ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2008

HOTĂRÂRE
18.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

C.L.S. București, a chemat

în judecată pe pârâții P.S. București, SC R.B.D. SRL, SC T.S.T. SRL și pe O.H. solicitând

să se constate nulitatea absolută a contractelor de asociere în participațiune nr.

01/1213/1999, 02/1210/1999 și 03/1211/1999 și a actelor adiționale.

Judecătoria sectorului 1

București, prin sentința civilă nr. 8327 din 29 octombrie 2004, a declinat

competența de soluționare a acuzei în favoarea Tribunalului București, în

temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Prin sentința comercială nr.

887 din 10 martie 2006, tribunalul anulează acțiunea C.L. considerând că

prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu conferă

consiliilor locale decât autoritatea deliberativă nu și pe aceea de

reprezentare în relațiile cu alte autorități publice, persoane fizice sau

juridice precum și în justiție.

Apelurile declarate de

Primarul sectorului 1 și C.L. au fost respinse, ca nefondate, prin decizia

comercială nr. 145 din 19 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

Instanța a reținut că

prevederile Legii nr. 215/2001 reglementează atribuțiile consiliilor locale din

care lipsește posibilitatea acestora de a acționa în judecată, adică de a avea

capacitate procesuală de folosință.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, P.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurentul susține că

instanța de fond a admis greșit excepția lipsei capacității procesuale de

folosință a consiliului local, acesta având aptitudinea de a avea drepturi și

de a-și asuma obligații specifice dreptului administrativ.

Greșit instanța de fond a

interpretat și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 215/2001 conferind

personalitate juridică sectoarelor municipiului București deși ele sunt

subdiviziuni ale entității administrativ teritoriale ale acestei localități, fără

personalitate juridică, ale căror interese nu ar putea fi apărate în justiție.

Statutul juridic al consiliilor locale este atipic, dar poate sta în judecată

în toate cauzele care au legătură directă cu competențele sale atribuite de

lege iar printre aceste competențe se numără și acelea de administrare a

bunurilor proprietate publică sau privată a municipiului și de aprobare a

contractelor încheiate de primăriile de sectoare.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Dispozițiile Legii nr. 215/2001

au stabilit limitativ atribuțiile autorităților administrative, consiliile

locale având calitatea de autorități deliberative cărora le lipsește

capacitatea de reprezentare în relațiile cu alte autorități administrative sau

în justiție.

Prevederile actului normativ

citat, sunt, în domeniu atribuțiilor conferite instituțiilor pe care le

reglementează, imperative, astfel încât interpretarea extensivă pe care

recurentul o încearcă în argumentarea motivelor de recurs este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 67

din Legea nr. 215/2001 primarul este acela care reprezintă unitatea

administrativ-teritorială în raporturile cu terții.

Prevederile din legile

speciale ce conferă calitate procesuală unor entități fără personalitate

juridică sunt de strictă interpretare, mărginită de un cadru procesual specific

acestor reglementări.

Instanța de apel judicios a

considerat că atribuțiile consiliilor locale sunt limitativ prevăzute de lege

iar posibilitatea lor de a acționa în justiție lipsește, pronunțând astfel o

hotărâre legală și temeinică.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., I.C.C.J. va respinge, ca nefondat,

recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 145 din 19 martie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București.

În considerația dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei, instanța o va

obliga la cheltuieli de judecată către intimată.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul P.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 145

din 19 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC T.S.T. SRL

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2008.

Sursă