ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1832/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 28.01.2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. Complex Hotelier S.A., revizuirea deciziei nr. 758 din 20 decembrie 2021 a Tribunalului Bacău – secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019, susținând că prin această hotărâre s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 46/13.05.2010 a Curții de Apel Bacău și a deciziei nr. 1447/20.11.2017 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că problema proprietății spațiului a fost lămurită definitiv în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2008 în care s-au pronunțat cele două decizii în cauzele având ca obiect revendicare și evacuare.

Susține că subzistă autoritatea/puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1447/2017 a Curții de Apel Bacău, prin care instanța a statuat cu privire la dreptul său de proprietate, indicând în mod expres în motivare faptul că "o transcriere poate fi rectificată prin acțiunea de carte funciară".

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând, în esență, că nu există autoritate de lucru judecat în privința hotărârilor invocate.

Examinând decizia civilă ce se cere a fi revizuită prin raportare la dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: … există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii;

- hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite;

- cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În cauza de față se invocă efectul pozitiv a două hotărâri anterioare, pronunțate în alte litigii purtate între părți, efect reglementat de art. 430 alin. (2) și respectiv art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin aceste prevederi legale legiuitorul a consacrat în mod explicit și efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Din lucrările dosarului rezultă că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia atacată cu revizuire a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, act normativ prin care dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. au fost modificate prin menționarea expresă a încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel încât sub imperiul noii reglementări, spre deosebire de cea anterioară, revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. poate privi și încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat.

De aceea, se poate proceda la analiza admisibilității revizuirii prin prisma acestor prevederi legale, aplicabile cauzei.

În cauza soluționată prin decizia atacată cu revizuire, în dosarul nr. x/2019, instanța de fond a fost învestită cu mai multe cereri: plângerea împotriva unei încheieri de reexaminare date de registratorul de carte funciară (respinsă ca neîntemeiată), rectificarea cărții funciare nr. x care menționează că proprietar al spațiului de 250 mp din Bacău, strada x, situat la parterul B., este pârâta S.C. C. S.A. (cerere respinsă de judecătorie) și evacuarea din acest spațiu a aceleiași pârâte (cerere admisă).

Tribunalul Bacău a respins apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii primei instanțe – care privea soluția dată cererii de rectificare – și a admis apelul pârâtei, respingând cererea de evacuare.

În speță, revizuenta invocă încălcarea de către această ultimă instanță a efectului pozitiv, respectiv a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 46/13.05.2010 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2008, hotărâre prin care s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta A. și s-a dispus evacuarea S.C. C. S.A. din spațiul în suprafață de 250 mp situat în incinta B., cu argumentarea că acesta din urmă a fost din anul 1992 chiriaș în acest spațiu, că reclamanta A. a deținut spațiul din anul 1978 ca proprietar, astfel că, față de încetarea dreptului de folosință justificat anterior de S.C. C. S.A., se impune evacuarea acestuia.

Cu privire la această decizie, prin decizia nr. 432/30.05.2017 a Tribunalului Bacău, definitivă, pronunțată în cadrul unei contestații la executare, s-a constatat împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și pierderea titlului executoriu.

S-a mai invocat prin cererea de față și autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1447/20.11.2017 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2013; cauza a avut ca obiect o cerere de revendicare a aceluiași spațiu (cu privire la care în cauza pendinte s-a cerut rectificarea cărții funciare) formulată de S.C. C. S.A. în contradictoriu cu revizuienta; cererea de revendicare imobiliară a fost respinsă cu caracter definitiv, cu argumentul că în realitate A. este proprietarul spațiului și nu reclamantul C. S.A..

