ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta K.L. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Maramureș anularea Hotărârii nr. 722 din 18 martie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii.

In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 1942, ca urmare a persecuțiilor etnice, părinții săi s-au refugiat din Salistea de Sus, în Orașul Pitești, precum și faptul că acesta s-a născut în timpul refugiului, în anul 1945. Prin sentința civilă nr. 586 din 10 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei K.L., a dispus anularea Hotărârii nr. 722 din 18 martie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii 189/2000 și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 01 martie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 722 din 18 martie 2007, pârâta C.J.P.

Maramureș a respins cererea reclamantei, întemeiată pe dispozițiile OG nr. 105/1999 aprobată și completată prin Legea 189/2000, cu motivarea că petenta K.L. s-a născut în ianuarie 1945 în Orașul Pitești, în afara zonei de persecuție etnică, apreciind că această situație nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece petenta nu a fost efectiv strămutată. În baza probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține în esență că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, care prevăd expres și limitativ persecuțiile etnice ce fac obiectul acestei legi. Se mai susține că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată strămutată în aceeași localitate. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. In cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (declarațiile autentificate ale martorilor Ș.G. și O.V.) că intimata s-a născut la data de 19 ianuarie 1945 în Municipiul Pitești, Județul Argeș, acolo unde părinții săi s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 586 din 10 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009. Irevocabilă.