ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8588/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 26 aprilie 2005, reclamanții F.X.L. și F.A.D. au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București (prin Primarul General) și Statul Român (prin Ministerul Finanțelor Publice), solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilelor situate în București, str. A. nr. 42, str. L. nr. 104 și Cal. M. nr. 53. În motivarea acțiunii, întemeiate pe art. 21 din Constituție și art. 480 C. civ., reclamanții au susținut că: - sunt moștenitorii tatălui lor, proprietar al imobilelor menționate, care au fost naționalizate prin Decretul nr. 92/1950; - au obținut de abia în anul 2004 actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a căror scoatere din țară era interzisă în perioada când au părăsit România; - pe terenul viran de 1055 mp.

din cal. M. nr. 53 se edifică o clădire care va deveni, probabil, sediul unei asociații a economiștilor, construcția din str. L. nr. 104 (parter și două etaje) este închiriată de Primăria Municipiului București unor firme, iar imobilul din str. A. (apartament de 5 camere și dependințe la parterul unei vile și teren de 652 mp) a fost înstrăinat. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 951 din 13 septembrie 2005, a admis excepția de inadmisibilitate (invocată din oficiu) și, ca atare, a respins acțiunea. S-a reținut că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, revendicarea pe calea dreptului comun a unor imobile preluate de stat în temeiul Decretului de naționalizare nr. 92/1950, este inadmisibilă, reclamanții fiind îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar procedura prealabilă instituită de acest ultim act normativ nu încalcă principiul constituțional al liberului acces la justiție.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 94 din 1 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți. S-a reținut că: - pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001; - această procedură prealabilă nu îngrădește accesul la justiție deoarece se parcurge mai rapid, fără formalitățile riguroase pe care le presupune un proces civil, iar actul administrativ emis de entitatea investită cu soluționarea notificării este supus controlului instanței judecătorești. Reclamanții au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanța competentă să soluționeze fondul cererii.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 21 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 1 din Protocolul adițional al C.E.D.O., reclamanții au susținut că: - deoarece au părăsit România în copilărie, nu cunoșteau care sunt proprietățile imobiliare ale tatălui lor și valoarea acestora, iar clarificarea aspectelor menționate și obținerea actelor doveditoare au durat până la 9 septembrie 2004; - acțiunea în revendicare este principial imprescriptibilă, astfel că limitările aduse exercitării acestui demers sunt contrare legii fundamentele și C.E.D.O.

Recursul este nefondat deoarece: - potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, revendicarea bunurilor imobile preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1944-22 decembrie 1989, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă ulterior adoptării Legii nr. 10/2001, proprietarii deposedați sau urmașii acestora având la dispoziție măsurile reparatorii prevăzute de ultimul act normativ; - reclamanții, succesori ai defunctului proprietar, au revendicat după adoptarea Legii nr. 10/2001, în condițiile prevăzute de Codul civil, imobile preluate abuziv de stat în perioada menționată și nu au atacat constituționalitatea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998; - textul precizat nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate și, ca atare, nu este contrar C.E.D.O.; - drept consecință, soluția primei instanțe, confirmată în apel, este corectă.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanții F.X.L. și F.A.D. împotriva deciziei civile nr. 94/A din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.