă, încadrarea la „deficiență funcțională gravă cu beneficiul de asistent personal”, precum și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale și a unor daune morale pentru prejudiciul suferit în toată perioada în care pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod greșit, prin decizia nr. 609 din 15 decembrie 2005 a fost încadrată în gradul de handicap ACC - Gr.II cu diagnosticul de demență mixtă (senilă și vasculară), întrucât, potrivit documentelor medicale prezentate și a stării concrete în care se află, încadrarea trebuia să fie făcută la deficiență funcțională gravă cu beneficiul de asistent personal. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 402/CA din 24 mai 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamanta prezintă o afecțiune neurologică gravă, semipareză stg.

post AVC din 23 martie 2005, complicată cu demență mixtă severă (vasculară și senilă). Or, din dispozițiile Ordinului nr. 726/2002 Cap II pct. 1 rezultă că pentru categoriile prevăzute la lit. a) și b) (deficiență accentuată și deficiență gravă), certificatele de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap se vor emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale cu deficit motor apărute anterior dobândirii calității de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare. În speță, deficiența funcțională suferită de reclamantă este urmarea unui accident vascular cerebral intervenit în anul 2005, deci după împlinirea de către aceasta a vârstei standard de pensionare și, ca atare, cererea sa este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit dispozițiile Ordinului nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei, respectiv Cap. II pct. 1 lit. a) și b), ignorând atât prevederea conform căreia persoanele cu handicap mintal psihic și neurologic de intensitate accentuată sau gravă necesită măsuri speciale de protecție, precum și concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, potrivit cu care recurenta, date fiind afecțiunile grave de care suferă, respectiv demență mixtă, senilă și vasculară necesită asistarea de un însoțitor permanent.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale aplicabile, ca și prin prisma criticilor recurentei, reține că recursul formulat nu este fondat, în considerarea aspectelor prezentate în cele ce urmează. Prin decizia nr. 609 din 15 decembrie 2005, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a stabilit că recurenta L.B., suferind de demență mixtă (senilă și vasculară), se încadrează în gradul de handicap ACC - gr.II, are deficiență funcțională accentuată, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 519/2002, art. 19 alin. (1). Totodată, astfel cum o atestă și actele medicale depuse la dosar, recurenta este în vârstă de 76 de ani, are statut de pensionară pentru munca depusă și limită de vârstă, accidentul vascular cerebral care a avut drept urmări hemiplegia stângă, constituit pe fondul hipertensiunii arteriale, survenind în anul 2003, respectiv după împlinirea vârstei standard de pensionare.

În raport cu această situație de fapt, necontestată și desigur independent de gravitatea afecțiunilor de care suferă, recurenta-reclamanta nu poate beneficia de un asistent personal, întrucât, astfel după cum a reținut și instanța de fond, prevederile legale incidente nu o permit. Astfel, Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei, la pct. 10 din Precizări, prevede că numai până la împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000, se face examinarea celor care solicită eliberarea certificatului de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap care necesită protecție specială, persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare, urmând a fi îndrumate către autoritățile administrației publice locale, în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

În plus, s-au avut în vedere și prevederile Cap. II afecțiuni neurologice din același Ordin nr. 726/2002, conform cărora accesul la protecția specială prevăzută pentru persoanele cu handicap este rezervat numai pentru accidentele vasculare cerebrale, deficit motor, apărute anterior calității de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, dar nu mai târziu de vârsta standard de pensionare. Așa fiind, Înalta Curte reține că instanța de fond a dat o corectă interpretare prevederilor legale sus-menționate, menținând decizia nr. 609/2005 ca fiind legală, întrucât, nefiind întrunite cerințele stipulate în Ordinul nr. 726/2002, în evaluarea gradului de handicap stabilit nu s-au luat în considerare și sechelele după accidentul vascular cerebral survenit în anul 2003. Față de toate cele sus menționate, în raport cu care criticile recurentei-reclamante apar ca neîntemeiate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul de față, conform art. 312 C. proc.

civ., reiterând că reclamanta-recurentă are posibilitatea de a se adresa autorității administrației publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.B. împotriva sentinței civile nr. 402/CA din 24 mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.