ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 16 martie 2007, Tribunalul Galați, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139 6 alin. (4) și art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, modificată și completată. În baza art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 C. pen., a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON. A constatat că partea vătămată E.A.I. nu s-a constituit parte civilă, că partea vătămată M.C. a renunțat la constituirea de parte civilă, prejudiciile acestora fiind recuperate și că partea vătămată V.U.G.

nu s-a constituit parte civilă. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 21,40 lei, sumă cu care nu s-a constituit parte civilă partea vătămată V.U.G. În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în luna iulie 2005, inculpatul a înființat SC R. SRL Tecuci, el având calitatea de asociat unic și administrator, societate care are ca obiect de activitate telecomunicații și alte activități recreative. În cursul lunii august 2005, inculpatul a închiriat un spațiu în satul Bucești, unde a amenajat un punct de lucru cu 8 calculatoare, prin intermediul cărora urmau a fi închiriate către public servicii tip internet și jocuri pe calculator.

Pe cele 8 calculatoare a instalat diferite programe și jocuri, după care a deschis sala tip internet către public prin închirierea serviciilor respective contra cost. La controlul efectuat de către organele de poliție, la data de 5 iulie 2006, la punctul de lucru arătat mai sus, s-a constatat că pe cele 8 calculatoare erau reproduse în mod neautorizat jocuri și programe de calculator, aparținând companiilor E.A.I., V.U.G. și M.C. La solicitarea organelor de control inculpatul N.L. nu a prezentat licențele necesare utilizării legale pentru programele și jocurile mai sus-menționate, recunoscând faptul că s-a ocupat personal de instalarea programelor și jocurilor, dar nu deține licențe.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 210/ A din 20 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 129 din 16 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală, a desființat sentința atacată, în parte, numai în ceea ce privește latura penală și în rejudecare a condamnat pe inculpatul N.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 la o pedeapsă de o lună închisoare, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) în referire la art. 76 lit. d) C. pen. A condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pedeapsă ce o suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în mod greșit prima instanță a apreciat că în concret faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece inculpatul a acționat în scopul obținerii pentru sine a unui câștig cât mai mare prin eludarea și nesocotirea dispozițiilor legale ce protejează drepturile de autor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.L., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel și modificarea soluției în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe. Recursul declarat este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Faptele inculpatului N.L. de a reproduce și instala, fără a deține licențe, programe și jocuri pe 8 calculatoare și de a le închiria către public, constituie infracțiunile de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor și jocurilor de calculator, prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8 /1996, modificată și completată și de închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din aceeași lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în mod corect instanțele au constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpat și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale, dar, în mod greșit instanța de control judiciar a considerat că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, se constată că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită bună anterior săvârșirii faptei, are o educație aleasă, este student, provine dintr-o familie organizată, a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând faptele comise, iar după comiterea faptelor a făcut eforturi și a achitat prejudiciile produse părților vătămate M.C.

și E.A.I. Mai mult decât atât, instanța de control judiciar nu a avut în vedere o probă de natură să influențeze soluția pronunțată în cauză și anume faptul că inculpatul achiziționase, la data de 2 iulie 2006, pentru cele 8 calculatoare de la punctul de lucru, 8 licențe pentru Windows Xp Proffesional de la o societate, dar din cauza întârzierii livrării de către furnizor a acestor licențe, inculpatul a fost în imposibilitate de a le prezenta organelor de control ale poliției. În consecință, se constată că faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii și în mod corect prima instanță a achitat pe inculpatul N.L., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 139 6 alin. (4) și art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 și a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei. Ca atare, hotărârea din apel este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Fată de considerentele arătate mai sus, constatând fondat motivul de recurs invocat, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) din același cod, urmează a admite recursul inculpatului N.L., a casa decizia penală atacată și a menține sentința penală nr. 129 din 16 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr. 210/ A din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 129 din 16 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2008.