ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6230/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2010, sub nr. 16894/3/2010, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta Primăria municipiului București, prin Primarul General, a chemat în judecată pe pârâții A.S.P., R.M.L. și A.I., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 14 decembrie 2000 la biroul notarial "I.G.", cu privire la înstrăinarea a 4 prăvălii situate la parterul imobilului din București str. G-ral B. colț cu C.V., devenit C.V., împreună cu terenul aferent, nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor din 15 iunie 2009 emis de notar S.B.T.

- moștenitor A.I., să se dispună rămânerea în proprietatea pârâtului A.I. numai a unei singure prăvălii (plus anexele) din cele 4 situate la adresa menționată, împreună cu terenul aferent acesteia, în suprafață de 10,99 mp și nr. cadastral x; 1/1 intabulat în CF nr. x a sectorului 1, București, iar două prăvălii împreună cu anexele și terenul aferent de 60 mp, individualizate cu nr. 3 și 4 în contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 20 februarie 1950 dintre S.O.E. și S.M., având numerele cadastrale x; 1/2 intabulate în CF a sectorului 1, București și y; 1/3 intabulate în CF a sectorului 1, București să revină în administrația Primăriei municipiului București, pentru a putea fi retrocedate conform Legii nr. 10/2001, moștenitorilor de drept, S.S.

și S.M.M.. La 10 mai 2010, reclamanta a depus precizare la acțiunea introductivă, respectiv completare a acesteia, solicitând și nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor din 15 iunie 2009, întrucât cele două prăvălii și anexele la care se referă contractul nu făceau parte din masa succesorală. Pe parcursul procesului, s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către numiții S.S. și S.M.M., prin care au solicitat obligarea reclamantei de a soluționa notificarea din 17 august 2001, referitoare la cele două spații comerciale prăvălii, conform contractului de vânzare-cumpărare x/1950, precum și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 14 decembrie 2000 și a actelor subsecvente.

Această cerere a fost respinsă la 17 martie 2011, conform celor indicate în încheierea de ședință de la acea dată. În ședința publică de la 12 mai 2011 s-a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei Primăria municipiului București, invocată de pârât, în combaterea căreia reclamanta a depus la dosar o cerere, la data de 14 aprilie 2011, prin care a solicitat să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurată în acțiune, în sensul că reclamant este Municipiul București, prin Primarul General, arătând că oricum cererea era formulată prin directorul executiv al Primăriei, care a acționat în numele Primarului.

Prin Sentința civilă nr. 867 din 12 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului București, prin Primar General, pentru lipsa capacității de folosință a reclamantei; s-a respins cererea acesteia privind îndreptarea de eroare materială, depusă la 14 aprilie 2011. Tribunalul a considerat că excepția este întemeiată în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, conform cărora unitățile administrativ-teritoriale, în speță, Municipiul București, sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, subiecte ale raporturilor juridice cu persoane fizice sau juridice, primarii fiind reprezentanții acestora potrivit art. 62 din aceeași lege.

Primăria municipiului București, ca structură funcțională, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, în a cărei compunere intră primarul, secretarul și aparatul de specialitate al acestuia, nu are capacitate de folosință și de exercițiu în condițiile Decretului nr. 31/1954, nu este subiect de drept și nici legitimarea procesuală de a sta ca parte în proces. Susținerea reclamantei, în sensul că acțiunea a fost exercitată prin reprezentantul legal, Primarul General, nu are relevanță sub acest aspect și nu acoperă lipsa capacității de folosință, deoarece nu se confundă noțiunea de reprezentant/reprezentare cu aceea de parte în proces, cu drepturi și obligații pe plan juridic.

Cererea reclamantei, de îndreptare a erorii materiale din acțiune în privința reclamantului, nu a fost primită și nu poate înlătura acest viciu al acțiunii, deoarece tinde la schimbarea cadrului procesual, respectiv modificarea cererii, ceea ce nu mai este posibil față de dispozițiile art. 132 C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții S.S. și S.M.M., Municipiul București, prin Primarul General, și Primăria municipiului București, prin Primarul General. Prin Decizia nr. 874 A din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității apelului declarat de apelanții intervenienți S.S. și S.M.M..

A respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții intervenienți împotriva sentinței civile sus-menționate; a admis apelul declarat de apelanții reclamanți Municipiul București, prin Primarul General, și Primăria municipiului București, prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe, a desființat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. În ceea ce privește apelul declarat de către Municipiul București, prin Primarul General, și Primăria Municipiului București, Curtea a constatat că acesta este întemeiat.

La data de 14 aprilie 2011, Primăria municipiului București a depus o cerere de îndreptare a erorii materiale, în sensul că reclamant este Municipiul București, prin Primarul General, precizându-se că acțiunea a fost formulată în conformitate cu Dispoziția Primarului General nr. 1808/2008, dispoziție care este atașată la dosarul instanței de fond, și din care reiese că mandatul împuternicitului este să reprezinte, în fața instanțelor de judecată, Municipiul București. În baza art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1) și art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată și modificată, Primarul General dispune ca directorul executiv al Direcției Juridic, Contencios și Legislație să aducă la îndeplinire atribuțiile acestuia în legătură cu apărarea intereselor Municipiului București și să reprezinte interesele municipalității în fața tuturor instanțelor judecătorești.

Reiese că mandatul Primatului General și al directorului executiv este de a reprezenta în justiție doar interesele Municipiului București. Așadar, este vorba doar de o eroare materială, cu atât mai mult cu cât și taxa de timbru a fost achitată de către Municipiul București, din contul acestuia. În cauză erau incidente dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 1, și anume cererea nu se socotește modificată atunci când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A.I., criticând-o pentru următoarele motive: În mod greșit a apreciat instanța de apel că acțiunea introdusă de Primăria municipiului București la data de 2 aprilie 2010, ce formează obiectul prezentului dosar, este formulată de o persoană ce are capacitate procesuală de folosință.

Curtea de Apel nu a ținut seama de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală și nici de dispozițiile imperative ale C. proc. civ., privind capacitatea de folosință. De asemenea, a aplicat în mod greșit art. 132 C. proc. civ., calificând "cererea de îndreptare eroare materială", depusă de Primăria municipiului București la termenul din 14 aprilie 2011, ca fiind o cerere de îndreptare eroare materială, deși este mai mult decât evident că, prin acea cerere, reclamanta a încercat să eludeze dispozițiile art. 132 alin. (1) și să modifice cadrul procesual, în mod tardiv, la un termen ulterior primei zile de înfățișare. 1. În conformitate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în fața instanței de judecată, în calitate de titular de drepturi și obligații, nu poate sta decât unitatea administrativ-teritorială, reprezentată, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

Conform art. 20 alin. (1) din aceeași lege, sunt unități administrativ-teritoriale comunele, orașele, municipiile și județele. Potrivit art. 77, Primăria municipiului București nu are capacitate de folosință, fiind doar un simplu aparat operațional, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Deci, Primăria municipiului București nu este o entitate cu personalitate juridică, care și-ar putea valorifica singură drepturile și obligațiile într-un proces civil. Actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule. 2. Cererea de îndreptare eroare materială depusă de Primăria municipiului București nu se poate întemeia pe art. 132 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât, prin această cerere, se încearcă, în realitate, a se schimba cadrul procesual în ce privește reclamantul. În analizarea prezentului recurs, trebuie să se aibă în vedere precizările făcute de către consilierul Primăriei municipiului București, la prima instanță, consemnate în încheierea din data de 17 martie 2011, deci, anterior depunerii cererii de îndreptare eroare materială.

Aceste susțineri au fost făcute, întrucât, la termenul din 17 martie 2011, s-a pus, pentru prima dată, în discuție excepția lipsei capacității de folosință a intimatei reclamante, excepție invocată de recurentul pârât prin întâmpinarea depusă la 9 septembrie 2010. Astfel, la data de 17 martie 2011, reclamanta, prin consilier, a învederat că a formulat cererea de chemare în judecată în numele Primăriei municipiului București, întrucât aceasta a fost parte în Dosarul nr. 36153/3/2008, având ca obiect revizuire, dosar ce stă la baza pretențiilor din prezenta cauza, justificând, totodată, că, din moment ce Primăria municipiului București a fost parte într-un dosar anterior, are capacitate procesuală de folosință și în prezenta cauză.

