ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8588/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 26 aprilie 2005, reclamanții

F.X.L. și F.A.D. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului

București (prin Primarul General) și Statul Român (prin Ministerul Finanțelor

Publice), solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și

liniștită posesie a imobilelor situate în București, str. A. nr. 42, str. L.

nr. 104 și Cal. M. nr. 53.

În motivarea acțiunii, întemeiate pe

art. 21 din Constituție și art. 480 C. civ., reclamanții au susținut că:

- sunt moștenitorii tatălui lor,

proprietar al imobilelor menționate, care au fost naționalizate prin Decretul

nr. 92/1950;

- au obținut de abia în anul 2004

actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a căror scoatere din țară era

interzisă în perioada când au părăsit România;

- pe terenul viran de 1055 mp. din cal. M. nr. 53

se edifică o clădire care va deveni, probabil, sediul unei asociații a

economiștilor, construcția din str. L. nr. 104 (parter și două etaje) este

închiriată de Primăria Municipiului București unor firme, iar imobilul din str.

A. (apartament de 5 camere și dependințe la parterul unei vile și teren de 652

mp) a fost înstrăinat.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 951 din 13 septembrie 2005, a admis excepția de

inadmisibilitate (invocată din oficiu) și, ca atare, a respins acțiunea.

S-a reținut că, potrivit art. 6

alin. (2) din Legea nr. 213/1998, revendicarea pe calea dreptului comun a unor

imobile preluate de stat în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950,

este inadmisibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar procedura prealabilă instituită de acest

ultim act normativ nu încalcă principiul constituțional al liberului acces la

justiție.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 94 din 1

martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că:

- pentru restituirea imobilelor

preluate abuziv de stat reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de Legea

nr. 10/2001;

- această procedură prealabilă nu

îngrădește accesul la justiție deoarece se parcurge mai rapid, fără

formalitățile riguroase pe care le presupune un proces civil, iar actul

administrativ emis de entitatea investită cu soluționarea notificării este

supus controlului instanței judecătorești.

Reclamanții au declarat recurs, prin

care au solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanța

competentă să soluționeze fondul cererii.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 21 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 1

din Protocolul adițional al C.E.D.O., reclamanții au susținut că:

- deoarece au părăsit România în

copilărie, nu cunoșteau care sunt proprietățile imobiliare ale tatălui lor și

valoarea acestora, iar clarificarea aspectelor menționate și obținerea actelor

doveditoare au durat până la 9 septembrie 2004;

- acțiunea în revendicare este

principial imprescriptibilă, astfel că limitările aduse exercitării acestui

demers sunt contrare legii fundamentele și C.E.D.O.

Recursul este nefondat deoarece:

- potrivit art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998, revendicarea bunurilor imobile preluate abuziv de stat în

perioada 6 martie 1944-22 decembrie 1989, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă

ulterior adoptării Legii nr. 10/2001, proprietarii deposedați sau urmașii

acestora având la dispoziție măsurile reparatorii prevăzute de ultimul act

normativ;

- reclamanții, succesori ai

defunctului proprietar, au revendicat după adoptarea Legii nr. 10/2001, în

condițiile prevăzute de Codul civil, imobile preluate abuziv de stat în

perioada menționată și nu au atacat constituționalitatea art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 213/1998;

- textul precizat nu aduce nici o

atingere dreptului de proprietate și, ca atare, nu este contrar C.E.D.O.;

- drept consecință, soluția primei

instanțe, confirmată în apel, este corectă.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamanții F.X.L. și F.A.D. împotriva deciziei civile nr. 94/A din 1 martie

2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.