ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3976/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 13 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 485/46/2006 (nr. 96/P/2006) al Curții de Apel Pitești, pe rol aflându-se cauza penală privind pe inculpatul S.G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6, 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 289, art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului. Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia.

În termen legal, inculpatul S.G. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând, în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea încheierii atacate, rejudecarea, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, susținând că încheierea menționată prezintă viciul nemotivării, este succintă, ambiguă, nemotivată, nefiind respectate dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. A mai precizat faptul că, în prezent, nu mai este comisar de poliție, că temeiul învinuirii a fost zdruncinat, că în dosar există probe doar pentru infracțiunea de mită pentru suma de 200 Euro, iar pentru restul infracțiunilor nu există probe, declarațiile denunțătorului fiind contradictorii, iar săvârșirea infracțiunii de fals intelectual nu poate fi reținută, astfel că menținerea măsurii arestării preventive este nejustificată și nelegală, iar potrivit hotărârilor C.E.D.O.

această măsură are un caracter excepțional. A mai susținut că este arestat preventiv de 6 luni, că este victima unei înscenări, datorită candidaturii sale la postul de șef la circulație, post dorit de alte persoane, că în prezent, nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, menținerea stării de arest preventiv apărând astfel ca o măsură sancționatoare. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și exista probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de fond, la 13 iunie 2006, a constatat că, față de dispozițiile art. 136 C. proc.

pen., având în vedere că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 5, 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și susținerea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 289 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuarea privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, față de împrejurarea că cercetarea judecătorească în cauză nu a fost finalizată, nefiind audiați toți martorii din acte, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, precum și față de persoana inculpatului, comisar de poliție, care prin natura funcției sale era un organ abilitat să aplice și să respecte legea, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.

Ca atare, încheierea pronunțată la 13 iunie 2006 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G. împotriva încheierii din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr. 485/46/2006 (nr. 96/P/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2006.