ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 129 din 16 martie 2007, Tribunalul Galați,
secția penală, în baza
art. 11
pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul
N.L.,
pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute de art. 139
6
alin. (4) și art. 139
9
din
Legea
nr. 8/1996, modificată și completată.
În baza art. 18
1
alin. (3) raportat la art. 91 C. pen., a
aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.
A constatat că partea vătămată E.A.I. nu s-a constituit parte civilă,
că partea vătămată M.C. a renunțat la constituirea de parte civilă,
prejudiciile acestora fiind recuperate și că partea vătămată V.U.G. nu s-a
constituit parte civilă.
În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. pen., a confiscat de la
inculpat suma de 21,40 lei, sumă cu care nu s-a constituit parte civilă partea
vătămată V.U.G.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a obligat
inculpatul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în
luna iulie 2005, inculpatul a înființat SC R. SRL Tecuci, el având calitatea de
asociat unic și administrator, societate care are ca obiect de activitate
telecomunicații și alte activități recreative.
În cursul lunii august 2005, inculpatul a închiriat un spațiu în satul
Bucești, unde a amenajat un punct de lucru cu 8 calculatoare, prin intermediul
cărora urmau a fi închiriate către public servicii tip internet și jocuri pe
calculator.
Pe cele 8 calculatoare a instalat diferite programe și jocuri, după
care a deschis sala tip internet către public prin închirierea serviciilor
respective contra cost.
La controlul efectuat de către organele de poliție, la data de 5 iulie
2006, la punctul de lucru arătat mai sus, s-a constatat că pe cele 8
calculatoare erau reproduse în mod neautorizat jocuri și programe de
calculator, aparținând companiilor E.A.I., V.U.G. și M.C.
La solicitarea organelor de control inculpatul N.L. nu a prezentat
licențele necesare utilizării legale pentru programele și jocurile mai sus-menționate,
recunoscând faptul că s-a ocupat personal de instalarea programelor și
jocurilor, dar nu deține licențe.
Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 210/ A
din 20 noiembrie 2007, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 129 din 16 martie 2007 a
Tribunalului Galați, secția penală, a desființat sentința atacată, în parte,
numai în ceea ce privește latura penală și în rejudecare a condamnat pe
inculpatul N.L. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 139
9
din Legea nr. 8/1996 la o pedeapsă de o
lună închisoare, prin reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor
atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) în referire la art. 76 lit. d)
C. pen.
A condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 3 luni închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139
6
alin. (4) din
Legea nr. 8/1996, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74
lit. a), b) și c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen., a dispus suspendarea
executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,
pedeapsă ce o suspendă pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei
principale.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în
mod greșit prima instanță a apreciat că în concret faptele reținute în sarcina
inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece
inculpatul a acționat în scopul obținerii pentru sine a unui câștig cât mai
mare prin eludarea și nesocotirea dispozițiilor legale ce protejează drepturile
de autor.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs
inculpatul N.L., care, invocând dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct.
10 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel
și modificarea soluției în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței
primei instanțe.
Recursul declarat este întemeiat pentru
motivele ce se vor arăta în
continuare:
Faptele inculpatului N.L. de a reproduce și instala, fără a deține
licențe, programe și jocuri pe 8 calculatoare și de a le închiria către public,
constituie infracțiunile de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a
programelor și jocurilor de calculator, prevăzute de
art. 139
9
din Legea nr. 8 /1996, modificată și completată și
de închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 139
6
alin. (4) din
aceeași lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în mod
corect instanțele au constatat săvârșirea faptelor cu vinovăție de către
inculpat și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor
legale, dar, în mod greșit instanța de control judiciar a considerat că faptele
inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Astfel, se constată că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o
conduită bună anterior săvârșirii faptei, are o educație aleasă, este student,
provine dintr-o familie organizată, a avut o conduită sinceră pe parcursul
procesului penal, recunoscând și regretând faptele comise, iar după comiterea
faptelor a făcut eforturi și a achitat prejudiciile produse părților vătămate M.C.
și E.A.I.
Mai mult decât atât, instanța de control judiciar nu a avut în vedere o
probă de natură să influențeze soluția pronunțată în cauză și anume faptul că
inculpatul achiziționase, la data de 2 iulie 2006, pentru cele 8 calculatoare
de la punctul de lucru, 8 licențe pentru Windows Xp Proffesional de la o
societate, dar din cauza întârzierii livrării de către furnizor a acestor
licențe, inculpatul a fost în imposibilitate de a le prezenta organelor de
control ale poliției.
În consecință, se constată că faptele
reținute în sarcina inculpatului
nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracțiunii și în mod corect prima instanță a achitat
pe inculpatul N.L., în temeiul
art. 11
pct.
2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc. pen.,
pentru
săvârșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 139
6
alin. (4) și art. 139
9
din Legea
nr. 8/1996
și a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
Ca atare, hotărârea din apel este supusă cazului de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 18 C. proc.
pen.
Fată de considerentele arătate mai sus, constatând fondat motivul de
recurs invocat, care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în
baza art. 385
15
pct. 2 lit. a) din același cod, urmează a admite
recursul inculpatului N.L., a casa decizia penală atacată și a menține sentința
penală nr. 129 din 16 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr.
210/ A din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 129 din
16 martie 2007 a Tribunalului Galați, secția penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2008.