ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta K.L. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.

Maramureș anularea Hotărârii nr. 722 din 18 martie 2007 a Comisiei de aplicare

a Legii 189/2000, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și

acordarea drepturilor aferente conform legii.

In motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în anul 1942, ca urmare a persecuțiilor etnice, părinții

săi s-au refugiat din Salistea de Sus, în Orașul Pitești, precum și faptul că

acesta s-a născut în timpul refugiului, în anul 1945.

Prin sentința civilă nr.

586 din 10 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei K.L., a dispus anularea Hotărârii

nr. 722 din 18 martie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și a obligat

pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 01 martie 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 722 din 18

martie 2007, pârâta C.J.P. Maramureș a respins cererea reclamantei, întemeiată

pe dispozițiile OG nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu

motivarea că petenta K.L. s-a născut în ianuarie 1945 în Orașul Pitești, în

afara zonei de persecuție etnică, apreciind că această situație nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece petenta nu a fost

efectiv strămutată.

În baza

probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra

lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Se susține în

esență că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care prevăd

expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se mai

susține că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată

strămutată în aceeași localitate.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

In cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate (declarațiile

autentificate ale martorilor Ș.G. și O.V.) că intimata s-a născut la data de 19

ianuarie 1945 în Municipiul Pitești, Județul Argeș, acolo unde părinții săi

s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la

Viena.

Fiind născută

în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale

refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.P. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 586 din 10 septembrie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

februarie 2009.

Irevocabilă.