ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5774/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Maramureș,

la 23 august 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a cerut, în termenul Legii nr.

248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtului M.I. la liberă

circulație în Franța pentru pe perioadă de trei ani.

În cuprinsul cererii reclamanta a

arătat că, la data de 12 august 2007, pârâtul a fost returnat din Franța în

baza acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Maramureș, secția civilă, prin sentința nr. 978 din 11

septembrie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă cu

motivarea că nu sunt îndeplinite, în cauză, condițiile legale pentru restrângerea

dreptului la liberă circulație .

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 8/A din 8 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței Tribunalului Maramureș.

În cuprinsul deciziei, curtea de

apel a dezvoltat considerentele din hotărârea primei instanțe.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte susținând, în

esență, că, în baza art. 38 din Legea nr. 248/2005, instanța trebuia să dispună

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în țara din

care a fost returnat.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege,

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a

cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani

numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a fost

returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România

și acel stat:

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr.

2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este

liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de

restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă

la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea

faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea

libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la liberă circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză, care trebuie să prezinte o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă că

pârâtul M.I. a fost returnat, la data de 12 august 2007, din Franța, în baza

acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Nu a fost depusă la dosar nicio

dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau ar urma să o

desfășoare în străinătate, a adus atingere gravă intereselor României sau

relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, a reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile legii atunci când a

confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă cererea de

restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în țara din

care a fost returnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 8/A din 8

ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 octombrie 2008.