De asemenea, la același termen, Primăria municipiului București, prin consilier, a menționat că Municipiul București și Primăria municipiului București, reprezentați de Primarul General, sunt una și aceeași persoană juridică. Ulterior acestor afirmații consemnate în încheierea de ședință din 17 martie 2011, Primăria municipiului București revine asupra apărărilor făcute cu privire la excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, susținând că, de fapt, s-a strecurat o eroare materială în cererea de chemare în judecată și în toate actele depuse de această instituție în dosar, până în acel moment. Or, având în vedere împrejurările în care s-a depus această cerere privind îndreptarea de eroare materială, este evident că, prin aceasta, se încearcă de către Primăria municipiului București să se schimbe cadrul procesual la un termen ulterior primei zile de înfățișare, fapt nepermis de art. 132 alin. (1) C. proc.

civ. S-a încercat, prin această cerere supranumită "cerere de îndreptare eroare materială", să se înlocuiască intimata reclamantă, Primăria municipiului București, care nu are capacitate de folosință, cu unitatea administrativ-teritorială, respectiv Municipiul București, pentru a nu se recurge la anularea cererii de chemare în judecată. Primăria este o structură instituțional administrativă, fără personalitate juridică, iar, într-o atare situație, în raport de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., nu poate sta ca parte într-un proces civil, sancțiunea fiind anularea cererii prin analogie cu dispozițiile art. 43 alin. (2) și art. 161 din același cod. Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de Primăria municipiului București și menținerii sentinței pronunțate de Tribunalul București, ca fiind temeinică și legală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimații nu au depus întâmpinare. La termenul de astăzi, 15 octombrie 2012, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Municipiul București, prin Primarul General, în declararea apelului în raport de împrejurarea că nu a fost parte în dosarul primei instanțe. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a procedat la o greșită aplicare a legii (art. 132 alin. (2) pct. 1 C. proc.

civ., art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001) atunci când a considerat că cererea formulată de Primăria municipiului București, la data de 14 aprilie 2011, reprezintă o cerere de îndreptare a erorii materiale în legătură cu persoana reclamantului, care constituie, totodată, o simplă cerere precizatoare a acțiunii în legătură cu acest aspect, precum și atunci când, în stabilirea persoanei reclamante ca fiind Municipiul București, prin Primarul General, în loc de Primăria municipiului București, a acordat relevanță mandatului acordat de Primarul General directorului executiv al Direcției Juridic, Contencios și Legislație, în reprezentarea municipalității, prin Dispoziția nr. 1808/2008.

Acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 2 aprilie 2010, astfel cum a fost completată la 10 mai 2010, a fost formulată, în calitate de reclamantă, de Primăria municipiului București, prin Primarul General. Cererea depusă de aceeași parte la 14 aprilie 2011, prin care a solicitat "îndreptarea erorii materiale" strecurate la data formulării acțiunii, în sensul că reclamant este Municipiul București, prin Primarul General, a fost calificată în mod greșit după denumirea dată de parte, deoarece nu vizează îndreptarea unor simple greșeli materiale din cuprinsul cererii, ci tinde la schimbarea cadrului procesual, prin înlocuirea reclamantei inițiale cu un alt reclamant, în scopul justificării capacității procesuale de folosință a acestuia din urmă.

Cererea de înlocuire a reclamantei inițiale cu un alt reclamant, respectiv a unei structuri fără personalitate juridică cu persoana juridică propriu-zisă, reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, și anume a unuia dintre elementele prevăzute de art. 112 pct. 1 C. proc. civ. Din punct de vedere procedural, o atare modificare trebuie cerută până la prima zi de înfățișare, or, în speță, cererea s-a făcut cu mult peste acest termen, fiind în mod legal respinsă față de opoziția pârâtului exprimată în condițiile art. 108 alin. (3) C. proc. civ., respectiv la prima zi de înfățișare ce a urmat după depunerea cererii și înainte de a pune concluzii pe fond (termenul din 12 mai 2011, la care a fost și soluționată cauza).

Prin urmare, reclamanta era decăzută din dreptul de a depune o asemenea cerere conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Greșelile materiale la care se referă 132 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. vizează simple erori formale strecurate în cuprinsul cererii, cum ar fi greșeli de nune ale părților, de date, de calcul, dar în niciun caz nu pot viza schimbarea unei părți, respectiv a unui element esențial al cererii de chemare în judecată, cu o altă parte. Poziția reprezentantului reclamantei de la termenul din 17 martie 2011, în sensul că acțiunea a fost formulată de Primăria municipiului București, deoarece aceasta a figurat ca parte în dosarul de revizuire pe care se fundamentează acțiunea de față și că aceasta și Municipiul București sunt una și aceeași persoană nu este relevantă în calificarea cererii depuse la 14 aprilie 2011, de către reclamantă, față de dispozițiile procedurale sus-enunțate.

