ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 545/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Bihor, secția comercială și contencios administrativ,
reclamanta U.A. a chemat în judecată pe pârâții SC U.C. SRL, N.L.E. și SC M. SRL
solicitând anularea convenției încheiate la 1 noiembrie 2001 de către SC U.C. SRL
și SC M. SRL.
Prin sentința comercială nr.
55/ COM din 31 ianuarie 2005 tribunalul a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
În consecință, a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă de o persoană
fără calitate procesuală activă și a respins acțiunea față de pârâta N.L.E. ca
fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă. Prin
aceeași hotărâre s-a respins cererea de intervenție în interes propriu
formulată de intervenientul K.M.I.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut că U.A. și N.L.E. s-au retras din societate
cedând părțile sociale intervenientului. Astfel, și-au pierdut orice drept
izvorât din calitatea de asociat și nu pot justifica un interes legitim în
prezenta cauză.
Cât privește cererea de
intervenție, instanța a reținut că pârâta SC U.C. SRL, deținătoarea a unui
spațiu comercial în temeiul unui contract de închiriere, s-a obligat prin actul
juridic dedus judecății să cumpere acest spațiu în momentul în care
dispozițiile legale vor permite acest lucru, iar ulterior să îl vândă pârâtei
SC M. SRL cu prețul la care l-a dobândit. S-a mai convenit ca la data
vânzării-cumpărării să se perfecteze și actul în formă autentică. Instanța a
apreciat că în speță este vorba despre o promisiune bilaterală de vânzare
cumpărare care dă naștere la obligații numai pentru viitor, în sensul
posibilității pentru beneficiarul cumpărător de a solicita încheierea actului
sau daune interese dacă promitentul vânzător a înstrăinat bunul către un terț.
S-a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 550/2002.
Apelurile declarate de E.D.,
moștenitoare a reclamantei U.A. și K.M.I. au fost respinse, ca nefondate, prin
decizia nr. 41/C/2006-A, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere că la data introducerii
acțiunii U.A. și N.L.E. nu mai aveau calitatea de asociate în cadrul societății
SC U.C. SRL, iar bunul în litigiu, la data încheierii convenției a cărei
anulare se cere, nu făcea parte din patrimoniul societății, fiind deținut în
calitate de chiriaș și pentru acest motiv nu sunt incidente dispozițiile art. 143
(în prezent art. 146) din Legea nr. 31/1990.
Instanța de control judiciar
a apreciat că tribunalul a respins în mod corect cererea de intervenție
deoarece nu au fost încălcate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 550/2002
privind vânzarea spațiilor comerciale către chiriași, care prevăd interdicția
de înstrăinare pe o perioadă de 3 ani de la momentul dobândirii imobilelor
cumpărare în baza acestei legi.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs intervenientul K.M.I.
Recurentul a invocat art. 304
pct. 8, 9 C. proc. civ.
Recurentul, în susținerea
motivelor de recurs invocate, a criticat decizia atacată sub următoarele
aspecte:
Excepțiile lipsei calității
procesuale active și pasive s-au admis în mod greșit deoarece acțiunea s-a
introdus anterior cesiunii, iar art. 143 se aplică și promisiunii de vânzare
cumpărare.
instanța a interpretat
corect actul ca fiind o promisiune de vânzare, dar a interpretat greșit clauza
privitoare la termenul în care se va perfecta vânzarea. Recurentul consideră că
voința părților nu a fost ca actul să se încheie după expirarea celor 3 ani
prevăzuți de lege, ci într-un termen imediat următor intrării bunului în
patrimoniul societății.
Înalta Curte, analizând
decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de
criticile formulate, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele
considerente:
Curtea găsește nefondat și
motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.
civ., în condițiile în care instanțele de fond și de apel s-au pronunțat în
raport de probele administrate. Judecătorul care a cercetat fondul cauzei nu a
interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura
ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Raporturile juridice
dintre părți au fost analizate din perspectiva înscrisului de la fila 5 din
dosarul de fond ce a guvernat relațiile cocontractanților, iar natura juridică
a acestui act nu a fost nici schimbată și nici denaturată de instanța de apel.
În speță este vorba despre o promisiune bilaterală de vânzare „în condițiile în
care normele legale vor permite”. Astfel, părțile au înțeles să supună viitorul
contract de vânzare-cumpărare nu numai voinței cocontractanților, dar și legii.
De altfel, numai convențiile legal făcute pot produce efecte juridice între
părți, art. 969 C. civ.
Curtea găsește nefondat și
motivul de recurs invocat de recurent si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de fond a
recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat
greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu
totul eronat.
Recurenta a criticat greșita
soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive. Din
verificarea înscrisurilor dosarului, rezultă că la data soluționării
excepțiilor se produsese cesiunea părților sociale, iar interesul pentru ca
părțile să stea în judecată trebuie să existe pe tot parcursul litigiului, să
fie unul prezent, actual.
Cât privește prevederile art.
143 din Legea nr. 31/1990, ele vizează numai acte de dispoziție, iar
aplicabilitatea nu poate fi extinsă la alte acte juridice decât cele expres
avute în vedere de legiuitor. În consecință, nu rezultă o greșită aplicare a
legii nici sub acest aspect.
Pentru aceste motive,
conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat
de intervenientul K.M.I. asociat unic al SC U.C. SRL ORADEA împotriva deciziei nr.
41/C/2006 – A din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și
de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de intervenientul K.M.I. asociat unic al SC U.C. SRL ORADEA
împotriva deciziei nr. 41/C/2006 – A din 28 martie 2006 a Curții de Apel
Oradea, secția comercială, contencios-administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 februarie 2007.