ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2903/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. 3178/44 din 15 iunie 2006, reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B., anularea Hotărârii nr. 19388 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), întrucât s-a născut la data de 21 noiembrie 1943 în comuna Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea în timpul strămutării părinților săi, din Bulgaria în România. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 126 din 31 octombrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamantul V.I.

în contradictoriu cu pârâta C.J.P.B. A desființat Hotărârea nr. 19388 din 31 mai 2006 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamantul a făcut dovada prin probele administrate că, părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în România, reclamantul fiind născut în perioada de refugiu, motiv pentru care el beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta, C.J.P.B., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că, reclamantul s-a născut după mai mult de 3 ani față de data de 7 septembrie 1940 când a fost semnat Tratatul de la Craiova, astfel că, fiind născut pe teritoriul românesc, după ce părinții săi fuseseră strămutați, reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. se constată că, recursul este nefondat. Este necontestat faptul că, reclamantul V.I. s-a născut la data de 21 noiembrie 1943 din părinții V.M. și V.N., în comuna Mihail Kogălniceanu, Județul Tulcea, părinții săi fiind strămutați din Bulgaria în România. Se retine că, reclamantul a făcut dovada strămutării părinților săi cu înscrisuri. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în actul normativ.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, din Bulgaria în România a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a refugiului. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului strămutării părinților săi a suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Prevederile legale referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente cauzei. În speță se pun în discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu/ erau strămutați, iar nu calitatea nou născutului de succesor legal al părinților, reglementată de C. civ.

- Cartea III, art. 650 și următoarele. În consecință soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.B. împotriva sentinței nr. 126 din 31 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2007.