În afară de aceasta, este fără dubiu că cererea depusă la termenul sus-menționat a fost formulată în scopul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, invocată de către recurentul pârât în condițiile legii, dar nu poate avea efectul scontat de către partea respectivă, în raport de cele arătate în precedent. Nici achitarea taxei judiciare de timbru de către Municipiul București și nici mandatul general acordat de Primarul General al Municipiului București, în baza Dispoziției nr. 1808 din 17 decembrie 2008, către directorul executiv al Direcției Juridic, Contencios și Legislație, de a reprezenta interesele Municipalității în fața instanțelor judecătorești și altor organe cu atribuții jurisdicționale, nu prezintă relevanță în ceea ce privește stabilirea calității de parte reclamantă.

Astfel cum, în mod corect, a considerat și prima instanță, atribuțiile stabilite în sarcina directorului executiv prin dispoziția emisă de Primarul General menționată mai sus vizează o problemă de reprezentare a părții în justiție, care nu se confundă cu capacitatea procesuală a acesteia din urmă. Dimpotrivă, problema reprezentării reprezintă o chestiune subsecventă stabilirii calității de parte și a capacității procesuale de folosință a acesteia. În niciun caz, reprezentarea în condițiile legii a unei părți, indiscutabilă în dosarul de față, nu acoperă lipsa uneia dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii, respectiv lipsa capacității de folosință a acelei părți, deoarece, îndeplinirea unei cerințe de legalitate în legătură cu un anumit element al acțiunii nu înlătură absența cerinței de legalitate în legătură cu alt element esențial al acesteia.

În consecință, printr-o aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1) și art. 68 alin. (1) din Legea administrației publice locale, care se referă la posibilitatea primarului de a desemna din aparatul de specialitate de care dispune o persoană cu studii juridice care să asigure interesele municipalității și la caracterul dispozițiilor emise de acesta, instanța de apel a considerat că reclamant este Municipiul București, iar nu Primăria municipiului București, care a formulat cererea de chemare în judecată. Ca o consecință a greșitei calificări date cererii depuse de reclamantă la 14 aprilie 2011 și a reținerii relevanței dispozițiilor legale emise în materie de reprezentare sub aspectul stabilirii părții reclamante, instanța de apel a considerat că partea reclamantă justifică capacitate procesuală de folosință.

Conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, Primăria reprezintă o simplă structură funcțională cu activitate permanentă, fără personalitate juridică, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Singura persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulară de drepturi și obligații în raporturile cu alte persoane fizice și juridice este Municipiul București, ca unitate administrativ teritorială, iar nu Primăria municipiului București, conform art. 21 alin. (1) cu referire la art. 20 alin. (1) din legea sus-menționată. Prin urmare, Primăria municipiului București, fiind o structură fără personalitate juridică, conform art. 41 alin. (1) C. proc.

civ., nu poate fi subiect de drept distinct și, în consecință, nu se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea unui litigiu, acțiunea fiind corect respinsă de prima instanță pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei. Cât privește apelul declarat de Municipiul București, prin Primarul General, acesta a fost formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, atât timp cât, potrivit soluției primei instanțe, corectă pentru argumentele deja prezentate, unitatea administrativ teritorială nu a fost parte în dosarul primei instanțe. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul A.I., va modifica, în parte, decizia atacată și, pentru aceleași argumente, în baza art. 296 din C. proc.

civ., va respinge apelul declarat de Municipiul București, prin Primarul General, împotriva hotărârii primei instanțe, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Va respinge apelul declarat de reclamanta Primăria municipiului București împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat, și va menține celelalte dispoziții ale deciziei în ceea ce privește soluția dată asupra apelului formulat de petenții S.S. și S.M.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul A.I. împotriva Deciziei nr. 874 A din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică, în parte, decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de Municipiul București împotriva Sentinței civile nr. 867 din 12 mai 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Respinge apelul declarat de reclamanta Primăria municipiului București împotriva Sentinței civile nr. 867 din 12 mai 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca nefondat. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2012. Procesat de GGC - CL