ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 5045/ COM din 15 iunie 2004, reclamanta G.R. a chemat în judecată pârâtul A.A. solicitând să se constate decăderea din dreptul de a fi administrator al SC K. SRL Prin sentința nr. 1934/ PI din 30 mai 2006, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta G.R. împotriva pârâților A.A. și SC K. SRL Lugoj, pentru opozabilitate, obligând reclamanta față de pârâtul A.A. la 1000 lei RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui cazier judiciar al intimatului A.A. în care să fie înscrise condamnări penale, nici în România nici în Italia, astfel că, potrivit legislației române, antecedentele penale ale unui asociat sau administrator pot fi reținute numai dacă ele sunt înscrise într-un cazier judiciar.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel G.R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul de a admite acțiunea așa cum a fost formulată. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 75/ A din 26 martie 2007, a respins apelul reclamantei G.R., reținând că, sentința penală prin care pârâtul a fost condamnat la un an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării de către Tribunalul Viterbo din Italia, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul Italiei nu poate constitui un temei legal al decăderii sale din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale aflate pe teritoriul României și în raport de actele depuse de intimat din care rezultă că această pedeapsă nu a fost înscrisă în cazierul său judiciar.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta G.R. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul de a constata decăderea din dreptul de a fi administrator al SC K. SRL Lugoj a intimatului-pârât A.A. În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a reținut în mod greșit că nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind aplicarea sancțiunii decăderii, având în vedere că intimatul nu a făcut dovada existenței unei hotărâri de reabilitare.

Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 138 din Legea nr. 31/1990, o persoană fizică nu poate fi aleasă fondator sau administrator al unei societăți, iar dacă a fost aleasă deja este decăzută din drepturi în condițiile în care a fost condamnată penal, iar potrivit art. 6 alin. (2)din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societățile comerciale nu pot fi fondatori ai unei societăți comerciale persoanele care au fost condamnate pentru fals, uz de fals, bancrută frauduloasă ... precum și alte infracțiuni economice.

În mod corect a reținut instanța de apel că sentința penală prin care pârâtul a fost condamnat la un an și 4 luni închisoare, cu suspendarea executării de către un Tribunal din Italia în anul 1998, pentru infracțiuni săvârșite pe teritoriul Italiei, nu poate constitui temei legal al decăderii sale din dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale aflate pe teritoriul României, iar din actele depuse de pârâtul A.A. s-a dovedit că această pedeapsă nu a fost înscrisă în cazierul său judiciar și că a fost reabilitat. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta G.R. împotriva deciziei nr. 75/ A din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.