ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2007

Prin sentința penală nr. 238 din 21 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul nr. 4478/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 1927/57/2006. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că motivele de revizuire invocate de revizuientul condamnat, se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice și se dovedește, prin hotărâre judecătorească ori ordonanța procurorului, că martorul, expertul sau interpretul au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă ori unul dintre membrii completului de judecată, procuror sau persoana care efectuează cercetarea penală a comis o infracțiune în legătura cu cauza a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei hotărâri, revizuientul condamnat a declarat apel, fără a indica în scris care sunt criticile aduse hotărârii apelate. Prin decizia penală nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. 1927/57/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dovedirea cazurilor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. b) și d) C. proc. pen., se face prin hotărâre judecătorească ori ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a dispus asupra fondului. Împotriva acestei hotărâri, revizuientul condamnat a declarat recurs, fără a arăta în scris care sunt criticile de nelegalitate și netemeinicie a acesteia.

În concluziile orale, apărătorul recurentului revizuient a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire, fără a arăta care sunt criticile ce se aduc hotărârii atacate. Prealabil analizării legalității hotărârii atacate, Înalta Curte constată că inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., referitoare la motivarea recursului, iar în concluziile orale, apărătorul său nu a invocat critici ale hotărârii atacate, astfel încât să faciliteze instanței de recurs posibilitatea încadrării juridice a recursului în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Or, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen., hotărârile pot fi casate în recurs numai dacă sunt întrunite unul sau mai multe dintre cazurile de casare menționate expres și limitativ de lege. Înalta Curte va efectua însă analiza legalității și temeiniciei hotărârii atacate dar numai prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare întotdeauna din oficiu, având în vedere prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Analizând legalitatea hotărârii recurate prin prisma cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu, înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins pentru considerentele ce succed: În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a invocat faptul că procurorul anchetator de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, B.N., a încălcat prevederile dispozițiilor art. 95 din Statutul magistraților, ale dispozițiilor art. 210, 211, 217 și 265 C. proc.

pen., întrucât în faza de urmărire penală nu a aprobat efectuarea unei expertize contabile sau tehnice, care să aibă ca obiectiv stabilirea prejudiciului, iar, pe de altă parte, a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., deoarece a avut în vedere un aviz de expediție tipizat în xerocopie. Totodată, a invocat faptul că, și judecătorii care au participat la judecarea cauzei la fond și apel, au încălcat dispozițiile legale, respectiv au prelungit măsura arestării preventive nejustifîcat sau nu au luat în considerare concluziile expertizelor de specialitate. Analizând motivele de revizuire invocate, Înalta Curte constată că, în mod corect instanțele au apreciat că cererea de revizuire nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. b C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se solicită. Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat cercetarea penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită. Potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1) C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acesta s-a dispus asupra fondului cauzei.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede că, situațiile menționate pot fi constatate în procedura de revizuire, de către instanța învestită cu cererea de revizuire, în cazul în care organele arătate la alineatul 1 nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei. Or, în speță, se constată că nu există o hotărâre judecătorească de condamnare sau o ordonanță a procurorului cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă sau a vreunei infracțiuni de către una dintre persoanele indicate de lege la lit. d) a art. 394 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici cerințele legii astfel încât instanța învestită cu cererea de revizuire să aibă competența să efectueze direct aceste verificări.

Așa cum rezultă din conținutul cererii de revizuire, condamnatul invocă, de fapt, apărări pe care ar fi trebuit să le valorifice în fața instanțelor de control judiciar, cu ocazia soluționării fondului cauzei, asupra cărora instanțele, de altfel, s-au și pronunțat. Este inadmisibil ca prin promovarea acestei căi de atac să se obțină reevaluarea probatoriului administrat de instanțe cu ocazia judecării fondului cauzei. În deplină concordanță cu dispozițiile procesual penale române sunt și prevederile art. 4 alin. (2) din Protocolul nr. 7 la C.A.D.O.L.F. potrivit cărora, este posibilă redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

însă, în niciun caz revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, urmărindu-se de fapt substituirea unei analize. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală, în dosarul nr. 1927/57/2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 256/ A din 05 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul condamnat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2007.