ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.01.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2009

HOTĂRÂRE
13.01.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 11504 din 16 octombrie 2007,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins acțiunea formulată de

reclamanta

SC S.

A.G. împotriva pârâtei Primăria Municipiului București fiind introdusă

împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

În considerentele sentinței

s-a reținut că excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei

municipiului București este întemeiată în raport de prevederile art. 19 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001 din care rezultă că, în justiție,

capacitate de folosință are Municipiul București, reprezentat prin primar.

Apelul formulat de

reclamanta SC S. A.G. Austria împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin Decizia

nr. 4 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială

care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, deși prin răspunsul la întâmpinare depus la 2

octombrie 2007 reclamanta a precizat cadrul procesual, înțelegând să se judece

cu Municipiul București prin Primarul General, instanța fondului nu a pus în

discuția părților precizarea făcută.

Împotriva deciziei a

formulat recurs Municipiul București, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8

- Recurentul consideră că

instanța apelului a considerat în mod greșit că tribunalul nu a pus în discuția

părților cadrul procesual.

Se susține că prin acordarea

cuvântului asupra excepției invocate, părțile și-au exprimat poziția față de

cadrul procesual, iar reclamanta a avut posibilitatea să arate că înțelege să

se judece cu Municipiul București și nu cu Primăria Municipiului București,

lucru pe care nu l-a făcut.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Deși prin cererea de recurs

s-a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., argumentarea adusă de recurent nu cuprinde nici o referire la modul în

care instanța anterioară ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății

sau ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ala

acestuia.

Mai mult, față de

soluționarea cauzei pe cale de excepție nu s-au adus în discuție aspectele

legate de fond care să-i dea posibilitatea recurentului să formuleze o astfel

de critică.

În ce privește soluția dată

de instanța apelului, Înalta Curte constată că este legală, reținându-se corect

că prima instanță a încălcat prevederile art. 129 C. proc. civ. câtă vreme nu

s-a pus în discuția părților schimbarea cadrului procesual astfel încât să se

asigure respectarea drepturilor procesuale ale părților.

În consecință urmează a se

respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului București – prin primar general împotriva Deciziei

nr. 4 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2009.

Sursă