ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3147/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta H. (Ș.) F. prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș în contradictoriu cu pârâții SC V.

SRL, H.V. și O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș a solicitat să se constate că

pârâta SC V. SRL funcționează și realizează profit în imobilul proprietate comună,

imobil ce reprezintă și un fond de comerț exploatat, realizându-se o îmbogățire

fără just temei de către pârâtul H.V., solicitând sistarea activității

societății până la intrarea în legalitate a acesteia.

Prin sentința civilă nr.

1177 din 29 iunie 2007 Tribunalul Timiș a respins acțiunea reținând că cererea

reclamantei, de constatare a faptului că pârâta SC V. SRL funcționează și

realizează profit în imobilul proprietate comună, întemeiată pe dispozițiile art.

111 C. proc. civ. este inadmisibilă în condițiile în care reclamanta avea la

îndemână acțiunea în realizare în situația în care societatea funcționând la

imobilul căruia este coproprietară și i se cuvine plata contravalorii folosinței

spațiului respectiv.

Apelul declarat de

reclamanta H. (Ș.) F. împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca

nefondat prin Decizia civilă nr. 274/A din 3 decembrie 2007 de către Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială.

În motivarea acestei

decizii instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a

constatat că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât reclamanta, avea la

îndemână acțiunea în realizarea dreptului în situația în care considera că

există o îmbogățire fără just temei în favoarea pârâților.

Totodată, nu există

nici un temei juridic pentru sistarea activității pârâtei SC V. SRL Timișoara

în condițiile în care sediul social al acestei pârâte este stabilit în mod legal

de adresa din Timișoara, fapt care rezultă din probele de la dosar, reclamanta

având la dispoziție acțiunea în anularea actelor care au stat la baza

autorizării funcționării pârâtei în acest spațiu.

Referitor la cererea

de înscriere în fals cu privire la interogatoriul luat pârâtei SC V. SRL

Timișoara, instanța de apel a respins această cerere prin încheierea din 12

noiembrie 2007, reținând că pentru înscrisul defăimat ca fals nu s-au contestat

scrisul sau semnătura pârâtei ci conținutul răspunsurilor date de această

pârâtă.

Împotriva sentinței

civile nr. 1177 din 29 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, a încheierilor

din 12 noiembrie 2007, 20 noiembrie 2006, 27 noiembrie 2007 și a Deciziei civile

nr. 274/A din 3 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a

declarat recurs reclamanta H.F. (actualmente Ș.) întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 2, 4, 5, 6, 7, și 9 C. proc. civ., fără a le dezvolta punctual.

În motivarea

recursului său recurenta a criticat faptul că în încheierea de ședință din data

de 12 noiembrie 2007 nu a fost consemnată prezența sa deși se afla în sală

alături de avocatul său, că prin cererea privind înscrierea în fals a defăimat

întregul înscris, și că pentru termenul din 3 decembrie 2007 nu a fost citată.

În ceea ce privesc

criticile deciziei instanței de apel recurenta invocă nulitatea minutei precum

și a dispozitivului acesteia întrucât există o identitate parțială și nu

totală.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 304 alin.

(1) C. proc. civ. modificarea unei hotărâri poate fi solicitată numai pentru

motive de nelegalitate în situațiile prevăzute expres de art. 304 alin. (1)-(9)

C. proc. civ.

Raportând aceste

dispoziții și la prevederile art. 302

1

lit. c), urmează să se rețină

că recurenta nu a respectat aceste prevederi întrucât nu a dezvoltat în drept

și în fapt fiecare motiv pe care l-a invocat.

Privind recursul

declarat împotriva sentinței instanței de fond nu se impune nici o altă analiză

de vreme ce această sentință a format obiectul controlului de temeinicie și

legalitate a instanței de control judiciar, respectiv instanța de apel și care

s-a pronunțat în consecință.

În ceea ce privește

recursul declarat împotriva încheierilor din data de 12 noiembrie 2007 și 20

noiembrie 2007, Înalta Curte a reținut că sunt încheieri preparatorii care nu

pot fi atacate cu recurs concomitent cu fondul și cu atât mai mult nici

separat.

Critica formulată de

recurentă privind neconsemnarea prezenței sale la termenul din data de 12

noiembrie 2007 este nefondată întrucât prezența reclamantei a fost consemnată

prin indicarea reprezentantului convențional avocat I.I. și nu dovedește

vătămarea suferită prin neconsemnarea prezentei sale.

În ceea ce privește

critica formulată de recurentă conform căruia nu a fost citată pentru termenul

din data de 3 decembrie 2007 este nefondată întrucât la termenul din data de 12

noiembrie 2007 reclamanta a luat cunoștință de termenul acordat făcându-se

aplicarea prevederilor art. 153

1

C. proc. civ.

Referitor la recursul

împotriva încheierii din 27 noiembrie 2007, conform art. 34 alin. (2)

încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu

fondul.

Înalta Curte a

reținut că față de dispozițiile menționate recursul împotriva unei încheieri

prin care s-a respins cererea de recuzare este inadmisibil.

Cu privire la

susținerile recurentei-reclamante că minutele sentinței și instanței de apel nu

corespund cu dispozițiile hotărârilor acestea sunt nefondate întrucât în minute

s-au trecut pe scurt soluțiile pronunțate în cauză neexistând elemente de

contradictorialitate între conținutul minutelor și dispozitivele hotărârilor.

În ce privesc

celelalte argumente referitoare la dovezile prezentate și concludența lor,

Înalta Curte având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac promovate

de recurentă nu va lua în examinare aceste chestiuni întrucât aprecierea probelor

și determinarea situației de fapt este o chestiune de netemeinicie și nu de

nelegalitate.

În consecință față de

cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta H. (Ș.) F. împotriva încheierilor de ședință din 12

noiembrie 2007, 20 noiembrie 2007, 27 noiembrie 2007 și a Deciziei civile nr. 274/A

din 3 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 30 octombrie 2008.