ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Prin sentința
penală nr. 238 din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția
penală, în dosarul nr. 4478/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de
revizuire formulată de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 256/ A
din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală,
în dosarul nr. 1927/57/2006.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că motivele de revizuire invocate
de revizuientul condamnat, se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de
dispozițiile art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., dacă au dus la darea unei
hotărâri nelegale sau netemeinice și se dovedește, prin hotărâre judecătorească
ori ordonanța procurorului, că martorul, expertul sau interpretul au săvârșit
infracțiunea de mărturie mincinoasă ori unul dintre membrii completului de
judecată, procuror sau persoana care efectuează cercetarea penală a comis o
infracțiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se solicită.
Împotriva acestei
hotărâri, revizuientul condamnat a declarat apel, fără a indica în scris care
sunt criticile aduse hotărârii apelate.
Prin decizia penală
nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia,
secția penală, în dosarul nr. 1927/57/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul
declarat de revizuientul condamnat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de apel a reținut că dovedirea cazurilor de
revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., se
face prin hotărâre judecătorească ori ordonanța procurorului, dacă prin acesta
s-a dispus asupra fondului.
Împotriva
acestei hotărâri, revizuientul condamnat a declarat recurs, fără a arăta în
scris care sunt criticile de nelegalitate și netemeinicie a acesteia.
În concluziile orale,
apărătorul recurentului revizuient a solicitat admiterea recursului, casarea
hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire, fără a arăta care sunt
criticile ce se aduc hotărârii atacate.
Prealabil analizării
legalității hotărârii atacate, Înalta Curte constată că inculpatul nu s-a
conformat dispozițiilor art. 385
10
C.
proc. pen., referitoare la motivarea recursului, iar în concluziile orale,
apărătorul său nu a invocat critici ale hotărârii atacate, astfel încât să
faciliteze instanței de recurs posibilitatea încadrării juridice a recursului
în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385
9
C. proc.
pen.
Or, potrivit
dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen., hotărârile pot fi
casate în recurs numai dacă sunt întrunite unul sau mai multe dintre cazurile
de casare menționate expres și limitativ de lege.
Înalta Curte va
efectua însă analiza legalității și temeiniciei hotărârii atacate dar numai
prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare întotdeauna din
oficiu, având în vedere prevederile art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen.
Analizând legalitatea
hotărârii recurate prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din
oficiu, înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins pentru
considerentele ce succed:
În motivarea
cererii de revizuire, condamnatul a invocat faptul că procurorul anchetator de
la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, B.N., a încălcat
prevederile dispozițiilor art. 95 din Statutul magistraților, ale dispozițiilor
art. 210, 211, 217 și 265 C. proc. pen., întrucât în faza de urmărire penală nu
a aprobat efectuarea unei expertize contabile sau tehnice, care să aibă ca
obiectiv stabilirea prejudiciului, iar, pe de altă parte, a săvârșit
infracțiunile prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., deoarece a avut în vedere
un aviz de expediție tipizat în xerocopie. Totodată, a invocat faptul că, și
judecătorii care au participat la judecarea cauzei la fond și apel, au încălcat
dispozițiile legale, respectiv au prelungit măsura arestării preventive
nejustifîcat sau nu au luat în considerare concluziile expertizelor de
specialitate.
Analizând
motivele de revizuire invocate, Înalta Curte constată că, în mod corect
instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu îndeplinește niciuna dintre
condițiile prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b C. proc. pen., revizuirea poate fi
cerută atunci când un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de
mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se solicită.
Potrivit
dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi
cerută atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori
persoana care a efectuat cercetarea penală a comis o infracțiune în legătură cu
cauza a cărei revizuire se solicită.
Potrivit
dispozițiilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen., situațiile care constituie
cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b) și d) se dovedesc prin
hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a
dispus asupra fondului cauzei.
Alin. (2) al
aceluiași articol, prevede că, situațiile menționate pot fi constatate în
procedura de revizuire, de către instanța învestită cu cererea de revizuire, în
cazul în care organele arătate la alineatul 1 nu pot sau nu au putut examina
fondul cauzei.
Or, în speță, se
constată că nu există o hotărâre judecătorească de condamnare sau o ordonanță a
procurorului cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă sau a
vreunei infracțiuni de către una dintre persoanele indicate de lege la lit. d)
a art. 394 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici cerințele
legii astfel încât instanța învestită cu cererea de revizuire să aibă
competența să efectueze direct aceste verificări.
Așa cum rezultă din
conținutul cererii de revizuire, condamnatul invocă, de fapt, apărări pe care
ar fi trebuit să le valorifice în fața instanțelor de control judiciar, cu
ocazia soluționării fondului cauzei, asupra cărora instanțele, de altfel, s-au
și pronunțat.
Este inadmisibil ca
prin promovarea acestei căi de atac să se obțină reevaluarea probatoriului
administrat de instanțe cu ocazia judecării fondului cauzei.
În deplină
concordanță cu dispozițiile procesual penale române sunt și prevederile art. 4
alin. (2) din Protocolul nr. 7 la C.A.D.O.L.F. potrivit cărora, este posibilă
redeschiderea
procesului, conform legii și procedurii
penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze
hotărârea pronunțată. însă, în niciun caz revizuirea nu poate fi tratată ca un
apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) lit. b) C.
proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C.
împotriva deciziei penale nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea
de Apel Alba lulia, secția penală, în dosarul nr. 1927/57/2006.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la 140 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul
cuvenit apărătorului din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului
Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr.
256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală.
Obligă
recurentul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va
suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 ianuarie 2007.