ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7136/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Caraș

Severin, la 1 februarie 2007, Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005,

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului

S.M. în Franța, pentru o

perioadă de cel mult 3 ani.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

pârâtul a fost returnat din Franța la data de 3 noiembrie 2006, în baza

acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Caraș Severin, prin sentința nr. 392 din 2 martie 2007, a

respins cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite,

în cauză, cerințele prevăzute de lege pentru restrângerea exercitării dreptului

la liberă circulație.

Curtea Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 284 din 24 mai 2007, a respins apelul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței

pronunțate de Tribunalul Caraș Severin.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte susținând, în esență, că, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea

nr. 248/2005, se impune, în cauză, restrângerea exercitării dreptului pârâtului

la libera circulație în Franța.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea

nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români

în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi

dispusă pentru o perioadă de cel mul 3 ani numai în condițiile și cu privire la

următoarele categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări,

orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar

condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de

circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii

publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori

pentru protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală

și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâtul a fost returnat, la data de 3 noiembrie 2006, din Franța.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o desfășoare

în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz,

relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.

Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

În raport cu înscrisurile existente

în dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005

atunci când a confirmat sentința primei instanțe, prin care a fost respinsă

cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 284 din 24 mai 2007,

pronunțată de Curtea Apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2007.