ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2895/2006

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava nr. 7312/2003 reclamantul Z.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

Primăria comunei Grănicești, prin primar și Prefectura județului Suceava,

anularea dispoziției nr. 181/2003 emisă de Primarul comunei Grănicești și

acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din casă și anexe, preluat

abuziv de stat și demolat.

În motivarea acțiunii reclamantul a

precizat că părinții săi au moștenit de la bunici un imobil în satul Dănila

comuna Dărmănești, însă în perioada când tatăl său, etnic german, a fost

deportat la minele din Dombas, în fosta U.R.S.S., imobilul respectiv a fost

trecut în rezerva comunei „pentru instituții publice” iar ulterior a fost

demolat. Terenul pe care erau amplasate casa, șura și grajdul i-a fost

restituit în baza Legii nr. 18/1991.

Prin sentința civilă nr. 679 din 13

iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis acțiunea și s-a

desființat dispoziția nr. 181/2003; totodată s-a stabilit că reclamantul este

îndreptățit la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma

despăgubirilor bănești pentru imobilele casă de locuit, cu grajd și șură

situate în satul Dănilă, comuna Dărmănești, județul Suceava.

În motivarea sentinței s-a reținut

că, prin actele de stare civilă, reclamantul a făcut dovada vocației

succesorale, dispozițiile art. 4.4 din H.G. nr. 498/2004 neimpunând a se face

dovada calității de unic moștenitor.

Potrivit extrasului de C.F. bunica

reclamantului Z.B. a fost proprietară în indiviziune cu copii săi între care și

tatăl reclamantului asupra parcelelor înscris în C.F. inclusiv asupra parcelei

80, clădire cu casă. S-a mai reținut că prin procesul-verbal din 11 noiembrie

1947 se dovedește preluarea abuzivă a imobilelor solicitate, nefiind incidente

dispozițiile Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamantul, Prefectul județului Suceava și Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice.

Ulterior, reclamantul a precizat că

renunță la judecata apelului.

În motivarea apelurilor pârâții au

susținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății, a calității de

moștenitor și a preluării abuzive.

Prin decizia civilă nr. 34 din 17

ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-au respins apelurile

declarate de pârâți și s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata

apelului.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a reținut că în cauză s-a dovedit preluarea abuzivă și demolarea

construcțiilor care constituiau o gospodărie țărănească, situație în care nu-și

găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

invocat de apelanți.

Decizia pronunțată în apel a fost

recurată de către Prefectul județului Suceava și D.G.F.P. Suceava, în calitate

de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea recursului declarat de

Prefectul județului Suceava se susține, în esență, că în mod greșit s-a respins

apelul întrucât pentru imobilele solicitate de reclamant nu este posibilă

restituirea în natură, ci acordarea uneia din măsurile reparatorii prevăzute de

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Deși acest recurent nu a indicat

concret temeiul juridic pe care se întemeiază recursul, indicând generic

dispozițiile art. 299-304 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face

posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

În recursul declarat de D.G.F.P.

Suceava se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. și se susține, în esență, că pentru termenul din 17 ianuarie 2005

procedura de citare nu a fost îndeplinită cu Ministerul Finanțelor Publice ci

numai cu D.G.F.P. Suceava care nu are calitate procesuală proprie în prezenta

cauză, fiind doar un mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, în baza unei

declarații remisă în acest sens.

Referitor la fondul cauzei, s-a

arătat că reclamantul nu a făcut dovada calității de unic moștenitor și nici a

proprietății în integralitatea ei, iar pe de altă parte că în cauză sunt incidente

dispozițiile legii privind reforma agrară.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, combătând criticile

formulate de recurenți.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Contrar celor susținute de

recurentul Prefectul județului Sucea, instanțele care s-au pronunțat anterior

în cauză au reținut în mod judicios că imobilele ce fac obiectul prezentei

cauze nu pot fi restituite în natură, motiv pentru care s-a stabilit că

reclamantul este îndreptățit la obținerea de măsuri reparatorii prin

echivalent, în condițiile prevederilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001,

astfel că acest recurs se privește ca nefondat.

Referitor la recursul declarat de

D.G.F.P. Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice,

Curtea constată următoarele:

Nu poate fi reținută critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În apel, ca de altfel și la fond,

Ministerul Finanțelor Publice a fost reprezentat de D.G.F.P. Suceava, în baza

mandatului special acordat prin delegația nr. 66087 din 1 octombrie 2004,

situație față de care în mod corect s-a dispus citarea acesteia în cauză.

Nu sunt întemeiate nici criticile

referitoare la fondul cauzei.

În materia Legii nr. 10/2001

calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor îndreptățite la măsurile

reparatorii, prevăzute expres prin dispozițiile art. 3 lit. a)-c).

Persoana fizică îndreptățită la

restituire, moștenitoare a fostului proprietar trebuie să dovedească această

calitate, de moștenitoare și nu interesează dacă este unic moștenitor sau sunt

mai mulți moștenitori, regula unanimității specifică acțiunii în revendicare

negăsindu-și aplicabilitatea în astfel de litigii.

Cu probele administrate, s-a făcut

dovada proprietății imobilului și că acesta a fost preluat de stat în mod

abuziv.

Față de considerentele expuse, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a

respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Prefectul județului Suceava și Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P. împotriva deciziei civile nr. 34 din 17 ianuarie 2005, a Curții de

Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 martie

2006.