ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta C.N.T.A.R.T. SA Otopeni a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea pârâtei SC D. SRL Bacău din spațiul proprietatea reclamantei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a reziliat contractul de închiriere încheiat cu pârâta, constatând că SC T.T. SRL Bacău a procedat la subînchirerea spațiului, astfel încălcând dispozițiile contractului de închiriere. Prin precizarea acțiunii intițiale, reclamanta a solicitat judecarea cererii pe calea dreptului comun, invocând dispozițiile art. 1074 și următoarele, art. 480 C. civ.

și dispozițiile Legii nr. 114/1996, solicitând obligarea pârâtei la predarea spațiului pe care îl deține fără titlu. În interesul reclamantei a formulat cerere de intervenție SC T.T. SRL Bacău. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, investit cu soluționarea cauzei, având ca obiect evacuare, urmare declinării de competență de către Judecătoria Bacău, a admis acțiunea formulată de către reclamantă și cererea de intervenție în interesul reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul commercial în sup. de 62 m.p. situat în incinta Agenției T. din Bacău. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din interpretarea clauzelor contractului de colaborare, încheiat între pârâtă și intervenientă, rezultă că acesta reprezintă, în realitate, un contract de închiriere, cu termen de închiriere până la data de 1 noiembrie 2002. Nici reclamanta și nici intervenienta nu au încetat contractele, astfel că au beneficiat de tacita relocațiune.

Totodată, intervenienta a încheiat cu pârâta, un contract de asociere în participațiune pentru prestări servicii de consultanță pentru o perioadă de 3 ani, iar asociata SC T.T. SRL a adus ca aport spațiul comercial în discuție, fără a cere acordul proprietarului. Din analiza acestui contract, tribunalul a constatat că este în realitate un alt contract de închiriere, dorit a fi escamotat prin obligațiile de confidețialitate asumate. În lipsa titlului legal pentru spațiul în litigiu și în lipsa acordului reclamantei privind folosința spațiului din patrimoniul său, acțiunea a fost admisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta invocând că litigiul este civil și nu comercial, că instanța nu a analizat contractul de asociere în participațiune, valabil și opozabil erga omnes, că evacuarea este strict legată de plata contravalorii îmbunătățirilor care au sporit valoarea imobilului și că în mod greșit a fost admisă cererea de intervenție în condițiile în care contractul de asociere nu a fost desființat. Prin decizia civilă nr. 119 din 27 octombrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de pârâtă. Curtea de apel și-a motivat decizia adoptată pe comercialitatea litigiului, caracter conferit de natura bunului, care este un spațiu commercial, parte componentă a fondului de comerț al intimatei și de natura activității desfășurate de pârâtă, societate comercială.

Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că locațiunea în speța de față are caracter intuitu personae și transmiterea folosinței oricărei alte persoane nu se poate face decât cu acordul proprietarului. În ceea ce privește obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor, curtea a apreciat că nu se impune suspendarea cauzei până la soluționarea litigiului privind stabilirea unui drept de retenție. Totodată, a reținut că cererea de intervenție a fost legal admisă, aceasta având caracterul unei apărări. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trmiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Bacău, ca instanță competentă material.

Criticile pârâtei au vizat următoarele aspecte: Instanța de apel a apreciat că litigiul are caracter comercial fără a preciza și temeiurile care au stat la baza acestei aprecieri. Părțile nu au fost niciodată legate printr-un contract, acesta fiind motivul pentru care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile dreptului comun. Cererea de suspendare a litigiului de față, până la soluționarea celui privind obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor și stabilirea unui drept de retenție a fost în mod nelegal respinsă, cu motivarea că între părți nu a existat nici un raport juridic. Prin această măsură, instanțele au influențat procesul intentat reclamantei. Examinând recursul în contextul criticilor formulate, Înalta Curte va lua spre examinare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., care vizează încălcarea competenței altei instanțe. Din analiza actelor dosarului, se constată că în cauză reclamanta C.N.T.A.R.T. SA Otopeni a investit instanța de judecată cu o acțiune având un obiect clar determinat, anume evacuarea pârâtei SC D. SRL Bacău din imobilul situat în incinta A.T. Bacău, spațiu în incinta căreia pârâta își desfășura activitatea. Prin obiectul acțiunii și motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a arătat că evacuarea cerută se impune deoarece pârâta deține spațiul fără titlu. Reclamanta a înțeles să utilizeze calea acțiunii în evacuare, specifică raporturilor juridice de locațiune, care sunt raporturi juridice de obligații. Astfel, reclamanta în calitate de proprietară a spațiului în litigiu a închiriat intervenientei spațiul comercial pentru o perioadă de un an.

Deși contractul conține o clauză privind interzicerea subînchirierii, fără acordul proprietarului, intervenienta a încheiat un „contract de colaborare” cu pârâta la data de 1 noiembrie 2002, iar la data de 1 iulie 2005 un contract de asociere în participațiune. Actul intitulat „contract de colaborare” are ca efect juridic translațiunea folosinței bunului în schimbul chiriei, între intervenientă și pârâtă stabilindu-se raporturi juridice de locațiune. Dreptul de folosință al spațiului necesar desfășurării obiectului de activitate al societății pârâte face parte din fondul de comerț, fiind guvernat de dispozițiile legii comerciale. Având în vedere că dreptul de folosință al unui bun este în toate cazurile, un drept de creanță, el poate fi transmis după regulile aplicabile fondului de comerț.

Prin urmare, locațiunea unui imobil aparținând fondului de comerț, constituie un act de comerț și atunci inevitabil acțiunea în evacuare este comercială și trebuie supusă legii comerciale. În ceea ce privește critica privind necesitatea suspendării pricinii până la soluționarea dosarului având ca obiect plata contravalorii îmbunătățirilor realizate de pârâtă în spațiul în litigiu, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cerere respinsă, Înalta Curte apreciază că în mod corect a reținut instanța de apel faptul că nu se justifică măsura întreruperii cursului judecății, raportat la lipsa titlului legal care să justifice folosința spațiului și lipsa temeiului din care să rezulte dreptul chiriașului la despăgubiri pentru sporul de valoare adus spațiului.

În această situație, având în vedere caracterul facultativ al suspendării, în mod corect s-a analizat și oportunitatea dispunerii acestei măsuri în raport de dreptul părților de a beneficia de o judecată în timp rezonabil. Înalta Curte, având în vedere că recurenta a invocat motivele de recurs fără să le dezvolte separat așa cum era obligată de art. 302 1 C. proc. civ., a avut în vedere numai criticile referitoare la dispozițiile legale mai sus citate și care se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu și motivele prevăzute de punctele 4, 7, 8 și 9 care nu au fost dezvoltate în fapt și în drept de către recurentă. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL BACĂU împotriva deciziei civile nr. 119 din 27 octombrie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.