ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Timiș sub nr. 5045/ COM din 15 iunie 2004, reclamanta G.R. a

chemat în judecată pârâtul A.A. solicitând să se constate decăderea din dreptul

de a fi administrator al SC K. SRL

Prin sentința nr. 1934/ PI din

30 mai 2006, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta G.R. împotriva

pârâților A.A. și SC K. SRL Lugoj, pentru opozabilitate, obligând reclamanta

față de pârâtul A.A. la 1000 lei RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui

cazier judiciar al intimatului A.A. în care să fie înscrise condamnări penale,

nici în România nici în Italia, astfel că, potrivit legislației române,

antecedentele penale ale unui asociat sau administrator pot fi reținute numai

dacă ele sunt înscrise într-un cazier judiciar.

Împotriva acestei sentințe

civile a declarat apel G.R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a

sentinței în sensul de a admite acțiunea așa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 75/ A din 26 martie 2007, a respins apelul

reclamantei G.R., reținând că, sentința penală prin care pârâtul a fost

condamnat la un an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării de către

Tribunalul Viterbo din Italia, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul

Italiei nu poate constitui un temei legal al decăderii sale din dreptul de a fi

administrator al unei societăți comerciale aflate pe teritoriul României și în

raport de actele depuse de intimat din care rezultă că această pedeapsă nu a

fost înscrisă în cazierul său judiciar.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, reclamanta G.R. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei recurate în sensul de a constata decăderea din dreptul de a fi

administrator al SC K. SRL Lugoj a intimatului-pârât A.A.

În motivarea recursului,

recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a reținut în mod greșit că

nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind aplicarea sancțiunii decăderii,

având în vedere că intimatul nu a făcut dovada existenței unei hotărâri de reabilitare.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 138 din Legea nr.

31/1990, o persoană fizică nu poate fi aleasă fondator sau administrator al

unei societăți, iar dacă a fost aleasă deja este decăzută din drepturi în

condițiile în care a fost condamnată penal, iar potrivit art. 6 alin. (2)din

Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale nu pot fi

fondatori ai unei societăți comerciale persoanele care au fost condamnate

pentru fals, uz de fals, bancrută frauduloasă ... precum și alte infracțiuni

economice.

În mod corect a reținut

instanța de apel că sentința penală prin care pârâtul a fost condamnat la un an

și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării de către un Tribunal din Italia

în anul 1998, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul Italiei, nu poate

constitui temei legal al decăderii sale din dreptul de a fi administrator al

unei societăți comerciale aflate pe teritoriul României, iar din actele depuse

de pârâtul A.A. s-a dovedit că această pedeapsă nu a fost înscrisă în cazierul

său judiciar și că a fost reabilitat.

Așa fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta G.R. împotriva deciziei nr. 75/ A din 26 martie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2008.