ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8366/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 75 din 27 martie 2002, Tribunalul Gorj, secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții B.G. și P.R. împotriva pârâților SC C. SA și S.N., i-a obligat pe pârâți să se pronunțe prin decizie asupra notificării nr. 778 din 5 octombrie 2001, i-a obligat pe aceiași pârâți la plata sumei de 300.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la îndeplinirea obligației și a respins acțiunea față de pârâta SC S.N.C. SRL.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: În baza art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare a imobilului solicitat este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură. În speță, din contractul de vânzare-cumpărare. de acțiuni nr. 28 din 18 decembrie 1999, rezultă că, dintr-un total de 57.385 de acțiuni, pârâtul S.N. a cumpărat de la SC C. SA un număr de 49.089 acțiuni, în timp ce SC S.N.C. SRL nu a cumpărat nicio acțiune. În raport de această situație, tribunalul a reținut că numai pârâții SC C. SA și S.N.

au calitate procesuală pasivă, nu și SC S.N.C. SRL. Totodată, tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei SC C. SA conform căreia notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S. București deoarece, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități a respectării termenului prevăzut de alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul. Prin decizia civilă nr. 96 din 21 iunie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis apelurile declarate de pârâții SC C. SA și S.N., a schimbat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, dispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea imobilului în litigiu și stabilirea valorii acestuia.

Pentru a pronunța această decizie intermediară, curtea de apel a reținut că sunt întemeiate criticile conform cărora în cauză trebuia introdusă A.P.A.P.S., care a efectuat privatizarea, pentru a se stabili în ce proporții imobilul a fost transmis în proprietatea pârâtei prin privatizare, dacă în proprietatea statului a mai rămas parte din imobil și ce măsuri reparatorii se pot acorda. Prin decizia nr. 135 din 6 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta SC C. SA, TÂRGU JIU să emită dispoziție motivată conform Legii nr. 10/2001, prin care să soluționeze notificarea reclamanților privind imobilul identificat de expertiză, a cărui valoare se stabilește în raport de prețul de circulație.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că pârâta deține în prezent terenul solicitat de reclamanți și nu a emis decizie ca răspuns la notificarea reclamanților, conform art. 21-23 din Legea nr. 10/2001. Tot în considerentele hotărârii, Curtea de Apel a reținut că valoarea de circulație calculată de expert pentru terenul în litigiu este de 162.787.614 lei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanții, formulând următoarele critici: Deși instanța de apel în rejudecare a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului, la concluziile căreia reclamanții au formulat obiecțiuni, arătând că nu s-a ținut seama de valoarea reală de circulație a imobilelor situate în aceeași zonă, instanța nu s-a pronunțat asupra acestor obiecțiuni și nici asupra adresei nr. 197 din 6 mai 2003 a A.I.F.

din Târgu Jiu, care comunica date cu privire la prețurile imobilelor din zonă. Recurenții au solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei și efectuarea unei noi expertize pentru stabilirea valorii reale de circulație a terenului în litigiu, pentru care sunt îndreptățiți la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001. Intimații SC C. SA și S.N. au depus la dosar întâmpinări și, respectiv, concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este fondat și va fi admis în baza art. 304 pct. 10 și 7 C. proc. civ. Prin decizia intermediară de admitere a apelului, care nu a fost atacată odată cu cea finală și a intrat astfel în puterea lucrului judecat, instanța a reținut cauza spre rejudecare, în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului în litigiu.

Așa după cum susține recurentul, instanța de apel se referă în considerentele deciziei recurate la valoarea imobilului litigios, ca fiind de 162.788.614 lei, fără a face nicio referire la criteriile care au fost avute în vedere pentru reținerea acestei valori. În condițiile în care s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, ale cărei concluzii au fost contestate de către reclamanți și în condițiile în care aceștia au înțeles să administreze și alte dovezi cu privire la valoarea de circulație a imobilului, instanța era datoare să se pronunțe motivat asupra acestor dovezi și nu să preia în mod critic valoarea stabilită prin raportul de expertiză. De fapt, sub aspectul valorii imobilului, ca element determinant în stabilirea întinderii despăgubirilor pe care trebuie să le primească reclamanții, hotărârea atacată este nemotivată.

Pe de altă parte, deși această valoare este menționată în considerente, ea nu este reluată în dispozitivul hotărârii, singurul care poate fi pus în executare. Cum nemotivarea hotărârii echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul și, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Curte de Apel. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va clarifica și cadrul procesual, ținând seama de exigențele art. 294 C. proc. civ., deoarece, așa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, în cauză au figurat ca pârâți și A.P.A.P.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, alături de pârâții chemați inițial în judecată în fața primei instanțe; în schimb, dispozitivul hotărârii nu cuprinde nicio mențiune referitoare la aceștia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții B.G. și P.R. împotriva deciziei civile nr. 135 din 6 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2006.