ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2755/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 74 din

1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, pronunțată în Dosar nr. 464/54/2007, a fost respinsă acțiunea formulată

de numitul G.G. în contradictoriu cu Președintele României și având ca obiect

vătămarea drepturilor sale cu privire la recalcularea pensiei prin răspunsurile

primite de la autorități.

Pentru a

hotărî astfel, Instanța a reținut că în mod legal petițiile trimise de

reclamant către pârât au fost trimise la autoritățile competente, spre

soluționare, reclamantul primind de la acestea, răspunsuri care nu l-au

mulțumit și care nu au legătură cu competențele pârâtului.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat în termen recursul de față reclamantul, numai cu

privire la nesoluționarea de către Instanță a capătului de cerere privind

daunele morale.

Arată

recurentul că cererea sa e justificată de faptul că Președintele nu și-a

îndeplinit obligația constituțională de a verifica ca instituțiile statului

să-și facă datoria în folosul cetățeanului.

Consideră

recurentul că, în condițiile în care s-a plâns pârâtului de răspunsul primit la

o cerere a sa de la C.N.A.P.S., soluția corectă ar fi fost ca Președintele să

consulte puterea judecătorească, iar nu să trimită plângerea lui tot la autoritatea

executivă.

Recursul nu

se fondează

În condițiile în care

cererea principală, astfel cum a fost formulată prin acțiunea inițial depusă,

viza răspunsurile primite de reclamant de la autoritățile competente în materie

de pensii, C.N.A.P.S și M.M., cererea accesorie în daune nu putea viza decât

aceleași autorități.

La termenul din 1

martie 2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să se

judece doar cu Președintele României, fără a mai susține cererea privind dunele

morale.

Așa fiind, Instanța,

respectând principiul disponibilității, care guvernează dreptul procesual

civil, s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită, nefiind

incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza 1 C. proc. civ.

Motivele de

recurs, prin formularea lor, configurează o critică și cu privire la

respingerea acțiunii astfel cum a fost ea precizată, în legătură cu care Curtea

de fată constată:

Capitolul II

din Titlul III al Constituției României, reglementează instituția

„Președintelui României", în art. 80 - 101.

Conform

dispozițiilor art. 80 alin. (2) din Constituție, Președintele exercită o

funcție de mediere între puterile statului, în scopul de a veghea respectarea

Constituției și buna funcționare a autorităților publice.

Această

funcție de mediere nu presupune obligația Președintelui de a sesiza Instanțele

de judecată la primirea petițiilor adresate direct Președintelui de către

cetățeni, în legătură cu problemele lor.

Conduita oricărei

autorități la primirea unei petiții este reglementată de dispozițiile O.G. nr.

27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, astfel încât

Președintele României, în limita prerogativelor sale constituționale, dar și

conform legii, a procedat corect, îndreptând petițiile care nu vizau

activitatea instituției Președintelui la autoritățile administrative

specializate care, conform competențelor lor puteau soluționa aceste cereri. Pe

de altă parte, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, Președintele României nu

apare ca subiect de sezină în procedura contenciosului administrativ, în baza

unei sesizări a unei persoane fizice, ci doar Avocatul Poporului și doar în

condițiile prevăzute de legea sa organică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de G.G. împotriva sentinței civile nr. 74 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 mai 2007.