ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta C.N.T.A.R.T. SA

Otopeni a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei SC D.

SRL Bacău din spațiul proprietatea reclamantei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a reziliat contractul de închiriere încheiat cu pârâta,

constatând că SC T.T. SRL Bacău a procedat la subînchirerea spațiului, astfel

încălcând dispozițiile contractului de închiriere.

Prin precizarea acțiunii

intițiale, reclamanta a solicitat judecarea cererii pe calea dreptului comun,

invocând dispozițiile art. 1074 și următoarele, art. 480 C. civ. și

dispozițiile Legii nr. 114/1996, solicitând obligarea pârâtei la predarea

spațiului pe care îl deține fără titlu.

În interesul reclamantei a

formulat cerere de intervenție SC T.T. SRL Bacău.

Tribunalul Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, investit cu soluționarea cauzei, având ca

obiect evacuare, urmare declinării de competență de către Judecătoria Bacău, a

admis acțiunea formulată de către reclamantă și cererea de intervenție în

interesul reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul commercial în

sup. de 62 m.p. situat în incinta Agenției T. din Bacău.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că din interpretarea clauzelor contractului de colaborare,

încheiat între pârâtă și intervenientă, rezultă că acesta reprezintă, în

realitate, un contract de închiriere, cu termen de închiriere până la data de 1

noiembrie 2002. Nici reclamanta și nici intervenienta nu au încetat contractele,

astfel că au beneficiat de tacita relocațiune. Totodată, intervenienta a

încheiat cu pârâta, un contract de asociere în participațiune pentru prestări

servicii de consultanță pentru o perioadă de 3 ani, iar asociata SC T.T. SRL a

adus ca aport spațiul comercial în discuție, fără a cere acordul proprietarului.

Din analiza acestui contract, tribunalul a constatat că este în realitate un

alt contract de închiriere, dorit a fi escamotat prin obligațiile de

confidețialitate asumate. În lipsa titlului legal pentru spațiul în litigiu și

în lipsa acordului reclamantei privind folosința spațiului din patrimoniul său,

acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta invocând că litigiul este civil și nu comercial, că

instanța nu a analizat contractul de asociere în participațiune, valabil și

opozabil erga omnes, că evacuarea este strict legată de plata contravalorii

îmbunătățirilor care au sporit valoarea imobilului și că în mod greșit a fost

admisă cererea de intervenție în condițiile în care contractul de asociere nu a

fost desființat.

Prin decizia civilă nr. 119

din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins apelul declarat de pârâtă.

Curtea de apel și-a motivat

decizia adoptată pe comercialitatea litigiului, caracter conferit de natura

bunului, care este un spațiu commercial, parte componentă a fondului de comerț

al intimatei și de natura activității desfășurate de pârâtă, societate

comercială.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța de apel a reținut că locațiunea în speța de față are caracter intuitu

personae și transmiterea folosinței oricărei alte persoane nu se poate face

decât cu acordul proprietarului.

În ceea ce privește

obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor, curtea a apreciat

că nu se impune suspendarea cauzei până la soluționarea litigiului privind

stabilirea unui drept de retenție.

Totodată, a reținut că

cererea de intervenție a fost legal admisă, aceasta având caracterul unei

apărări.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta în termen legal, invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trmiterea cauzei

spre rejudecare la Judecătoria Bacău, ca instanță competentă material.

Criticile pârâtei au vizat

următoarele aspecte:

Instanța de apel a apreciat

că litigiul are caracter comercial fără a preciza și temeiurile care au stat la

baza acestei aprecieri. Părțile nu au fost niciodată legate printr-un contract,

acesta fiind motivul pentru care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile dreptului comun.

Cererea de suspendare a

litigiului de față, până la soluționarea celui privind obligarea reclamantei la

plata contravalorii îmbunătățirilor și stabilirea unui drept de retenție a fost

în mod nelegal respinsă, cu motivarea că între părți nu a existat nici un

raport juridic. Prin această măsură, instanțele au influențat procesul intentat

reclamantei.

Examinând recursul în

contextul criticilor formulate, Înalta Curte va lua spre examinare motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., care vizează încălcarea

competenței altei instanțe.

Din analiza actelor

dosarului, se constată că în cauză reclamanta C.N.T.A.R.T. SA Otopeni a

investit instanța de judecată cu o acțiune având un obiect clar determinat,

anume evacuarea pârâtei SC D. SRL Bacău din imobilul situat în incinta A.T. Bacău,

spațiu în incinta căreia pârâta își desfășura activitatea. Prin obiectul

acțiunii și motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a

arătat că evacuarea cerută se impune deoarece pârâta deține spațiul fără titlu.

Reclamanta a înțeles să

utilizeze calea acțiunii în evacuare, specifică raporturilor juridice de

locațiune, care sunt raporturi juridice de obligații. Astfel, reclamanta în

calitate de proprietară a spațiului în litigiu a închiriat intervenientei

spațiul comercial pentru o perioadă de un an. Deși contractul conține o clauză

privind interzicerea subînchirierii, fără acordul proprietarului, intervenienta

a încheiat un „contract de colaborare” cu pârâta la data de 1 noiembrie 2002,

iar la data de 1 iulie 2005 un contract de asociere în participațiune.

Actul intitulat „contract de

colaborare” are ca efect juridic translațiunea folosinței bunului în schimbul

chiriei, între intervenientă și pârâtă stabilindu-se raporturi juridice de

locațiune. Dreptul de folosință al spațiului necesar desfășurării obiectului de

activitate al societății pârâte face parte din fondul de comerț, fiind guvernat

de dispozițiile legii comerciale.

Având în vedere că dreptul

de folosință al unui bun este în toate cazurile, un drept de creanță, el poate

fi transmis după regulile aplicabile fondului de comerț. Prin urmare, locațiunea

unui imobil aparținând fondului de comerț, constituie un act de comerț și

atunci inevitabil acțiunea în evacuare este comercială și trebuie supusă legii

comerciale.

În ceea ce privește critica

privind necesitatea suspendării pricinii până la soluționarea dosarului având

ca obiect plata contravalorii îmbunătățirilor realizate de pârâtă în spațiul în

litigiu, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cerere respinsă, Înalta

Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de apel faptul că nu se justifică

măsura întreruperii cursului judecății, raportat la lipsa titlului legal care

să justifice folosința spațiului și lipsa temeiului din care să rezulte dreptul

chiriașului la despăgubiri pentru sporul de valoare adus spațiului. În această

situație, având în vedere caracterul facultativ al suspendării, în mod corect

s-a analizat și oportunitatea dispunerii acestei măsuri în raport de dreptul părților

de a beneficia de o judecată în timp rezonabil.

Înalta Curte, având în

vedere că recurenta a invocat motivele de recurs fără să le dezvolte separat

așa cum era obligată de art. 302

1

C. proc. civ., a avut în vedere

numai criticile referitoare la dispozițiile legale mai sus citate și care se

pot încadra în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu și motivele

prevăzute de punctele 4, 7, 8 și 9 care nu au fost dezvoltate în fapt și în

drept de către recurentă.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC D. SRL BACĂU împotriva deciziei civile nr. 119

din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.