În considerentele deciziei atacate cu revizuire, Tribunalul Bacău a reținut că susținerile reclamantei referitoare la autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare nu pot fi primite, "solicitarea reclamantei de rectificare a înscrierilor din cartea funciară întemeindu-se pe decizia nr. 1447/20.11.2017 decizie prin care însă instanța nu s-a pronunțat în sensul desființării titlului pârâtei (protocolul de divizare) în baza căruia aceasta și-a intabulat dreptul de proprietate ci doar a menținut soluția de respingere a acțiunii în revendicare formulată de S.C. Complex Hotelier S.A. (intimata-pârâtă din prezenta cauză) în calitatea de reclamant în contradictoriu cu A. (apelanta-reclamantă din prezenta cauză) în calitate de pârâtă. Pe cale de consecință, chiar dacă în considerentele deciziei mai sus amintite s-au făcut statuări cu privire la calitatea de proprietar a apelantei-reclamante, atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă prin care titlul pârâtei să fie desființat, acțiunea reclamantei de rectificare carte funciară este neîntemeiată, cum în mod corect a reținut și prima instanță".

Față de aceste considerente, tribunalul, prin decizia a cărei revizuire se solicită a constatat că "titlurile părților au fost analizate și s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelanta-reclamantă este proprietară, însă nicio instanță nu s-a pronunțat asupra restituirii bunului în cadrul unei acțiuni în revendicare promovată de reclamantă, singura care a formulat o astfel de acțiune fiind intimata-pârâtă, acțiune care însă a fost respinsă".

În argumentarea raționamentului reținut mai sus, instanța de apel a reținut că decizia nr. 46/13.05.2010 a Curții de Apel Bacău, prin care se admisese deja cererea de evacuare nu a fost pusă în executare de A. în termenul general de prescripție, iar prin decizia nr. 1447/20.11.2017 a Curții de Apel Bacău, acțiunea în revendicare formulată de către S.C. C. S.A. a fost respinsă, statuându-se cu privire la calitatea de proprietar al spațiului în litigiu a A., ceea ce nu împiedică revizuenta de față la formularea unei acțiuni în revendicare.

Cum s-a notat mai sus, la enumerarea cerințelor de admisibilitate ale cererii de față, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. (art. 322 pct. 7 în vechiul C. proc. civ.), s-a arătat în mod constant în doctrină și în jurisprudență că între cerințele de admisibilitate a cererii se găsește și aceea ca autoritatea de lucru judecat (în cauza de față efectul pozitiv al lucrului judecat) să nu se fi invocat sau, dacă a fost invocat, să nu fi fost examinat de instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire.

În argumentarea acestei condiții s-a arătat că instanța de retractare nu se poate transforma într-o instanță de reformare, care să realizeze un control judiciar al hotărârii atacate cu calea de atac a revizuirii; de aceea, în prezența invocării autorității de lucru judecat și a examinării acesteia de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, cererea de revizuire nu poate fi primită.

În acest context, întrucât dezlegările date prin deciziile civile invocate ca având autoritate de lucru judecat în sens pozitiv au făcut obiectul judecății în dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se solicită a fi revizuită, iar instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire a examinat expres limitele în care cele două hotărâri anterioare produc efecte și, deci, efectul pozitiv al lucrului judecat ce se invocă prin prezenta cerere de revizuire, nu se poate pretinde din nou valorificarea lor prin intermediul revizuirii.

O atare verificare ar îmbrăca forma unei cenzuri de legalitate a soluției astfel pronunțate; or, instanța de revizuire nu poate, raportat la dispozițiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect.

Față de considerentele expuse, constatând că cerințele de admisibilitate mai sus enumerate au caracter cumulativ și cel puțin una dintre ele nu este îndeplinită, rezultă că nu este utilă cauzei analiza celorlalte cerințe; în consecință, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 758 din 20 decembrie 2021 a Tribunalului Bacău – secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Văzând și culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga pe revizuentă la plata sumei de 5.181,13 RON către intimata S.C. Complex Hotelier S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 758 din 20 decembrie 2021 a Tribunalului Bacău – secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe revizuentă la plata sumei de 5.181,13 RON către intimata S.C. Complex Hotelier S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.