ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 28 aprilie 2006, reclamanta SC P. SA Cluj Napoca a solicitat învestirea

cu formulă executorie a sentinței civile nr. 724/2005, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, în dosarul nr. 17705/2005.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea civilă nr.

113 din camera de consiliu de la 2 mai 2006, a respins cererea creditoarei, cu

motivarea că sentința a cărei învestire s-a solicitat, a fost pronunțată într-o

cauză de contencios administrativ și este atacată cu recurs care, potrivit art.

20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, suspendă executarea.

Instanța a mai reținut că,

în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârea

constituie titlu executoriu, dacă este definitivă și irevocabilă.

Împotriva încheierii

sus-menționate a declarat recurs, creditoarea SC P. SA Cluj Napoca, în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile

Legii nr. 554/2004, întrucât sentința a cărei învestire cu formulă executorie a

solicitat-o, a fost pronunțată într-o cauză supusă procedurii speciale

prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003, privind procedura aprobării tacite.

Recurenta-reclamantă a mai

arătat că, potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003, sentința este

irevocabilă, iar în ceea ce privește executarea, se aplică prevederile Codului

de procedură civilă, neexistând norme derogatorii în O.U.G. nr. 27/2003.

Examinând cauza, în raport

cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de înscrisurile aflate la dosar și de prevederile legale

incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat.

O.U.G. nr. 27/2003, aprobată,

cu modificări, prin Legea nr. 486/2003, reglementează o categorie aparte de

acțiuni în contencios administrativ, prin care sunt deduse judecății,

raporturile juridice care se încadrează în procedura aprobării tacite.

Fiind vorba despre raporturi

de drept administrativ, normele speciale, derogatorii, cuprinse în O.U.G. nr.

27/2003 se completează pentru situațiile care nu sunt expres reglementate, cu

dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004), iar

nu cu prevederile Codului de procedură civilă, așa cum a arătat

recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 28 din Legea

nr. 554/2004, dispozițiile legii contenciosului administrativ se completează,

la rândul lor, cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu

sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile

publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor

legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de legea în

discuție.

Art. 22 din Legea nr.

554/2004 instituie expres regula potrivit căreia hotărârile judecătorești

definitive și irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ

constituie titluri executorii, astfel încât recurgerea la normele generale ale

Codului de procedură civilă nu se justifică.

În consecință, Înalta Curte

constată că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 22 din Legea nr.

554/2004 și în temeiul art. 31 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC P. SA Cluj Napoca împotriva încheierii civile nr. 113 din 2 mai

2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2006.